Viorica, o moldoveancă drăcoasă s-a măritat în Ardeal şi locuia cu socrii.
Într-o zi, soțul Ion era la serviciu, iar soacra voia să zugrăvească bucătăria, dar nu avea bidinea.
SOACRA:
— Viorico, bucătăria ar trebui zugrăvită, dar n-avem bidinea…
VIORICA:
— Mamă soacră, var avem?!
SOACRA:
— Avem!
Merge Viorica la socru, îi taie barba, face o bidinea şi una-două termină de zugrăvit.
SOACRA:
— Viorico, geamurile ar trebui vopsite, dar n-avem pensulă…
VIORICA:
— Vopsea avem?
SOACRA:
— Avem!
Merge Viorica la socru, îi taie mustățile, face două pensule şi una-două vopsesc geamurile.
Seara, vine Ion de la servici şi când intră în curte, îl vede pe tată-său sus în nuc, iar din casă se auzeau strigând maică-sa și nevastă-sa.
ION:
— Ce faci mă tată acolo, dă-te jos să nu cazi că eşti om bătrân…
TATĂL:
— Nu mă dau mă… mi-e frică…
ION:
— De ce, mă tată?!
TATĂL:
— Ai grijă, mă copile, că nebunele astea au zis că fac clătite… dar n-au ouă.
