Explicăm simptomele acestei boli, căreia nu i s-a descoperit încă tratamentul potrivit, prin exemplul propriu:
- Am hotărât ieri să spăl maşina: am luat cheile şi am pornit spre garaj, moment în care tocmai am văzut corespondenţa pe masă.
- Bun, o să merg să spăl maşina, dar mai întâi să arunc o privire, poate că e ceva urgent.
- Am pus cheile maşinii pe birou lângă scrisori şi, aruncându- mi ochii, am văzut că erau câteva facturi de plată şi multă publicitate inutilă, drept pentru care am hotărât s-o arunc, dar am văzut că gunoiul era plin.
- M-am gândit că-i mai bine să-l golesc întâi. Am pus facturile pe birou, dar mi-am dat seama că ar fi mai înţelept înainte de orice să merg la bancomatul de lângă casă şi să plătesc facturile.
- Am lăsat gunoiul jos, am luat facturile şi m-am îndreptat spre uşă.
- Unde să fie cardul de bancomat? Ah, în buzunarul hainei pe care am avut-o ieri pe mine!
- Trecând pe lângă masă, dau cu ochii de berea pe care tocmai o beam.
- Mă duc după card, dar mai întâi o să pun berea asta la frigider.
- În drum spre bucătărie, constat că plantele au un aer cam ofilit; ar trebui să le ud.
- Pun berea pe masă din bucătărie, când, ia te uită, dau de ochelari!
- Îi căutăm de câteva ore. Să-i pun bine repede!
- Iau un vas cu apă şi dau să mă duc spre sufragerie.
- Am uitat telecomanda televizorului aici.
- Diseară, când o să vrem să dăm drumul la TV, nimeni n-o să-şi aducă aminte s-o caute la bucătărie.
- Mai bine s-o duc imediat în sufragerie
- Pun ochelarii pe masă şi iau telecomanda.
- Pun apă la plante, dar vărs şi pe parchet.
- Las telecomanda pe sofa şi merg să iau o cârpă să şterg pe jos.
- Trecând prin hol, mă gândesc că ar trebui să schimb rama unui tablou.
- Merg mai departe, dar nu mai ştiu ce mă duceam să fac!
- Ah! Ochelarii Nu! Mai întâi, cârpa! O iau.
- Dar dau cu ochii de coşul de gunoi plin.
- La sfârşitul zilei: maşina e tot nespălată, facturile nu le-am plătit, berea s-a trezit pe masă, la plante am pus două picături de apă, nu ştiu unde este cardul, nici ochelarii, nici cheile maşinii.
- Când încerc să înţeleg de ce n-am făcut nimic astăzi, rămân ca trăznit pentru că ştiu c-am fost ocupat toată ziua!
- Îmi dau seama că e grav şi că trebuie să merg la medic, dar mai întâi cred c-o să mă uit pe restul corespondenţei.
Trimiteţi acest mesaj tuturor cunoscuţilor voştri de peste 40 de ani, pentru că eu nu-mi mai amintesc cui l-am trimis.
Nu mi-l trimiteţi înapoi, pentru că s-ar putea să uit şi să vi-l trimit şi eu din nou!
