Acasa BusinessEconomic De ce se opune Ion Iliescu Canalului Dunăre – Bucureşti

De ce se opune Ion Iliescu Canalului Dunăre – Bucureşti

scris de Z.V.
44 afisari

Întrucât în presă s-a vehiculat ideea reluării lucrărilor la aşa-numitul Canal Dunăre – Bucureşti, Ministerul Transporturilor iniţiind chiar un proiect de hotărâre în acest sens, m-am adresat, printr-o scrisoare primului-ministru, considerând că o asemenea decizie este o eroare care ignoră argumentele raţionale ale specialiştilor care s-au opus la vremea lor acestei idei a lui Ceauşescu.

În esenţă, Nicolae Ceauşescu – influenţat de oameni, probabil interesaţi sau neinformaţi – a adoptat decizia respectivă, în momentul finalizării lucrărilor la Canalul Dunăre – Marea Neagră, în ideea transferării tehnicii şi forţei de muncă la o lucrare similară, ca profil şi dimensiune. Eu lucram atunci (în perioada 1982-1984) la Consiliul Naţional al Apelor, scrie fostul presedinte Ion Iliescu intr-un articol publicat in ziarul PUTEREA .

De ce se opune Ion Iliescu Canalului Dunăre - Bucureşti

 Care au fost obiecţiile noastre atunci, care rămân valabile şi astăzi, şi pe care le-am rezumat în scrisoarea mea către primul-ministru:

1) De ce este necesară această lucrare? – este întrebarea firească la promovarea oricărui proiect de investiţii! Răspunde ea vreunei necesităţi? Există vreun trafic de mărfuri între Bucureşti şi Dunăre? Precum se ştie, după război, traficul fluvial pe Dunăre (foarte activ înainte) a dispărut aproape total, atât traficul de mărfuri, cât şi de pasageri. Până şi tabla navală produsă la Galaţi este transportată la beneficiari – şantierele navale de la Dunăre (Orşova, Turnu Severin, Giurgiu, Brăila) – pe calea ferată, nu pe Dunăre. Datorită traficului modest pe Dunăre, nici Canalul Dunăre – Marea Neagră nu este eficient şi nu îşi acoperă cheltuielile. În aceste condiţii, care este raţiunea promovării unei investiţii foarte costisitoare pe cursul Argeşului, pentru a transporta CE?

2) Lucrarea este impropriu denumită „canal”. Este vorba de amenajarea albiei inferioare a râului Argeş (aval de acumularea Mihăileşti). Ca toate râurile noastre, Argeşul are un regim hidrologic foarte variabil, mergând de la debite minime, la vărsarea în Dunăre de 10 metri cubi pe secundă (la ape mici) – până la 2.000 metri cubi pe secundă, debit de viitură înregistrat în anul 1941, când Olteniţa a fost inundată, prin escaladarea digurilor de protecţie, de o viitură a Argeşului. În 1979, pe râul Doamnei, afluent al Argeşului, s-a format o viitură de 1.000 metri cubi pe secundă care a provocat mari pagube (inclusiv blocarea cu „plutitori” a prizei de apă a Combinatului Petrochimic Piteşti, care şi-a încetat activitatea aproape o săptămână; iar o dragă aflată la coada lacului de acumulare Prundu a fost smulsă de viitură şi distrusă de pilele barajului. Aceasta ar fi soarta barjelor preconizate a efectua transport pe „canal” – în condiţii de viituri, pe Argeş sau pe Neajlov).

3) Argeşul, ca toate râurile interioare, este un mare cărăuş de material solid (aluviuni). În condiţii naturale, el transportă peste 4 milioane metri cubi de aluviuni. Toate lacurile de acumulare, din amonte spre aval, cunosc un proces rapid de colmatare. Lacurile Bascov şi Prundu – de dimensiuni comparabile cu biefurile preconizate în proiect pentru aşa-zisul „canal” – s-au colmatat total în decurs de circa 5 ani. Se poate constata acelaşi proces pe cursul râului Olt, amenajat în trepte hidrotehnice pentru scopuri energetice. Aceeaşi soartă ar putea avea şi treptele hidrotehnice amenajate pentru aşa-zisul „canal” – care ar deveni inutilizabil pentru scopul propus.

4) Lucrările efectuate înainte de anul 1989, la indicaţiile lui Nicolae Ceauşescu, pe Argeşul inferior, pentru aşa-zisul „canal” au afectat capacitatea albiei minore a Argeşului de tranzitare a unor debite de viitură. În ciuda unor lucrări de recalibrare, efectuate după 1990, şi a existenţei acumulării nepermanente de la Mihăileşti, proiectată tocmai pentru atenuarea viiturilor, se impune o revizuire a situaţiei actuale a albiei şi promovarea unor lucrări de creştere a acestei capacităţi, sau de atenuare a viiturilor (inclusiv un posibil polder în zona de confluenţă cu râul Neajlov).

5) Amenajarea în trepte a Argeşului inferior cu scop hidroenergetic este fezabilă. S-ar impune doar estimarea costurilor şi posibilitatea finanţării lor. De aceea nu este cazul să se mai vorbească de aşa-zisul „canal” Dunăre – Bucureşti.

2 comentarii

Ivan 10-02-2012 - 12:50

De ce nu vorbeste si despre colmatarea canalului Dambovita ce traverseaza Bucurestii? Ca de un canal e vorba, nu de raul cu acelasi nume a carui albie naturala se afla sub ceea ce se vede.De ce nu vorbeste si despre canalul Siret- Ialomita, abandonat dupa 1989 si a carui apa ar fi salvat Baraganul de seceta?

Arhimede 10-02-2012 - 13:54

Vorbeste despre un proiect absolut nefezabil.
Depre celelalte de ce sa vorbeasca?
Ca vrei tu?

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult