Era cu două zile înainte de Hanuca şi domnul Feldman se învârtea ca un leu în cuşcă:
— De unde să iau bani, ca să cumpăr cadouri pentru sărbătoarea asta sfântă? se întreba el amărât.
Ieşind în oraş, trecu pe lângă o biserică pe uşa căreia era un mic anunţ: „Orice evreu care intră în această biserică astăzi şi se creştinează, capătă o sută de dolari”.
Găsise soluţia problemei! Intră, se creştinează şi capătă o sută de dolari, aşa cum făgăduise anunţul.
Seara, la cină, povesti familiei cum a făcut rost de bani, fluturând un teanc de bancnote în văzul tuturor.
— Iubitule, spuse nevastă-sa, îţi aduci aminte de rochia aia pe care mi-ai promis-o acum trei ani?
Acum se vinde cu reducere.
— Cât costă?
— Numai cincizeci de dolari, cu toate că merită pe puţin optzeci şi cinci.
Feldman scoase cinci bancnote de zece dolari şi i le înmână. Apoi, începu să vorbească fiul:
— Tată, de mult strâng bani ca să-mi cumpăr o bicicletă englezească, cu trei schimbătoare de viteze. Am reuşit să adun cea mai mare parte, dar îmi mai lipsesc nişte bani.
— Câţi?
— Douăzeci şi cinci de dolari.
Feldman îi înmână banii.
— Tăticule, spuse fiica lui adolescentă, săptămâna viitoare şcoala noastră organizează o serbare, cea mai importantă din tot anul. Fără o rochie nouă nu pot să mă duc acolo.
— Bine, scumpa mea. Cât costă rochia?
— Numai douăzeci şi cinci de dolari, tăticule dragă.
Feldman dă fetei restul de 25 de dolari, se lasă pe spate şi începu să zâmbească…
— Aşa se întâmplă întotdeauna, spuse el. De îndată
ce noi, creştinii, facem rost de un ban, voi, evreii, ni-i şi luaţi…
