V-ati fi inchipuit ca Alexandre Dumas, autorul atat de productiv si de succes care, doar intre anii 1843 – 1846 a publicat nu mai putin de trei capodopere precum „Cei trei muschetari”, „Regina Margot” si „Contele de Monte Cristo”, va fi avut nevoie de un tribunal ca sa-si ateste paternitatea lor? De necrezut, dar adevarat cum ne-o dovedeste cineastul german Safi Nebbou in reconstituirea intitulata „Celalalt Dumas”, prezentata aici, in sectiunea „Berline Special”.
El porneste de la faptul real ca romanele acestuia erau nu numai o pasionanta lectura, dar si o cronica istorica bazata pe minutioase cercetari ale unor surse diversificate in biblioteci si arhive. Si aici apare in scena un personaj obscur pana acum, Auguste Maquet, un erudit cu spirit viu care, poate din pura gelozie, i-a destainuit unei frumoase fane care-l asalta pe Dumas (interpretat de Gerard Depardieu), ca adevaratul autor al cartilor acestuia el era, bine retribuit ca „negru” dar lipsit de recunoasterea la care incepuse sa aspire. Cineastul german restituie in imagini intreg dosarul procesului real de paternitate deschis de Maquet, in 1858. Sentinta a fost dura. Justitia timpului i-a atribuit autorului din umbra 20 de procente din drepturile de autor dar, atentie!, fara sa fie mentionat pe frontispiciu in calitate de coautor. Azi, Abbou isi incheie povestea cu o observatie amara: in vreme ce Dumas a fost inmormantat cu onoruri in Pantheon, Maquet a sfarsit, icognito, la cimitirul Pere-Lachaise…
Un rechizitoriu in imagini al tribunalului de la Nurnberg
In timpul procesului principalilor criminali de razboi, desfasurat in anii 1945-1946, instanta a avut nevoie de imagini ale motivelor punerii lor in judecata. Un pasionat documentarist american, Stuart Schulberg, a fost atunci insarcinat de catre Oficiul Militar al administratiei germane in SUA, cu expunerea cronologica a crimelor naziste impotriva umanitatii. Dar filmul a fost prezentat doar fragmentar in timpul audierii, fiind socotit prea socant pentru a fi distribuit in salile americane, iar o versiune a sa engleza n-a mai fost niciodata terminata. Sectiunea „Panorama Special” prezinta acum, pentru prima oara in versiunea sa integrala de 80 de minute, la 65 de ani de la realizarea filmarilor, acest document cinematografico-juridic.
Munca propagandistilor nazisti preluata de o israeliana
Regizoarea israeliana Yael Hersonski a descoperit in arhivele generale germane un film turnat, in 1943, de o echipa de propaganda nazista in ghetto-ul de la Varsovia. Cadrele, trase tocmai inaintea deportarii locuitorilor cartierului, trebuiau sa demonstreze viata de lux a evreilor instariti in opozitie cu cea a celor lipsiti de avere aruncati in suferinte atroce nu de ocupantii germani, ci de coreligionarii lor. Dar, incepand deportarea si mai ales rascoala, cu operatiunile ei militare, cineastii n-au mai terminat filmul.
Dupa razboi, parti din el au fost utilizate ca secvente de arhiva. Abia in ultima vreme, in cercetarile ei, cineasta a descoperit supravietuitori care-si aminteau de eveniment si a gasit chiar un proces verbal cu interogatoriul operatorului insarcinat cu filmarile, care ilustreaza cinismul autoritatilor ocupante. „Imaginile – remarca regizoarea – sunt mai convingatoare decat marturiile orale sau scrise, fiindca ele demonstreaza metodele manipularii sistematice asupra crimelor de razboi”. Cele trei filme care s-au bucurat aici de imens interes, au demonstrat forta cinematografului ca martor al istoriei.
