Analiză. Băncile europene, între două fronturi. Strângerea cu uşa a marilor concerne bancare

În ciuda publicării rezultatelor trimestriale destul de solide, băncile europene se străduiesc în continuare a conforta pieţele. Însă perspectivele acestor instituţii sunt umbrite de temerile reeditării unor riscuri potenţializate la maxim în interiorul zonei euro, cât şi de marele semn de întrebare care planează asupra operaţiunilor concernelor bancare importante. De unde ele vor fi strânse cu uşa pentru a asigura o raţie de lichiditate mai mare.

Dificultăţile bugetare ale Irlandei sau ale Portugaliei creează presiune asupra instituţiilor statelor vecine, ca şi în momentul crizei din Grecia. Degradarea obligaţiunilor de stat se explică de fapt din cauza băncilor care au înregistrat pierderi de capital. Fragilitatea sectorului bancar irlandez, convalescent în urma crizei financiare din 2008, lasă să subziste temerea – puţin probabilă a falimentului şi a pierderilor nete.  Noul peisaj reglementat al sectorului bancar suscită în egală măsura opinii contradictorii :  G20 a aprobat şi a asumat la Seul integralitatea măsurilor recomandate prin comitetul de la Bale. “ Admitem în totalitate punerea în aplicare a noilor norme care vizează capitalul şi lichiditatea băncilor”, se preciza în comunicatul final al organizării.

Întărirea restricţiilor

Noile norme se vor aplica începând din 2013, iar dacă nu vor fi bine conturate, vor avea  efecte ce se vor vedea abia din 2019. Ele prevăd ridicarea sănătoasa a raţiei de reglementare a fondurilor proprii. Majoritatea băncilor europene şi marile concerne financiare au dat toate asigurările de a se adapta acestei noi constrângeri fără o ridicare de capital. Bineînţeles că nu toate sunt crezute de către investitori, care evaluează în ce măsură noile norme apasă asupra dezvoltării şi rentabilităţii.

Membrii G20, în plus, au validat şi ideea lansată de către Consiliul de stabilitate financiară (FSB), condus de Mario Draghi de a  redacta o listă a instituţiilor considerate sistemice în privinţa riscului. Aceste bănci, asupra cărora planează semnul fatal al falimentului vor fi obligate să se supună şi să se adapteze reglementărilor, chiar forţat, pentru a nu cauza sistemului financiar, per ansamblu, şi pentru a reduce riscul falimentului.

FSB a recomandat impunerea constrângerilor importante instituţiilor bancare, în privinţa termenilor de solvabilitate şi lichiditate. Operarea se va face în funcţie de situaţiile naţionale şi de ambientul politic.

Membrii FSB se vor pune de acord asupra listării băncilor vizate la jumătatea lui 2011, iar multinaţionalele vor fi restricţionate şi vizate cu prioritate.