Acasa BusinessEconomic Gitenstein: Reformele – impresionante, dar insuficiente

Gitenstein: Reformele – impresionante, dar insuficiente

scris de M.A.
1 afisari

Amabsadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, a declarat, joi, că este foarte impresionat de eforturile de reformare a statului făcute în special în ultimul an, precizând că este vorba despre măsuri dificile, dar care nu sunt suficiente.

Mark Gitenstein

Mark Gitenstein

De asemenea, oficialul american, prezent la Bursa de Valori Bucureşti, a declarat că efortul actual de reorganizare în România a companiilor energetice în doi ”campioni energetici naţionali”, în loc să fie analizată opţiunea de a privatiza societăţile total sau parţial, este un mod ineficient de utilizare a unor resurse valoroase.

Citiţi discursul integral al ambasadorului (intertilurile aparţin redacţiei):

Vă mulţumesc tuturor pentru că sunteţi prezenţi astăzi la Bursa de Valori Bucureşti pentru a aborda un subiect pe care l-am discutat cu toţii de multe ori: viitorul României, în special viitoarea sa creştere economică. Aşa cum mulţi dintre dumneavoastră, cei prezenţi aici, ştiţi, sunt mândru să fiu urmaşul unor români care au imigrat în Statele Unite ale Americii cu peste un secol în urmă, iar această ţară îmi este dragă. De la sosirea mea în România, cu puţin mai mult de un an şi jumătate în urmă, am avut privilegiul să colaborez cu mulţi dintre dumneavoastră în mai multe chestiuni importante nu doar pentru Statele Unite ale Americii şi pentru parteneriatul nostru bilateral, ci şi pentru viitorul României, fiindcă ele afectează fiecare persoană din această ţară. Printre acestea se numără eforturile comune menite să consolideze statul de drept în România, susţinerea reformelor al căror scop este stabilizarea economiei şi grăbirea revenirii la creştere economică şi promovarea resurselor şi a oportunităţilor existente în România în rândul posibililor investitori.

Cheia viitorului României este asigurarea unor instituţii solide care să consolideze democraţia şi piaţa liberă, transparenţa, statul de drept şi previzibilitatea în România. Aceste reforme, începute în prima parte a deceniului trecut, au ajutat la atragerea de investiţii străine directe în valoare de peste 10.000 RON pe cap de locuitor în România. Continuarea acestor reforme, aşa cum a făcut actualul guvern în ultimii doi ani, este singura cale de a asigura menţinerea influxului de investiţii străine şi generarea de noi investiţii locale.

Conform celei mai recente evaluări a FMI, aceste măsuri au reuşit să stabilizeze şi să oprească declinul economic, iar dacă măsurile de reformă continuă, România se poate aştepta să reia creşterea economică în acest an şi în cei care urmează.

Piaţa de capital nu a fost folosită la întregul potenţial

Tocmai de aceea vă vorbesc astăzi aici, la Bursa de Valori Bucureşti: pentru că în eforturile voastre nu aţi folosit piaţa de capital la întregul potenţial.

De ce este piaţa de capital importantă? Nu poate exista creştere economică în lipsa unor rezerve energetice sigure şi a infrastructurii necesare, iar sectorul energetic din România va necesita noi investiţii semnificative pentru a putea deveni motorul şi nu o piedică în calea redresării economice a României. Piaţa de capital poate juca un rol crucial în atragerea de investiţii din România şi din străinătate.

Este nevoie de capital pentru infrastructura României, pentru drumurile, podurile şi căile ferate, dar trebuie să menţineţi deficitul economic în limitele convenite cu FMI şi cu Comisia Europeană. Doar în domeniul energetic aveţi nevoie de aproximativ 10 miliarde de dolari pentru a moderniza sectorul astfel încât să folosiţi la capacitate maximă cele mai importante active strategice ale României. Acest lucru NU poate fi realizat doar cu veniturile obţinute din taxe.

Iar acest lucru nu se va realiza atât timp cât aceste active aparţin unor întreprinderi de stat conduse de oameni lipsiţi de experienţă, apropiaţi de mediul politic, care iau decizii nu în funcţie de ceea ce este mai bine pentru companie, ci în funcţie de interesele proprii. Cred că modelul potrivit pentru România este Polonia, al cărei guvern a anunţat în 2009 că va demara un program pentru a strânge peste 10 miliarde de euro prin vânzarea unei cote din participaţia sa în companiile de stat. Polonia a făcut acest lucru fără ca guvernul să piardă controlul activelor esenţiale.

Exemplul polonez

Închipuiţi-vă ce ar însemna acest lucru pentru bugetul României, pentru sectorul energetic al acestei ţări şi pentru românii obişnuiţi: nu doar scăderea preţului energiei şi accesul la mai multe resurse energetice, ci şi construcţia de autostrăzi şi poduri care ar contribui la apariţia de noi afaceri şi locuri de muncă pentru români; şi chiar ar anula efectul unora dintre dificilele reduceri bugetare din ultimii ani.

Polonia a reuşit nu oferind tratament preferenţial aliaţilor politici care să cumpere activele la o valoare sub preţul pieţei, ci folosindu-şi piaţa de capital. Sub supravegherea unor manageri financiari respectaţi, aceste active au fost oferite pe o piaţă transparentă şi deschisă celui care a dat cel mai bun preţ. În cele din urmă, acţiunile multora dintre aceste companii de stat vor fi deţinute de către cetăţenii polonezi de rând.

Aşa ar trebui să se întâmple aici, în România. Românii obişnuiţi ar trebui să deţină aceste companii.

În Polonia, există peste 1.500.000 de investitori individuali, cetăţeni polonezi de rând care se trezesc în fiecare dimineaţă, conduc până la locul de muncă şi câştigă un salariu. În România, există probabil mai puţin de 10.000 de mici investitori. Acest lucru trebuie să se schimbe.

Acţiunile cotate la Bursa de Valori din Varşovia valorează peste 200 de miliarde de euro. Valoarea acţiunilor cotate la Bursa de Valori din Bucureşti reprezintă mai puţin de 13% din această sumă. Aşadar, piaţa din România mai are de făcut unele progrese.

În 2009, Polonia a fost singura ţară din Uniunea Europeană care a raportat creştere economică, în parte datorită robustei sale pieţe de capital. Anul trecut, Grupul PZU, una dintre cele mai mari instituţii financiare din Polonia, a făcut o ofertă publică iniţială de succes în valoare de 2 milioane de euro, în plină criză economică. În primele unsprezece luni ale anului 2010, Polonia a avut 81 de oferte publice iniţiale, număr depăşit doar de China (442) şi de Statele Unite ale Americii (101).

Acesta este unul dintre motivele pentru care un sondaj recent cataloga Polonia drept una dintre primele 10 pieţe emergente din lume. Doar în ultimul an mai multe bănci de investiţii de top şi-au deschis sedii în Polonia, pentru că vad potenţialul.

Problema companiilor energetice

Acest lucru se poate întâmpla aici, în România, dar nu urmând calea propusă în prezent. Efortul actual de reorganizare a companiilor energetice de stat în doi „campioni energetici naţionali” în loc să se analizeze opţiunea de a le privatiza total sau parţial, este nu doar un mod ineficient de utilizare a unor resurse valoroase. Cum afirma un expert extern, „contrar declaraţiilor guvernului, politica ar restricţiona considerabil competiţia, ar îndepărta investiţiile private şi ar determina creşterea preţurilor”.

Aşa cum am spune în America, acesta este un efort de „rearanjare a şezlongurilor de pe Titanic” pentru că nu ia în considerare problema fundamentală a companiilor energetice de stat, faptul că nu sunt administrate cu adevărat ca nişte afaceri.

Relatările presei au arătat că de cel puţin 10 ani, peste 50% din producţia energetică a companiei Hidroelectrica a fost îndreptată spre contracte preferenţiale de energie la preţuri considerabil mai mici decât costurile de producţie. Acest lucru a determinat pierderi semnificative de profit şi insuficiente investiţii în companie, forţând guvernul să redirecţioneze fondurile publice reduse pentru a susţine compania.

S-au făcut afirmaţii similare şi despre complexurile energetice.

Deşi acordarea de reduceri de preţ pentru consumatorii de cantităţi mari de energie nu este neapărat o practică de afaceri incorectă, extinderea acestui beneficiu de către o companie de stat înseamnă subvenţionarea unui număr mic de utilizatori, în detrimentul celorlalţi consumatori. În cazul României, o distincţie importantă este că aceste tipuri de reduceri de preţ speciale par a fi acordate adesea în funcţie de legăturile politice mai degrabă decât ţinând cont de practici de afaceri raţionale.

Alte exemple de abuzuri includ cel puţin două cazuri recente în care guvernul a folosit aceste companii de stat pe post de „puşculiţe” pentru a rezolva pe termen scurt problemele de flux de numerar. De exemplu, anul trecut, companiei Romgaz i s-a cerut să facă o „donaţie” de 100.000.000 de euro guvernului pentru acoperirea unor urgenţe bugetare, iar reprezentanţii guvernului din consiliul de administraţie al companiei au fost mandataţi să aprobe „cererea”.

Pentru ca România să-şi poată valorifica deplin resursele energetice, guvernul trebuie de asemenea să-şi respecte angajamentul de a liberaliza piaţa energiei. Înţeleg îngrijorarea cu privire la impactul asupra consumatorilor individuali, mai ales asupra celor aflaţi sub pragul sărăciei. Însă puteţi aborda acest aspect, apelând la o reglementare eficientă, aşa cum facem noi în SUA, şi acordând subvenţii categoriilor sociale cele mai sărace, aşa cum se întâmplă în SUA şi în Ungaria, ţara vecină României. Nu mai este acceptabil ca preţul la energie să fie menţinut artificial la un nivel scăzut pentru toţi consumatorii, chiar şi pentru cei care îşi pot permite să plătească. Atât timp cât România alege să refuze aplicarea preţurilor de piaţă pentru gaze şi electricitate, nu se vor face noi investiţii în prospecţiuni de noi zăcăminte şi producţia de energie. O asemenea situaţie ar însemna pentru România alegerea acordării de subvenţii unei categorii nejustificat de largi de consumatori în locul creării de noi locuri de muncă, şi importul de resurse în locul dezvoltării resurselor proprii şi asigurării unor posibile exporturi.

Însă pe piaţa de capital şi chiar şi în sectorul energetic din România se întâmplă şi unele lucruri bune. În urmă cu doar două luni, acţiunile Fondului Proprietatea au fost cotate la această bursă după ani de pregătire şi aşteptare. Cred că această cotare la bursă este mult mai importantă pentru viitorul economic al României decât intuiesc cei mai mulţi. Fondul Proprietatea deţine participaţii la 83 de companii private şi de stat româneşti, cele mai multe dintre acestea fiind companii din domeniul energetic. Succesul înregistrat de cotarea la bursă a Fondului determină firma Franklin Templeton care administrează fondul, să crească expunerea României la pieţele de capital mondiale şi să prezinte oportunităţile de investiţii în România unei audienţe mondiale mult mai largi. Efectul pozitiv se poate observa în tendinţa ascendentă a bursei începând cu luna ianuarie. Acesta este un început extraordinar pentru a introduce mai mult capital privat în alte domenii cu potenţial de creştere, precum transporturile, infrastructura şi serviciile de retail. Dar investitorii vor evalua cât de riscantă poate fi o investiţie în România, analizând inclusiv politicile guvernamentale, stabilitatea acestora şi modul în care sunt aplicate.

Fondul Proprietatea şi prezenţa sa în consiliile de administraţie ale acestor companii de stat au un rol chiar mai important. Reprezentanţii Fondului Proprietatea din consiliu trag la răspundere aceste companii în cazul unor decizii greşite şi se asigură guvernul acţionează în mod responsabil. De pildă, Fondul Proprietatea a contestat aşa-numita „donaţie” făcută de către Romgaz guvernului. Fondul Proprietatea a contestat şi ideea greşită de creare a „campionilor energetici”. Va lupta împotriva nepotismului din companiile de stat şi va insista asupra ideii că ele trebuie administrate ca nişte companii reale, spre beneficiul tuturor acţionarilor, nu doar al birocraţilor guvernamentali. Sunt hotărâţi să pună în valoare cu adevărat aceste active strategice.

Dacă guvernul ar vinde pe piaţă cote mai mari din aceste active, aşa cum face Polonia, Fondul Proprietatea ar avea şi mai mulţi aliaţi în această luptă şi, foarte probabil, respectivele acţiuni ar ajunge în mâinile românilor obişnuiţi. Iar în acest caz, românii obişnuiţi ar deţine aceste companii şi ar beneficia de pe urma creşterii de valoare pe măsură ce aceste active ating adevăratul lor potenţial de piaţă.

Reformele şi eficienţa lor

Nu pot accentua îndeajuns beneficiul pe care l-ar aduce României acest rol de „auto-supraveghere” ca urmare a deţinerii reale de capital în aceste companii de stat. Aşa cum am spus la început, adevărata provocare pentru România este asigurarea unor instituţii independente, care se pot susţine singure şi care apără transparenţa şi statul de drept, valori esenţiale pentru existenţa pieţei libere, a democraţiei şi, în fond, a autonomiei personale şi a prosperităţii. Existenţa unei pieţe de capital sănătoase şi reprezentarea acţionarilor români în consiliile de administraţie ale acestor companii constituie cea mai bună garanţie că ele vor acţiona ca nişte companii moderne.

Sunt foarte impresionat de eforturile de reformare a statului făcute din anul 2000 şi până acum, în special în ultimul an, care s-au făcut plătind un semnificativ preţ politic. Însă reforma legislaţiei salarizării şi a pensiilor, a Codului Muncii şi a legislaţiei anti-corupţie, recrutarea unor poliţişti şi procurori bine pregătiţi şi începerea reformării sistemului judiciar nu sunt de ajuns. Aceste măsuri au fost dificile şi este bine că au fost luate. Trebuie să fiţi mândri de aceste realizări.

Dar ele nu sunt suficiente. Nu este de ajuns să realizaţi aceste reforme pentru a mulţumi vreun birocrat de la Bruxelles că aţi respectat condiţiile impuse de Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) sau ar trebui să fiţi acceptaţi în Schengen. Este mult mai important şi durabil să le oferiţi românilor obişnuiţi putere pentru a asigura transparenţă, previzibilitate şi pentru a elimina corupţia. De fapt, poate că oferindu-le putere românilor obişnuiţi şi asigurându-le un viitor mai luminos aţi putea îndeplini mai uşor condiţiile impuse de MCV şi aţi putea intra în Schengen.

Mai presus de orice lege sau reformă, comunitatea internaţională doreşte să vadă că determinarea de a continua reformele vine din interiorul României şi nu este impusă din afară. Nu mă pot gândi la o modalitate mai bună de a demonstra acest lucru decât prin privatizarea sectorului energetic, folosind cele mai înalte standarde de guvernanţă corporatistă.

Prin stimularea pieţei de capital şi prin direcţionarea unei mai mari părţi a bogăţiei şi a puterii către investitorii individuali, le veţi da acestora puterea de a opri abuzurile. Investitorii individuali, românii obişnuiţi sau reprezentanţii lor, făcând parte din consiliile de administraţie, şi judecaţi după câtă valoare aduc României şi nu după rezultatele politice, vor putea face mai mult pentru a pune capăt acestor abuzuri decât cei mai buni procurori.

Ca să nu credeţi că fac aceste sugestii cu un aer de superioritate, mă grăbesc să adaug că noi am trecut prin toate acestea în Statele Unite. Ne-a luat peste 100 de ani să înţelegem că trebuie să facem lucrurile pe care le sugerez aici. Constituţia noastră în care a fost inclusă Carta Drepturilor a fost ratificată în 1789 şi o sută de ani mai târziu ne luptam cu aceleaşi lucruri cu care vă confruntaţi aici, la 20 de ani de la revoluţie. Încă există lăcomie şi în America şi facem eforturi să rezolvăm problemele care le produce.

În anii 1890 aveam „baroni ai căilor ferate” care îşi conduceau companiile ca pe nişte imperii politice, controlând ziare, partide politice şi politicieni. Aceştia beneficiau de pomeni generoase din partea guvernului federal. Vă sună cunoscut?

Am adoptat noi legi anti-trust stricte şi am creat pieţe de capital. Prin deţinerea de acţiuni, în cele din urmă aceste companii au ajuns să fie controlate de acţionari independenţi.

Bustul preşedintelui Teddy Roosevelt este parte a celui mai respectat monument american, cel de la Muntele Rushmore, pentru că el a avut curajul să pună în aplicare aceste legi. Odată eliberată de controlul baronilor industriali, Bursa din New York a devenit cea mai puternică piaţă de capital din lume. Şi mult mai important, noi am înţeles care este adevărata valoare a activelor americane şi, cu ajutorul pieţelor libere, am redistribuit bogăţia către americanii obişnuiţi în loc să o concentrăm în mâinile câtorva oligarhi.

Puteţi să faceţi aceste lucruri în România, aşa cum am făcut noi în America şi aşa cum fac prietenii dumneavoastră polonezi. Suntem aici să vă ajutăm, pentru că este bine nu doar pentru România, ci şi pentru noi. Este bine pentru noi pentru că vom investi împreună cu cetăţenii români în aceste proiecte, dar şi pentru că prietenia şi alianţa noastră bazate pe încredere se vor consolida şi mai mult.

Vă mulţumesc pentru că m-aţi ascultat şi vă rog să ne spuneţi cum vă putem ajuta.

1 comentariu

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult