Fragmente din autobiografia lui Bulă:
“Mama mea nu ştie carte. M-a dat pe mine la şcoală în schimb. Am reuşit să termin clasa a cincea când m-au luat la armată. La armată era foarte bine. Ne sculam la cinci dimineaţa, făceam un mic exerciţiu, după care ne dădeam jos din pat. Eu i-am cerut caporalului o permisie. El mi-a dat una de mi-au ţiuit urechile două săptămâni. Când am ajuns acasă am găsit-o pe mama plângând. Plângea de la fumul de lumânări. Pe tata nu l-am găsit. Nu m-am gândit să-l caut pe masă. I-am spus mamei că trebuie să-l îngropăm. Şi mama mi-a spus: Cum? Să-l îngropăm acum, când s-a lăsat de băut? În aceeaşi seară, mama s-a culcat cu Teama. Teama Vasile, preotul satului.
