Acasa Cultura-ReligieCultura CANNES 2015. Favoriții festivalului cinematografic

CANNES 2015. Favoriții festivalului cinematografic

scris de Doru Dragomir
12 afisari

La Cannes, ultimele pregătiri se apropie de sfârșit. Ar mai rămâne doar… covorul roșu! Miercuri, 13 mai, la Palatul Festivalurilor, ediția a 68-a va fi deschisă de LA TETE HAUTE, de Emmanuelle Bercot.

Deși admis de organizatori doar în afara competiției, filmul de deschidere se mândrește a fi prima producție feminină solicitată în cursul celor 68 de ani de existență ai Festivalului, la locul de cap de afiș.

În precedenta relatare expediată am încercat să redau impresia de prioritate în selecționare de care s-a bucurat, în ediția a 68-a, cea mai puternică dintre cinematografiile europene, cea franceză. Dar este de remarcat și apreciat policromia selecției oficiale.

CANNES 2015Să luăm cazul Italiei, de pildă, care beneficiază de trei locuri în întrecere. Matteo Garrone, autorul sărbătorit cu un Mare Premiu în 2012 pentru Reality, a revenit anul acesta cu IL RACCONTO DEI RACCONTI Tale of Tails, film care se anunță punând în cadru, fantezist și ambițios, regate imaginare, vrăjitoare și zâne, pe un ecran care afișează o distribuție răsunătoare între care Vincent Cassel, Salma Hayek și John C. Reilly.

Compatriotul său Nanni Moretti, unul dintre campionii Croazetei, figurând pentru a șaptea oară în selecția oficială, continuă, de la o ediție la alta, să-și depene filele de jurnal intim care i-au adus cândva Palme d’Or-ul. De asta data, cu MIA MADRE, în care regizorul-actor evoluează, și el, alături de John Turturro și Margherita Buy, omagiindu-și mama.

Un alt italian celebru, Paolo Sorrentino, care a beneficiat de Premiul Juriului în 2008 pentru Il Divo, portretul unui hodorog avar, încearcă cu noul său film, LA GIOVINEZZA, să exploreze tinerețea modernă, concurând la trofeul suprem. Sorrentino, care a mai fost laureat în 2008 cu un Prix du Jury, și-a oferit și el luxul de a lucra cu anglosaxoni de renume precum Michael Caine, Rachel Weitz și Harvey Keitel.

Puternic reprezentați în competiție s-au dovedit, anul acesta, și chinezii. HOU Hsia Hsien, laureat al Premiului Juriului în 1993, a fost invitat cu NIE YNNYANG (Asasinul), un film de arte marțiale situat în China dinastiei Tang (618 — 907), în care o killeriță e tocmită să-l ucidă tocmai pe bărbatul iubit. Cât despre Jia Zhang-Ke, selecționat pentru a cincea oară pe croazetă cu SHAHAN HE GU REN (Montains may depart), el urmărește relația unui cuplu în trei perioade temporale. Cum participările precedente i-au adus un premiu de scenariu și trei nominalizări la Palme d’Or, vă închipuiți cu câtă atenție e urmărită actuala sa evoluție.

Iar ceilalți, ce fac ei? 17 ani după o primă selecție cu Velvet Goldmine, américanul Todd Haynes e solicitat din nou cu cel mai recent film al său, CAROL, un road-trip feminin în América anilor ’50 însuflețit de Cate Blanchett și Rooney Mara. Un alt obișnuit al festivalului este japonezul Hirokazu Kore-da. Înainte de participarea din acest an cu filmul MICA SURIOARĂ, a mai beneficiat, în trecut, de patru nominalizări, una dintre ele aducându-i un Premiu al juriului pentru comedia de familie AȘA TATĂ, AȘA FIU! De altfel, familia și relațiile dinăuntrul ei rămân o temă obsedantă pentru autorul nipon care continuă tradiția lui Ozu.

Dacă americanii și japonezii, reprezentanți ai unor cinematografii de anvergură, anunță câte un singur film, în mod neașteptat, o cinematografie minusculă ca cea thailandeză sare în ochi cu o dublă participare. AN, de Naomi Kawase, spune povestea unei tinere care-și lasă soțul în prospera Japonie pentru o viață nouă în Thailanda. Pe același fundal geografic este plasată și drama lui Apichatong Weresaethakul CEMETERY OF SPLENDOURS. Cum producțiile sale sunt de nepovestit, va reamintim că acest autor a făcut vâlvă acum cinci ani prin filmul său magic intitulat ‘Oncle Bonmee, cel care-și amintea de supraviețuiri”.

Australianul Justin Kurzel aduce în valiza sa o nouă lectură a lui Shakespeare. În adaptarea acestuia, Michael Fassbender este MACHBETH , generalul scoțian ros de ambiții și care, împins de soția sa (Marillon Cotillard), începe a complota la răsturnarea regelui Duncan.

Cineastul norvegian Joaqim Trier (care nu trebuie confundat cu Lars, danezul ocolit de la o vreme de festivaluri !) își lansează în premieră mondială cel de al treilea lung-metraj al său, LOUDER THEM BOMBS, înnobilat de prezența pe generic a Isabellei Huppert. Este povestea unei drame familiale urmărite din punctele de vedere diferite ale protagoniștilor ei.

Pentru prima oară se confruntă cu turnirul maghiarul Laszlo Nemes, un discipol al lui Bella Tar, cu SAUL FIA (Fiica lui Saul), poveste sumbră, despre un deținut de la Auschwitz care conservă corpul unui copil în speranța că l-ar putea resuscita.

De-a dreptul surprinzătoare, lărgind incredibil geografia festivalistică de rutină, este prezența în concurs, pentru prima oară în istoria festivalului, a unui etiopian, Yared Zeleke, care a răzbit în competiția canneza cu The LAMB. Este, povestea unui baiețaș de nouă ani alungat de seceta din ținutul natal la niște rude îndepărtate. Prevăzător, copilul și-a luat cu el prietenul iubit, un miel, căruia gazdele … i-au pus gând rău . Iată o poveste care promite, cel puțin, farmecul simplității.

Dar participarea României? Cinematografia noastră, absentă din competiția oficială, se consolează totuși, cu o dublă prezență, în prestigioasa secțiune paralelă „Un certain regard” prin cineaștii Radu Muntean (Un etaj mai jos) și Cornel Porumboiu (Comoara). În această ‘anume privire’, există un alt palmares, alt juriu și un alt ‘joc de picioare’. Necunoscute la care vom reveni cu clarificări ulterioare, în viitoarea noastră relatare.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult