Acasa BusinessEconomic De ce se scumpesc carburanţii

De ce se scumpesc carburanţii

scris de Alin Burtescu
2 afisari

Preţul carburanţilor în România creşte precum Făt Frumos: într-o săptămână cât alţii într-un an.

Chiar şi guvernatorul băncii centrale, Mugur Isărescu, a declarat, recent, că nu înţelege mecanismele din spatele scumpirilor, preţurile carburanţilor vânduţi în România evoluând în divergenţă faţă de factorii care ar trebui să-i influenţeze, respectiv cotaţiile internaţionale ale ţiţeiului şi cursul leu-dolar. Răspunsul ar putea fi mult mai simplu decât ar părea la prima vedere: pentru că se poate!

Petrom este cel mai mare producător şi distribuitor de carburanţi din România, cota sa pe piaţa de retail fiind de circa 40%, de aceea preţurile practicate de această companie influenţează, practic, şi preţurile celorlalţi actori de pe piaţă. Dacă, în ianuarie 2009, benzina Premium fără plumb 95 era comercializată de Petrom cu 2,87 lei/litru, în 28 decembrie 2010 aceasta a ajuns la 4,88 lei/litru, reprezentând o majorare cu 70%. De asemenea, preţul motorinei Euro Diesel 5 a crescut cu 50,5%, de la 3,17 lei/litru (în ianuarie 2009), la 4,77 lei/litru (în 28 decembrie 2010). “Preţurile Petrom au o evoluţie dinamică, bazată pe cotaţiile internaţionale ale carburanţilor, dar şi pe competiţia de pe piaţă”, se arată pe site-ul companiei.

În aceeaşi perioadă, preţul internaţional al ţiţeiului a crescut de la aproximativ 40 dolari/baril în ianuarie 2009, la circa 90 dolari/baril în prezent.

Pe de altă parte, vânzările de carburanţi au scăzut, în România, cu 6% în 2009 şi cu circa 10% anul acesta.

În mod normal, o scădere a vânzărilor ar fi trebuit urmată de o scădere a preţurilor. Nu s-a întâmplat aşa. Pe de o parte, scumpirea carburanţilor, chiar şi cu 70%, a fost determinată nu numai de creşterea preţului internaţional al ţiţeiului, ci şi de majorarea taxelor incluse în preţul “la pompă”: TVA şi accize. Accizele au crescut nu numai pentru că s-a majorat valoarea lor în euro, ci şi pentru că leul s-a depreciat de la 3,3565 lei/euro, curs valabil pentru calcularea accizei în 2008, la 3,7348 lei/euro în 2009 şi 4,2688 lei/euro în 2010; în 2011, accizele se vor calcula la un curs de 4,2655 lei/euro, dar nu este un moiv de bucurie, pentru că va creşte valoarea accizelor în euro.

Taxele triplează preţul carburanţilor

Astfel, o explicaţie a scumpirii carburanţilor o reprezintă taxele incluse în preţul acestora, cele mai importante fiind TVA-ul şi accizele. Ţările membre ale Uniunii Europene sunt, de departe, cele mai “aprige” în a strânge bani la buget din taxarea carburanţilor. Este adevărat, UE are şi cele mai mari cheltuieli sociale, care “încarcă” bugetele ţărilor membre şi, bineînţeles, trebuie finanţate. O sursă de finanţare a cheltuielilor sociale o reprezintă tocmai taxele aplicate asupra carburanţilor.

În cele mai bogate ţări ale UE, taxele aproape triplează preţul carburanţilor. Ultima analiză a OPEC indică fapul că, în 2009, preţul mediu al carburanţilor a fost, în cele mai mari 7 economii din lume, aproximativ la fel, între 0,37 şi 0,39 dolari/litru. La costul carburanţilor s-au adăugat taxele, care erau de 0,9 dolari/litru în Italia (aproape triplu!), de 0,76 dolari/litru în Germania, de 0,73 dolari/litru în Marea Britanie, de 0,72 dolari/litru în Franţa. În Japonia, taxele “doar” au dublat preţul benzinelor şi motorinelor: 0,39 dolari/litru costul carburanţilor şi tot 0,39 dolari/litru taxe. În Canada taxele au fos de 0,21 dolari/litru, iar în SUA – numai 0,1 dolari/litru.

Nici în România lucrurile nu stau mai bine, ba dimpotrivă: pe lângă TVA şi accize, în preţul benzinei este inclusă şi o taxă, denumită “centul pe litru”. Reamintim, în anul 1997, statul a decis preluarea la datoria publică a creditelor contractate de fosta Companie Română de Petrol (CRP) de la Bancorex. Banca împrumutase CRP (care deţinea, atunci, toate rafinăriile din România) pentru importurile de ţiţei şi păcură pentru iarnă, suma totală (cu penalităţi) fiind de 647 de milioane de dolari, la cursul de atunci. Când CRP a fost divizată, fiecărei rafinării i-a revenit o cotă-parte din această datorie. După dispariţia Bancorex şi demararea privatizării rafinăriilor, în noiembrie 2000 s-a decis introducerea „centului pe litru”. Suma (0,01 dolari pe fiecare litru de carburant) este inclusă în preţurile de vânzare ale benzinelor şi motorinelor, pentru a se acoperi datoria fostei CRP la fosta Bancorex, acoperită de la buget. Până la 30.04.2010 s-a încasat şi plătit de către Ministerul Economiei către Ministerul Finanţelor, pentru stingerea datoriei publice, suma de 1,688 miliarde lei (respectiv 598,425 milioane dolari). Aceasta reprezintă 85,3% din datoria totală a fostei Companii Române de Petrol de 663,384 milioane dolari. Ceea ce înseamnă că şi anul viitor în preţul carburanţilor va fi inclus “centul pe litru”.

Piaţa pare să dea rateuri

România produce aproximativ jumătate din petrolul pe care îl consumă. Cu toate că acest lucru ar fi trebuit să aducă un avantaj în ceea ce priveşte preţul carburanţilor, nu se întâmplă aşa.

Teoria economică spune că preţul unui bun n-are nicio legătură cu costurile de producţie, ci cu piaţa: dacă producerea unui bun o costă pe o companie 100 de lei, iar, pe piaţă, ceilalţi producători vând cu 1.000 de lei, tot cu 1.000 de lei (sau, poate, cu 990 lei) va vinde şi această firmă. Dacă producerea unui bun o costă pe o companie 100 de lei, iar, pe piaţă, ceilalţi producători vând cu 90 de lei, firma va da faliment. Altfel spus, un comerciant va vinde un produs la preţul pe care cumpărătorii vor fi dispuşi să-l achite. Tot teoria economică spune şi că, atunci când preţul unui bun sau serviciu creşte cu, de exemplu, 10%, cererea pentru acesta scade tot cu 10%.

Cu toate acestea, deşi preţul benzinei s-a majorat, în ultimii doi ani, cu circa 70%, vânzările au scăzut cu numai aproximativ 17%. Pare că piaţa dă rateuri. Explicaţii ar fi mai multe. Una dintre ele se referă la fapul că, deşi suntem în criză şi mulţi români au intrat în şomaj, probabil că se munceşte mult “la negru”, iar oamenii şi firmele au ceva mai mulţi bani decât declară.

O altă explicaţie ar fi aceea că benzina şi motorina sunt pe cale să intre în categoria bunurilor Giffen (denumite aşa după un economist din secolul XIX, Robert Giffen). Bunurile Giffen sunt produse care, oricât s-ar scumpi, lumea nu renunţă la ele (precum pâinea la români sau orezul pentru chinezi). De-a lungul timpului s-a constatat că, oricât s-ar scumpi carburanţii, lumea va continua să-i cumpere; la început, poate mai puţin, dar, cu trecerea timpului, vânzările îşi revin.

Astfel, carburanţii se scumpesc pentru că se poate!

Sursa: focus-energetic.ro.

2 comentarii

Pribeagul 10-01-2011 - 23:24

O analiza bunisoara a situatiei, zic eu, dar, daca ma gindesc mai bine observ niste lipsuri care ne impiedica sa vedem cine-i diriguitorul acestei majorari cu 70% a pretului benzinei in ultimul an.

Sa completam putin imaginea:

Deci, pretul benzinei in Romania este cca 1.14 E/litru; pret compus din cca 0.58 E/l pretul fara taxe si restul cca 0.56 E/l taxe.

In Franta, mare producatoare de petrol, pretul la pompa este cca 1.41 E/l; cca 0.57 E/l pretul fara taxe si restul cca 0.84 E/l taxe.
Observam ca pretul fara taxe in Romania, care asigura cca 40% din productia de petrol din surse interne, este mai mare decit acelas pret in Franta, „mare producatoare de petrol”.

Statul roman are rezon, cu toate ca are greutati mari datorita faptului ca nu reuseste sa asigure 2-3 posete Vuitton la fiecare romanca, taxeaza mult mai putin petrolul fata de taxarea europeana, cca 66% fata de Franta. Unii spun ca aplica taxe scazute ca sa lese profit substantial producatorului. Eu nu cred, simt ca statul roman are grija de cetatean .

In schimb Petromul, Petromul… care a primit pe aproape nimic cea mai importanta companie petrololiera din R, precum si sursele de petrol ale tarii, ne vinde petrolul mai scump ca si comerciantii francezi. Cine a spus ca poti gasi la capitalisti mila, compasiune, solidaritate si alte porniri umane inaltatoare a spus mari minciuni. Se spune ca „marele investitor” stapinul Petromului a investit si si-a tras o conducta rapida spre vest, ca de… asa este economia de piata. Banuiesc ca a facut acest lucru ca sa ne dea speranta unei vieti mai bune.

Sa nu disperam, tara mai are ceva bogatii. Vom fi desigur mai fericiti si ne vom simti mai impliniti cind vom scapa de ele, ca noi nu stim sa le gospodarim. Cum ar putea sa le gospodareasca Roberta Alma Anastase? – ma intreb. Cred ca nici nu-i trece prin minte ca e posibil sa raspunda de ce se intimpla in tara asta. Adrian Nastase, bombonel pufos si molicios, se tolaneste prin cele redactii, se lateste pe ecranele tvurilor si ne spune fel de fel inutilitati la mare pret, nici prin cap nu-i trece ca va fi tras in teapa ca rasplata pentru modul injositor in care a scapat de resurse importante ale tarii.

Ce urmeaza? Este posibil sa urmeze Rosia Montana. Este o bogatie legendara. De ce sa nu scapam si de ea si sa nu facem desert in locul ei?

ValVerde 11-01-2011 - 00:53

Citez pe Pribeagul:

„Cine a spus ca poti gasi la capitalisti mila, compasiune, solidaritate si alte porniri umane inaltatoare a spus mari minciuni.”

Completez: nu numai mari minciuni, Pribege, dar daca cineva a spus asa ceva, nu are habar de ce vorbeste.
Capitalismul si in general economia de piata sint sisteme economice.
Nu au nimic de a face cu problemele sociale. Mila, compasiunea, solidariatea etc, nu sint concepte economice.

Economia de piata bine aplicata este sistemul economic care satisface cel mai bine necesarul de dezvoltare materiala a unei societati.
Cresterea bunastarii generale in capitalism, face posibila rezolvarea unor probleme sociale, desi nu sint direct relationate. (Ex: poti avea economie capitalista performanta si in acelasi timp probleme sociale nerezolvate, (asta tine de politic))
Dar in general, cind economia e disfunctionala (ca in Comunism) problemele sociale sint deosebit de greu de rezolvat, chiar daca exista vointa politica.

Mai la obiectul articolului: 40% din piata cind urmatorii competitori sint fragmentati inseamna aproape monopol. Cind ai monopol, faci ce vrei cu preturile. E ceea ce se intimpla cu Petrom si ceea ce e semnalat in articol.
Este foarte usor sa rezolvi, prin legea concurentei, tendintele monopoliste.

Energia este un produs cu pret inelastic, cam ceea ce spune autorul cu privinta la teoria Griffen.

(preturi elastice se conforma cu legea cererii si a ofertei. ex. pretul unui produs creste peste noapte cu 50%, vinzarile scad cam cu acelasi procentaj.
Asta nu se aplica produselor cu preturi inelastice.)

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult