Trei surori se căsătoresc în acelaşi timp.
Mama lor este însă foarte curioasă cum trece luna de miere. Se înţeleg ele, femeile, să-şi trimită scrisori una alteia despre cum decurg lucrurile, şi că pentru ceea ce nu se poate scrie vor folosi cuvintele „ardei umpluţi”.
— Aşa, mama va şti cât de mulţumite sunt scumpele ei fete.
Cea mai mare dintre surori îi scrie:
„Este foarte bine în luna de miere. Soţului meu îi plac ardeii umpluţi şi mănâncă unu-doi pe zi.”
Soseşte scrisoare de la fiica mijlocie:
„Totul este frumos şi bine. Soţul meu iubeşte ardeii umpluţi şi mănâncă pe zi câte cinci, chiar şase bucăţi.”
— Ei, aşa da, gândeşte mama mulţumită.
Nu peste mult timp soseşte scrisoare de la mezina familiei.
„Ne simţim extrem de bine. Soţul meu adoră ardeii umpluţi. Mănâncă câte şapte-opt pe zi. Sunt zile în care mănâncă, şi zece, după care el linge cu grijă oala, iar eu, lingura de lemn.”
