Planul Național de Redresare și Reziliență, cel mai important instrument financiar post-pandemie de care a beneficiat România, este în pericol major. Într-o conferință de presă care trebuia să zguduie sistemul administrativ românesc din temelii, ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, a făcut publică realitatea pe care mulți au preferat s-o ignore sau s-o ascundă: România riscă să piardă 6,3 miliarde de euro din componenta de împrumut a PNRR, din totalul de 14,9 miliarde disponibile.
Este cel mai clar semnal că întârzierea cronică a implementării, lipsa de asumare, haosul instituțional, blocajele din achizițiile publice și incompetența administrativă au adus România în pragul prăbușirii strategiei PNRR.
Cifrele, fără cosmetizare:
| Indicator | Valoare |
|---|---|
| Total granturi nerambursabile | 14,24 miliarde euro |
| Total împrumuturi disponibile | 14,94 miliarde euro |
| Suma aflată în risc (împrumuturi) | 6,3 miliarde euro |
| Suma confirmată ca salvabilă | 8,7 miliarde euro |
| Pachet de investiții agreat în guvern | 2,54 miliarde euro |
| Pachet adițional propus | 540 milioane euro |
| Deadline de implementare totală | 31 august 2026 |
Cum s-a ajuns aici?
Conform ministrului:
-
Comisia Europeană a întrerupt negocierile tehnice cu România în trecut, pentru că guvernele anterioare au refuzat să își asume întârzierile.
-
România a încercat să paseze responsabilitatea la Bruxelles, așteptând ca „UE să ne scoată proiectele”, pentru a evita costul politic intern.
-
Proiectele nu sunt mature, lipsesc dovezi esențiale (certificări energetice, stadii fizice, autorizații, progres efectiv).
-
S-au comis erori grave de procedură – erate nepublicate în Jurnalul Oficial al UE, licitații viciate.
Este o criză de încredere, nu doar în ochii Comisiei Europene, ci în sistemul propriu de guvernare.
Pentru administrațiile locale: PERICOL IMINENT
Administrațiile locale și județene trebuie să conștientizeze gravitatea momentului: proiectele care nu au început, care nu au documentație completă și care nu sunt susținute de dovezi solide de progres sunt în pericol iminent de a fi eliminate din PNRR.
Este imposibil de realizat un proiect de infrastructură majoră în 12-14 luni dacă:
-
licitația nu este atribuită,
-
contractul nu este semnat,
-
terenul nu este disponibil,
-
autorizațiile nu sunt obținute,
-
lucrările nu au început.
România are termen fix – august 2026 – pentru finalizarea și decontarea completă a proiectelor. Nu se va accepta niciun pretext.
Ce este deja pierdut?
Printre proiectele în risc major sau deja excluse (potrivit surselor guvernamentale și confirmărilor implicite ale ministrului):
-
Segmente din autostrăzile A7 și A8 (nedeclarat oficial, dar confirmat parțial),
-
Proiecte de metrou urban (ex. Cluj-Napoca),
-
Proiecte din valul renovării fără progres fizic,
-
Contracte de infrastructură semnate, dar fără execuție.
Chiar și în domeniul spitalelor, doar 12 spitale din cele planificate au șanse reale să fie finalizate – restul rămân pe lista de incertitudine.
Birocrația, sabotaj intern?
Ministrul atrage atenția asupra unui fenomen grav: comunicarea haotică între ministere și lipsa unei prioritizări bugetare reale. În trecut, MIPE semna contracte, iar Ministerul Finanțelor „se trezea” că nu are bani de cofinanțare.
Mai mult, Comisia Europeană a cerut dovezi clare de progres fizic, nu hârtii inutile: metri pătrați renovați, hectare împădurite, stadii fizice în spitale și universități.
Ce urmează?
-
Până la 31 iulie 2025, România trebuie să transmită la Bruxelles forma revizuită a PNRR.
-
Săptămâna aceasta se trimit ultimele dovezi către Comisia Europeană pentru proiectele aflate în „zona gri”.
-
Dacă nu sunt suficiente, România pierde banii. Punct.
Concluzie: Situația este critică. Nu mai e timp pentru iluzii.
Administrațiile publice locale trebuie să înțeleagă: niciun proiect nu este sigur doar pentru că are un contract semnat. Doar progresul real și dovezile clare pot garanta finanțarea.
România a intrat în ultimul an de implementare și are restanțe cât pentru un deceniu. PNRR nu mai este un plan, este o cursă contra cronometru.
Guvernul actual încearcă, în contratimp, să reconstruiască încrederea pierdută la Bruxelles. Dar fără implicarea urgentă și totală a tuturor actorilor – mai ales la nivel local –, salvarea acestui plan rămâne puțin probabilă.
Aceasta este ultima redută. Cine nu înțelege gravitatea momentului, fie își va pune cruce proiectelor, fie se va trezi în 2026 cu șantiere abandonate și o generație întreagă care va întreba: „Unde s-au dus miliardele?”.
