Într-o după amiază, se plimbau pe bulevard un ţigan cu copilul lui. Trecând pe lângă un chioşc cu plăcintuţe, copilul îi spune ţiganului:
– Băi, tată, nu-mi cumperi şi mie o plăcintă, că mi-i foame?
Dar ţiganul se făcea că nu aude şi fluiera mergând mai departe. După cinci minute, trecând pe lângă alt chioşc cu plăcinte, copilul spuse:
– Băi, tată, nu-mi cumperi şi mie o plăcintă?
Şi ţiganul fluiera din nou făcându-se că nu aude. După puţin timp, ei au ajuns lângă un magazin cu biciclete:
– Tată, nu-mi cumperi şi mie o bicicletă, tată?
Iar ţiganul, nervos, îi răspunde:
– Mai dute-n mă-ta de copil, bicicleta îţi trebuie, dar când te-am întrebat dacă ţi-i foame, nu ţi-o trebuit nimic!