1 Martie: Mărţişorul la români, bulgari şi albanezi | Ziua Veche
Acasa Cultura-ReligieCultura 1 Martie: Mărţişorul la români, bulgari şi albanezi

1 Martie: Mărţişorul la români, bulgari şi albanezi

scris de M.A.
28 afisari

Obiceiul Marţişorului este răspândit din nord, în Maramureşul istoric şi Bucovina de nord (aflate acum în Ucraina), până în sud, la graniţa cu Grecia. Mai exact, este vorba despre teritoriul locuit în vechime de neamurile tracilor.

1 Martie - Martisor

1 Martie - Martisor

Prima zi a lunii martie este sărbătoarea Mărţişorului. Mărţişorul este un calendar simbolic, reprezentat de un şnur bicolor, care adună zilele, săptămânile şi lunile anului în două anotimpuri, iarnă şi vară, făcut cadou la l martie, ziua Dochiei, străvechi început de an agrar. Generalizat astăzi la sate şi oraşe, mărţişorul este confecţionat din două fire colorate alb şi roşu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi dăruit fetelor şi femeilor care îl poartă agăţat în piept una sau mai multe zile.

Deşi nu se ştie cu exactitate de când datează acest obicei, se ştie că prima zi a primăverii era celebrată încă de acum aproximativ 8000 de ani, iar mărţişorul îşi are originea în credinţele şi practicile agrare de atunci.

Romanii sărbătoreau începutul primăverii la 1 martie, lună care purta numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu ce personifica renaşterea naturii. Deşi obiceiul poartă numele acestuia, nu are niciun fel de conotaţie marţială. Se spune că mărţişoarele sunt purtătoare de noroc şi fericire. Sunt formate dintr-o fundiţă roşu cu alb, roşul semnificând iarna iar albul – primăvara. La această fundiţă se adaugă alte simboluri ale norocului, cum ar fi trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar sau inimă. Mărţişorul este purtat pe haină, la vedere, timp de câteva zile, începând cu 1 martie.

Pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 martie. Mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă şi se purtau la gât. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, simboliza viaţa, deci femeia, iar culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, era specifică înţelepciunii bărbatului. Şnurul mărţişorului reprezintă, prin urmare, împletirea armonioasă a celor două.

Dacii credeau că aceste amulete aduc fertilitate, frumuseţe şi previn arsurile din cauza soarelui. Erau purtate până când înfloreau copacii, apoi erau atârnate de crengile acestora.

Şnurul roşu-alb

Martisor Bulgaria

Cestita Baba Marta - martisorul in Bulgaria

După unele tradiţii, firul Mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul primăvara, la naşterea anului agrar. Astfel, întrucât Mărţişorul este inseparabil de tradiţia Dochiei carpatice, se poate afirma cu certitudine că acesta este un obicei vechi românesc, atestat în toate zonele locuite de români şi aromâni, preluat apoi de alte popoare din centrul şi sud-estul Europei, transmite Agerpres.

În România, Republica Moldova, Bulgaria, Macedonia şi Albania oamenii profită de faptul că iarna şi-a mai pierdut dinţii pentru a cumpăra şi face cadou mărţişoare în ziua de 1 martie, zi ce simbolizează speranţa adusă de primăvară. Mărţişoarele, aşa cum se numesc în România şi în Republica Moldova, sau “marteniţi”, cum sunt numite în Bulgaria, sunt talismane menite să aducă noroc şi sunt însoţite de un şnuruleţ alb cu roşu ce simbolizează dragostea, sănătatea şi fertilitatea.

Aceste mărţişoare sunt oferite în special de către bărbaţi femeilor în România, dar sunt oferite şi bărbaţilor şi femeilor în provincia istorică Moldova şi în Republica Moldova, şi chiar şi animalelor în Bulgaria. Aceste mărţişoare sunt prinse de haine cu ace, agăţate de poarta caselor sau chiar de zgărzile animalelor sau împodobesc coarnele vitelor. Credinţa populară este că aceste mărţişoare îi apără pe cei ce le poartă de boală, de deochi şi de ghinion, asigurând în acelaşi timp fertilitatea animalelor din gospodărie şi o recoltă îndestulătoare. Tinerele nemăritate îşi pun în unele părţi mărţişorul sub cât o piatră pentru a avea noroc în a-şi găsi alesul. Culoarea albă a şnurului simbolizează puterea bărbaţilor din aceste locuri, pe când roşul simbolizează spiritul feminin.

În Bulgaria, mărţişorul cel mai la modă în acest an este o copie a măştii zâmbitoare reprezentându-l pe Guy Fawkes, unul dintre conspiratorii catolici care a încercat să arunce în aer parlamentul britanic în 1605, mască devenită între timp simbolul Anonymus, adoptat de cei care luptă împotriva abuzurilor guvernelor şi marilor corporaţii. De asemenea, în Bulgaria mărţişorul trebuie purtat până la 22 martie sau până când vezi o barză sau un copac înflorit. Apoi mărţişorul este agăţat de un copac, iar cel care l-a purtat îşi pune o dorinţă.

In Macedonia, doar copiii poarta martisoare, pe care le poarta incepand cu seara de ajun a zilei de 1 Martie. Martisoarele se poarta timp de 9 zile, pina la 2 luni. Astfel, in Macedonia copiii le poarta pina la 9 Martie, de Mucenici, dupa care se leaga de ramurile unui pom. Exista credinta ca astfel pomii vor rodi din belsug, iar randunelele vor veni de Pasti cu daruri de hainute noi pentru copiii. Prin alte parti copiii poarta martisorul 12 zile, dupa care il leaga de un pom tinar. Altii il poarta pina la sosirea berzelor. Unele tinere il poarta pina la sfirsitul lui Martie, cind pun snurul pe un trandafir, iar moneda o dau pe vin,pe piine alba si cas, pentru ca fata sa-i fie alba precum casul si rumena ca vinul si sa fie mindra si aleasa ca trandafirul rege al florilor.

În Albania copiii poartă ‘lidhka’, începând cu 14 martie, echivalentul mărţişorului, până când apar primele rândunici, iar apoi acest talisman este agăţat într-un copac pentru a alunga spiritele rele.

Baba Dochia şi Baba Marta

Calendarul popular de primăvară începe cu Baba Dochia şi zilele ei (supranumite zilele babei) (9 sau 12), de la începutul lunii martie, peste care s-a suprapus sărbătoarea creştină a Sfintei Muceniţe Evdochia.

Zilele babei corespund cu zilele de urcuş ale Dochiei cu oile la munte, urcuş dedicat morţii şi renaşterii sezoniere a zeiţei agrare şi a timpului calendaristic în preajma echinocţiului de primăvară. Obiceiurile şi practicile magice de înnoire a timpului se concentrează în prima zi a ciclului, 1 martie, numită zonal Dochia, Marta, Mărţişor, şi în ultima zi, la moartea Dochiei, 9 martie, numită Moşi, 40 de Sfinţi.

Baba Dochia (Baba Marta, la bulgari) era în concepţia arhaică celebrată ca divinitate maternă, agrară şi lunară. Luna însăşi, ca zeitate, avea o semnificaţie malefică, fiind prototipul femeii capricioase, care patrona noaptea, iarna şi frigul, spre deosebire de Soare, zeitatea paternă, înţelegătoare, patronul zilei, verii şi al vieţii. Zilele babei semnificau lupta dintre forţele întunericului şi ale luminii, între noapte şi zi.

Despre Baba Dochia tradiţia populară spune că a pus rămăşag cu omătul şi cu frigul că ea este mai voinică decât ei. Frigul s-a întărâtat, baba şi-a pus cele nouă cojoace şi frigul n-a avut ce-i face. Când a început să ningă, baba şi-a întors un cojoc pe dos şi tot ea a fost cea mai tare. Tot schimbându-se vremea, baba a început să-şi lepede din cojoace. Lepădând câte unul, în fiecare zi, a rămas fără nici unul şi a îngheţat, transformându-se în stană de piatră.

Obiceiul de a se repartiza o zi dintre cele 9 sau 12 câte unei persoane dintr-o colectivitate este încetăţenit în mai toate regiunile ţării. Se consideră că, după cum va fi ziua respectivă din Babe, aşa va fi şi sufletul sau firea persoanei ursite în acel an.

Scenariul ritual de înnoire a anului este format din obiceiuri şi acte magice arhaice: aprinderea focurilor, afumarea curţilor şi anexelor gospodăreşti, bătutul pământului cu ciomege pentru scoaterea căldurii şi alungarea frigului, prepararea alimentelor rituale (Măcinici, Sfinţi), previziunile meteorologice, descântecele, practicile de pomenire a morţilor, începerea simbolică a unor activităţi economice (scoaterea plugului, a stupilor de la iernat, semănatul răsadului de varză), confecţionarea calendarului simbolic din şnurul bicolor, reprezentând anotimpurile de bază ale anului (iarna, vara). Fără să li se cunoască prea bine semnificaţia, multe din obiceiurile Zilelor Babei se practică şi astăzi: Mărţişorul, prepararea mucenicilor, aprinderea focurilor rituale, pomenirile, etc.

După zilele capricioase ale Babei Dochia ar urma alte nouă zile, mai blânde, numite zilele moşilor. Întregul ciclu al zilelor are semnificaţie meteorologică: 1 martie va caracteriza primăvara, 2 martie vara, etc.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult