Acasa Cultura-ReligieCultura Drama familiei de carturari Pillat: Securitatea a confundat cu buna stiinta subiectul cartii cu atitudinea scriitorului Dinu Pillat

Drama familiei de carturari Pillat: Securitatea a confundat cu buna stiinta subiectul cartii cu atitudinea scriitorului Dinu Pillat

scris de Ziua Veche
48 afisari

De curand, scriitoarea Monica Pillat (nepoata marelui poet Ion Pillat) a recuperat de la CNSAS, dupa 51 de ani de la confiscarea lui, manuscrisul romanului ASTEPTIND CEASUL DE APOI, pentru care tatal ei, scriitorul Dinu Pilla (m. 1975) a fost declarat, intr-un proces grotesc, dusman al poporului si condamnat la moarte pentru crima de… inalta tradare. Ulterior, pedeapsa i-a fost comutata in ani grei de temnita. Manuscrisul  a fost multa vreme considerat distrus de Securitate, si inapoierea lui familiei, dupa o jumatate de secol, reprezinta un fapt literar de exceptie. Monica Pillat se ocupa in momentul de fata de ingrijirea editiei acestui roman, care va aparea in 2010 la editura Humanitas.

In scurtul dialog pe care l-am avut cu Monica Pillat, am rugat-o sa se opreasca la citeva momente negre  care au marcat  familia, odata cu instalarea puterii comuniste.

I.M. Monica Pillat, as incepe cu o intrebare aparent superflua, dar, spun eu, necesara in economia dialogului nostru: ce a insemnat martiriul unor scriitori romani sub comunism, si care sunt consecintele in timp?

M.P. Nu pot sa-ti spun decat ce s-a intamplat tatalui meu, Dinu Pillat care debutase ca  romancier in anii 40. Cele trei romane ale sale, Tinerete ciudata, Moartea cotidiana si Asteptand ceasul de apoi  aratau evolutia stralucita a unui talent in plina ascensiune. Aceasta crestere a fost retezata definitiv de arestarea in 25 martie 1959 si ulterior de condamnarea lui  in Procesul Noica-Pillat. A fost atat de traumatizat de experienta inchisorii incat a hotarat sa-si reprime talentul creator si sa renunte la pasiunea lui pentru genul romanului. De altfel, cand s-a intors, prima carte pe care a citit-o a fost Amintiri din casa mortilor de Dostoievski. I s-a parut “apa de roze” fata de ceea ce traise timp de cinci ani, patru luni si doua zile, cat fusese incarcerat. Ulterior, ca cercetator la Institutul de Istorie literara si Folclor, dupa ce George Calinescu l-a reprimit in colectivul sau, Dinu Pillat a facut doar studii de critica literara. Scriitorul roman sub comunism arata ca un stejar silit sa supravietuiasca intr-un ghiveci de flori.     

I.M. Dureroasa metafora!  Vinovatiile fara vina au nascut traume de neimaginat.

M..P. Inducerea vinovatiei a fost o strategie aplicata cu un succes monstru de catre regimul comunist. Erai vinovat daca avusesesi o proprietate sau daca primisesi o mostenire, erai persecutat daca proveneai din parinti intelectuali, sau din tarani cu stare, erai vinovat daca aveai rude in strainatate, erai vinovat daca citeai sau daca scriai o anume carte despre subiecte interzise de cenzura . Aceste presupuse vinovatii erau menite sa te tina captiv intr-o continua frica, legata de soarta zilei de maine, astfel incat erai fericit daca treceai neobservat. Eu am crescut intr-o atmosfera de timorare perpetua, spre deosebire de tatal meu care ramasese, in ciuda detentiei, un om liber.

I.M. Care crezi ca era vocatia absoluta a tatalui tau, Dinu Pillat?

M.P. Tatal meu isi visase sa fie romancier si izbutise in scurt timp sa devina unul plin de talent. Alesese genul romanului si poate pentru ca tatal lui, Ion Pillat excelase in poezie. Cine insa ii citeste romanele descopera o fuziune speciala intre epic si liric. In tinerete, Dinu Pillat marturisea ca modelul lui era Printul Maskin din romanul lui Dostoievski, Idiotul. Vocatia tatalui meu imbina intr-un fel armonios altruismul crestin cu o imaginatie abisala, de aceea, cred, el vedea in Dostoievski o calauza spirituala si un indreptar in plan literar.

I.M. Cand ai avut pentru prima data constiinta ca apartii unei familii mai altfel,  fata de copiii din preajma ta, mai ales ca primul soc a fost arestarea bunicii paterne?

M.P. De foarte mica, am avut o dubla constiinta: cea a unei tristeti teribile, provocata de mai multe evenimente traumatizante. Bunica mea, pe linie paterna, pictorita Maria Pillat-Brates disparuse din casa, cand aveam 3 ani. Mai intai a fost arestata si pe urma trimisa 5 ani cu domiciliu fortat in Regiunea Autonoma Maghiara (numele de atunci al judetului Harghita), bunicul meu pe linie materna, social-democratul Gheorghe Ene Filipescu, murea in inchisoare, cand aveam cinci ani, tata a fost arestat cand aveam 11 ani. Inca din clasele primare mi s-a atras atentia sa nu cumva sa spun la scoala ca familia noastra se inrudeste cu Bratienii, ca sora tatei, Pia, e in exil, ca avem rude in strainatate. Cel mai greu mi-a fost sa vad cum apropiati ai familiei treceau pe celalalt trotuar cand ne vedeau pe strada pe mine si pe mama.

I.M. Care crezi ca era vocatia absoluta a tatalui tau, Dinu Pillat?

M.P. Tatal meu isi visase sa fie romancier si izbutise in scurt timp sa devina unul plin de talent. Alesese genul romanului si poate pentru ca tatal lui, Ion Pillat excelase in poezie. Cine insa ii citeste romanele descopera o fuziune speciala intre epic si liric. In tinerete, Dinu Pillat marturisea ca modelul lui era Printul Maskin din romanul lui Dostoievski, Idiotul. Vocatia tatalui meu imbina intr-un fel armonios altruismul crestin cu o imaginatie abisala, de aceea, cred, el vedea in Dostoievski o calauza spirituala si un indreptar in plan literar.

Securitatea a confundat cu buna stiinta subiectul cartii cu atitudinea autorului

I.M. Condamnat initial la moarte, tatal tau, a a ales la iesirea din inchisoare, credinta ca purificare . Au fost insa si scriitori care, odata iesiti din infernul detentiei, au pactizat cu…diavolul. Cine are caderea sa-i judece?

M.P. Am gasit in dosarele de urmarire, din Arhivele CNSAS, o nota informativa care consemna justificarea refuzului tatei de a semna ‘pactul’ de colaborare cu Securitatea, dupa iesirea din detentie. El spunea ca dupa revelatiile pe care le avusese in inchisoare, cand simtise fizic prezenta lui Iisus in celula, nimic nu-l mai putea convinge sa faca alta optiune decat cea  harazita lui, atunci, de certitudinea existentei lui Dumnezeu. Multi dintre cei care  fusesera incarcerati in acea vreme, mi-au vorbit despre ‘purificarea spirituala’ pe care au trait-o in inchisoare, departe de ispitele lumii. Cand au iesit din detentie, insa, s-au trezit intr-o stare de captivitate diferita, care le-a maculat sufletele. Multi erau la capatul puterilor si de teama persecutiilor viitoare, s-au lasat ademeniti de promisiunile politiei secrete. Nu ei ar trebui condamnati, ci cei care le-au dictat declaratiile pe care le-au semnat in pragul asa-zisei eliberari. 

I.M. Stiu ca in sfarsit, dupa 51 de ani, CNSAS-ul ti-a restituit un manuscrisul unui roman  al lui Dinu Pillat confiscat de Securitate. Consideri faptul asta o victorie, dupa o atat de nedreapta si amara  asteptare?.

M.P. Consider acest fapt o minune, caci parintilor mei si mie ni se spusese oficial ca manuscrisul romanului Asteptand ceasul de apoi fusese distrus. Pentru acest roman, tatal meu, impreuna cu cei care citisera manuscrisul a fost condamnat pentru crima de inalta tradare. Publicarea cartii, la editura Humanitas, la sfarsitul lunii mai, va oferi cititorilor principala proba a totalei lui nevinovatii. Este un roman despre miscarea legionara clandestina din anii 1938-39, vazuta de un scriitor care nu a fost simpatizantul ei, dimpotriva, este privita critic, din perspectiva adevaratului crestin. Securitatea a confundat cu buna stiinta subiectul cartii cu atitudinea autorului, deoarece oamenii ca tatal meu, care apartineau unei elite intelectuale neingenunchiate de regimul comunist, trebuiau sa fie pedepsiti in mod exemplar.    

I.M. M-a impresionat cartea ta de poeme “Dorul de rai”, ed. Universalia, 2005, o carte, imnica, de o rara frumusete si curatenie.  Ai trait intr-o familie cu credinta in Dumnezeu.si asta a dat si puterea de-a rezista.

M.P. Tuturor ne daruieste Dumnezeu cate un talent. Acesta este drumul pe care ajungem mai devreme sau mai tarziu la El. Vocatia este Chemare. Daca incepi sa-ti cultivi talentul, nu te poti rataci. Pentru tata, ca si pentru mine, literatura a fost o cale de mantuire. Nu scrii de dragul de a scrie, de a ajunge celebru, ci de a te apropia, cu ajutorul cuvintelor, de inefabil. Nu conteaza ce scrii ci treptele pe care le sui, prin scris. Daca cititorii te apreciaza, nu o fac atat pentru ca le place stilul tau, ci mai ales pentru ca te pot urma, luandu-se dupa pasii tai, pe un drum la care visau si ei sa mearga.  

I.M. Esti un scriitor foarte bun, dar publici destul de rar literatura proprie.

M.P. Cu toate astea, incepand din 2001, am avut in fiecare an cate o aparitie editoriala: Cultura ca interior (critica literara), ed. Vremea, 2001, Drumul spre Emaus (amintiri), ed. Vremea, 2002, Redemption through Art (Mantuirea prin arta, studii de literatura medievala engleza), ed. Universalia, 2003, Povesti din lumea jumatatilor de zambet, ed. Universalia, 2004; Dorul de rai (poezii), ed. Universalia 2005. Din 2006 mi-am lasat de o parte propria creatie pentru a ma ocupa de mostenirea culturala a familiei mele. Astfel, am  lucrat la ingrijirea urmatoarelor editii: Maria Pillat-Brates, Pictura si reverie/Painting and Reverie (album de pictura bilingv), ed. Universalia 2006, Pia Pillat Edwards, Zbor spre libertate. Fata Cocorilor, ed. Vremea, 2006, editia a II-a, cuprinzand Scrieri din exil, ed Vremea, 2007; Biruinta unei iubiri: Dinu si Nelli Pillat: Pagini de corespondenta, ed. Humanitas, 2008; Sufletul nu cunoaste distantele: Pia Pillat: Pagini din corespondenta cu familia Pillat, ed. Humanitas, 2009. Anul acesta urmeaza sa apara la aceeasi editura al treilea volum, Minunea timpului trait: pagini din corespondenta Monicai Pillat si a lui Lily Teodoreanu cu Pia Pillat. De asemenea ingrijesc editia romanului lui Dinu Pillat, Asteptand ceasul de apoi, care va fi publicat tot in cursul acestui an.

I.M. In acest moment te preocupa indeosebi posteritatea literara a tatalui tau, si arta bunicii tale, Maria Pillat Brates. 

M.P.Am semnat un contract pe mai multi ani cu editura Humanitas pentru reeditarea integrala a operei lui Dinu Pillat, pe care sper sa am puterea de a o ingriji pana la capat. Nu am facut enumerarea acestor titluri din vanitate, ci pentru a-ti arata ca mie imi e mai drag acum sa-i slujesc pe ai mei decat sa imi vad de scrisul meu. Am descoperit bucuria celui care lucreaza din umbra pentru a-i pune in lumina si a-i face prezenti pe cei care nu mai sunt. Acest lucru imi da iluzia ca viata mea are sens. 

I.M. E adevarat, te preocupa foarte mult si destinul literar al tatalui, si al familiei in general.  Ce diagnostic i-ai da literaturii care se publica, indiferent de generatie?

M.P. Literatura prezentului e marcata de aspiratii hedoniste, de frenezia senzualitatii, de teribilismul unor noi formule de exprimare poetica. Prin poezia mea, eu apartin unui contra-curent, nazuind catre spiritualizare, alaturi de scriitori ca Daniel Turcea, Dan Verona, Liliana Ursu, Constanta Buzea. Nu cred ca apartin unei formule literare demodate.

Tata ajunsese sa se roage pentru tortionarii sai

I.M. Cu siguranta nu. In afara de credinta, ce cai de mantuire mai poate gasi omul? Dupa cum afirmi, literatura e o posibila cale.

M.P. Odata, Horia Roman Patapievici a spus ca noi cei de azi, care nu mai credem in Dumnezeu, il avem pe Bach care a crezut in El. Ascultandu-l pe Bach, ne punem in legatura mediata cu divinitatea. Acelasi lucru se poate spune si despre alti mari creatori din sfera literaturii, a picturii, a artelor vizuale, incluzand arta cinematografica. Ma gandesc la nume ca Berdiaev, Nicolae Steinhardt, Olga Greceanu, Horea Pastina, Giacometti, Brancusi, Tarkovski etc.  

I.M. Monica Pillat, pana unde poate merge iertarea, in fata martiriului?       

M.P. Nu pot spune decat ca tata, in inchisoare, ajunsese sa se roage pentru tortionarii sai, mai ales pentru cei care il chinuiau cel mai mult, deoarece, spunea el, era convins ca nimeni nu se ruga lui Dumnezeu pentru ei. Apoi, el avea convingerea ca nici o suferinta nu ii este data omului pe nedrept. Credea cu tarie ca suferinta este o incercare pe care i-o trimite Dumnezeu pentru a-l apropia de intelegerea Patimilor lui Iisus. Imi aduc aminte ca Soljenitan spunea intr-un interviu ca fara experienta inchisorii nu s-ar fi apropiat de Dumnezeu asa cum a facut-o.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult