După benzină şi motorină este rândul curentului electric să se scumpească!
Dacă tensiunile (şi numai!) din zona Golfului ne-au majorat preţul la carburanţi, Parlamentul ne scumpeşte şi “lumina”!
Legislaţia privind promovarea producerii de energie din surse regenerabile, iniţiată de Parlament, este în vigoare şi doar schemele de sprijin mai aşteaptă avizul Comisiei Europene. Fără acest aviz, se acordă câte un certificat verde pentru fiecare megawatt oră produs din vânt, soare, biomasă sau în microhidrocentrale. După acest aviz, se vor acorda, în medie, două certificate verzi pentru fiecare MW “verde”, care trebuie plătite de consumatorii finali, casnici şi industriali. Ceea ce nu face decât să crească facturile românilor.
Dacă, încă, nu s-a întâmplat, marii furnizori către populaţie, Enel, E.ON, CEZ, Electrica, pot oricând, fără nicio aprobare prealabilă (având în vedere că legislaţia este în vigoare şi trebuie aplicată), să introducă plata certificatelor verzi în factură.
Uniunea Europeană a lansat celebrul, de-acum, pachet legislativ numit generic “20/20/20”, prin care ţările membre trebuie, până în anul 2020, să-şi reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 20%, să-şi crească eficienţa energetică cu 20% şi să producă din surse regenerabile 20% din energia electrică.
Legile 220/2008 şi 139/2010 privind promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile, iniţiate şi promovate de Parlament, transpun legislaţia europeană în cea naţională în vederea îndeplinirii cotei de 20% producţie din surse regenerabile.
În lege sunt trecuţi şi paşii ce trebuie urmaţi pentru atingerea, graduală, a ţintei de 20%. Astfel, în 2011, cota obligatorie este de 10%, în 2012 – 12%, în 2013 – 14% (…), iar în 2020 – 20%.
Până anul trecut, energia produsă din surse regenerabile a fost, practic, neglijabilă. De altfel, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a anunţat, pentru 2010, o cotă obligatorie de “energie verde” de doar 1,5% (faţă de 8,3%, cât este stipulat în lege).
În 2009 cota obligatorie de energie “verde” în totalul consumului naţional de energie electrică a fost de 0,589%, iar în 2008 – de 0,31%.
În 2011, cota obligatorie este de aproape 7 ori mai mare decât în 2010 şi de peste 32 de ori mai mare decât în 2008.
Acum sunt multe centrale eoliene care deja produc energie “verde” şi multe proiecte ce vor fi finalizate în acest an. Ceea ce înseamnă că această cotă de 10% ar putea fi atinsă în 2011. Conform ANRE, fiecărui MWh livrat în sistem îi revenea anul trecut 0,01 certificate verzi, iar anul acesta îi revin de 10 ori mai mult: 0,1 certificate verzi. Evident, şi costul în factură este proporţional.
Obligaţie la energie verde
Conform legii, “furnizorii de energie electrică sunt obligaţi să achiziţioneze anual un număr de certificate verzi (CV) egal cu produsul dintre valoarea cotei obligatorii stabilite pentru anul respectiv şi cantitatea de energie electrică, exprimată în MWh, furnizată anual consumatorilor finali”. În principiu, furnizorii transferă consumatorilor acest cost al certificatelor verzi. Totuşi, la o cotă de 1,5% energie verde în producţie (cât a fost anul trecut), furnizorii au putut să-şi internalizeze costurile şi nu le-au mai transferat consumatorilor. La o cotă de 10% energie verde, furnizorii nu-şi vor mai putea permite, aşa că toţi consumatorii, casnici sau industriali, vor trebui să plătească aceste certificate verzi.
Pe de altă parte, legislaţia prevede că valoarea minimă de tranzacţionare a unui CV este 27 euro, iar cea maximă – 55 euro (calculată la valoarea medie a cursului de schimb stabilit de Banca Naţională a României pentru luna decembrie a anului precedent – pentru 2011, valoarea care se ia în calcul este de 4,2925 lei/euro).
În plus, legislaţia prevede că, “începând cu anul 2011, valorile de tranzacţionare menţionate la alin. (1) se indexează anual de ANRE conform indicelui mediu de inflaţie înregistrat în luna decembrie a anului precedent, calculat la nivelul UE 27, comunicat oficial de către EUROSTAT”.
Creşterea medie a preţurilor pe total în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni (decembrie 2010/decembrie 2009, faţă de decembrie 2009/decembrie 2008) a fost de 2,1% la nivelul UE. Astfel, de la 27 euro, valoarea minimă de tranzacţionare se majorează la 27,567 euro/certificat verde (118,33 lei), iar valoarea maximă – 56,155 euro /certificat verde (241,04 lei).
Factura creşte cu minim 8%
Astfel, un certificat verde se poate cumpăra la tarife între 118,33 lei şi 241,04 lei. Dacă într-o locuinţă se consumă, în medie, 150 kWh într-o lună, curentul ar trebui să coste 487.050 lei vechi, la care se adaugă TVA şi accize, ceea ce duce factura finală la 603.995 lei. Cum, din acest an, 10% din consum trebuie să fie verde, înseamnă că 135 kWh vor fi plătiţi la preţul actual (de 3.247 lei vechi/hWh), iar 15 kWh vor fi plătiţi la un preţ de 5.657 lei vechi (adică o majorare de aproape 75%, reprezentată de contravaloarea certificatelor verzi, de 2.410 lei vechi/kWh).
În total, curentul electric va costa 438.345, la care se adaugă TVA şi accize, adică factura finală va ajunge la 648.821 lei vechi, ceea ce înseamnă o majorare de aproape 8%.
Aceste calcule sunt făcute ţinând cont de legislaţia actuală, care prevede un singur certificat verde pentru un MWh de energie. După ce se va obţine avizul CE, numărul certificatelor ce trebuie achiziţionate de furnizori şi plătite de consumatori va deveni mai mare. Astfel, se vor acorda 3 certificate verzi pentru fiecare MWh produs şi livrat în microhidroelectrice noi, 2 certificate verzi pentru fiecare MWh eolian, 3 certificate verzi pentru fiecare MWh produs şi livrat de producătorii de energie electrică din energie geotermală, biomasă, biolichide, biogaz, gaz rezultat din procesarea deşeurilor, gaz de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate şi 6 certificate verzi pentru fiecare MWh solar.
Ceea ce înseamnă că, dacă nu se va introduce rapid în preţul final al energiei preţul unui certificat verde (conform legislaţiei în vigoare în acest moment), din vară vor trebui plătite circa două certificate verzi pentru fiecare MWh regenerabil, ceea ce va face ca facturile să explodeze!
“În mod normal, costurile pentru achiziţia de certificate verzi de către furnizori se vor reflecta în preţul la consumatorii finali. În anul 2011, calculele (n.r. – 0,1 CV pentru fiecare MWh “neregenerabil” livrat în sistem) au fost făcute în situaţia în care prevederile Legii 220/2008 cu modificări (n.r. – Legea 139/2010) s-ar fi aplicat începând cu 1 ianuarie. Întrucât schema de sprijin nu a fost, încă, autorizată de CE, se poate estima aplicarea ei (n.r. – a schemei) de la jumătatea anului. Ca atare, dacă va fi aprobată schema, ar putea apărea un impact la consumatorii casnici după 1 iulie 2011. În ceea ce priveşte impactul pentru consumatorii industriali, acesta se va face diferenţiat de către furnizorii concurenţiali, care vor putea opta pentru strategii comerciale diferite”, au declarat pentru focus-energetic.ro surse oficiale din cadrul ANRE.
De remarcat, şi consumatorii industriali plătesc aceste certificate verzi. De exemplu Sidex, care a cumpărat energie electrică de la Hidroelectrica cu numai 130 lei/MWh, pentru 10% din energie va trebui să plătească, în total, 371 lei/MWh (de aproape 3 ori mai mult). La fel se va întâmpla şi cu Alro şi cu toate companiile care au cumpărat energie, oricât de ieftină ar fi fost aceasta.
În plus, conform legii, furnizorii care nu realizează cota obligatorie anuală sunt obligaţi să plătească contravaloarea certificatelor verzi neachiziţionate la valoarea de 110 euro, indexată cu indicele mediu de inflaţie, adică, în acest an, 112,31 euro/CV (482,09 lei /certificat verde neachiziţionat).
Transelectrica “numără” certificatele verzi
Compania de transport al energiei electrice, Transelectrica, este cea care “măsoară” energia livrată în sistemul energetic naţional (SEN), de către fiecare producător, deci şi de către producătorii de energie regenerabilă şi emite certificatele verzi aferente. La mijlocul fiecărei luni, Transelectrica anunţă cantitatea de energie “verde” preluată în sistem în luna precedentă. De exemplu, în luna februarie a anunţat că, în luna ianuarie, s-au preluat în sistem şi livrat consumatorilor finali aproape 86.000 MWh, pentru care a emis 86.000 de CV.
În România se consumă, anual, circa 50 TWh. Ceea ce înseamnă că 5 TWh, adică 10%, trebuie să fie din surse regenerabile. Astfel, Transelectrica ar trebui să emită 5 milioane de CV, dacă Bruxelles-ul nu avizează schema de promovare din legislaţia naţională. Dacă o promovează şi, considerând că, până la jumătatea anului, se consumă jumătate din cantitatea de energie estimată (25 TWh), iar de la jumătatea anului se introduce noua schemă (în care, în loc de un CV se acordă 2 CV pentru fiecare MWh eolian), pentru întreg anul Transelectrica ar trebui să emită 7,5 milioane de CV. La nivelul întregului an, cele 7,5 milioane CV ar însemna un efort financiar total de peste 420 milioane de euro, pe care toţi consumatorii, inclusivi cei casnici, ar trebui să-l facă!
Totuşi, conform ANRE şi Transelectrica, în prezent, în România, sunt instalate capacităţi regenerabile de aproximativ 600 MW. Dacă se consideră că nu va mai fi dată în funcţiune nicio capacitate “regenerabilă” până la sfârşitul anului, producţia de energie “verde” ar rămâne constantă, adică aproximativ 1,5 TWh (reprezentând 3% din consumul de energie, în loc de 10%, cât spune legea).
În aceste condiţii, dacă din luna iulie intră în vigoare şi noua schemă de promovare, Transelectrica ar trebui să emită, pentru întregul an 2011, numai aproximativ 1.500.000 certificate verzi (care ar costa 84,2 milioane de euro). De remarcat, ANRE poate modifica, la începutul anului, cota obligatorie pentru anul precedent, dacă nu se produce suficientă energie “verde” (ceea ce, de altfel, s-a întâmplat la începutul acestui an, când ANRE a anunţat că, pentru 2010, cota obligatorie este de 1,5%, faţă de 8,3%, cât este stipulat în Legea 220/2008 şi 139/2010).
Regularizare la sfârşit de an de sute de milioane de euro
Dacă nici în 2011 nu se va produce cantitatea de energie “verde” necesară pentru a acoperi 10% din consumul total al ţării, ci se va produce doar 3%, ANRE va trebui, la începutul lui 2012, să anunţe noua cotă aferentă lui 2011. Ceea ce înseamnă că, în loc de 7,5 milioane CV, cât ar trebui emise şi cumpărate pentru a acoperi 10% din consum, ar trebui emise şi cumpărate doar 1,5 milioane CV. Problema e de bani: diferenţa este de peste 335 milioane de euro!
În prezent nu există nicio reglementare privind “echilibrarea” pieţei de certificate verzi. Regularizarea privind aceste certificate se face doar la sfârşitul anului, când ANRE anunţă cota efectivă. Ceea ce înseamnă că, la sfârşit de an, fie furnizorii, presupunând că au încasat banii pe mai multe certificate decât ar fi trebuit (pentru că nu a fost suficientă producţie de energie “verde”) vor trebui să dea înapoi consumatorilor câteva sute de milioane de euro. Fie consumatorii, presupunând că s-a realizat cota de 10%, dar s-au emis certificate doar pentru 3% din consum, vor trebui să plătească furnizorilor câteva sute de milioane de euro. Ceea ce e, practic, imposibil!
De aceea, ANRE va trebui, urgent, să găsească o soluţie de compromis, cea mai la îndemână reprezentând-o regularizarea facturilor, dacă nu lunar, măcar o dată pe trimestru, pe baza datelor publicate de Transelectrica. Efortul financiar ar fi mult mai mic, şi pentru furnizori, şi pentru consumatori.