Acasa Cultura-ReligieCultura Eugène Viollet-le-Duc si noul profil al arhitecturii moderne

Eugène Viollet-le-Duc si noul profil al arhitecturii moderne

scris de Ziua Veche
1 afisari

Eugène Viollet-le-Duc (n. 27 ianuarie 1814 – d. 17 septembrie 1879) a fost un arhitect francez renumit mai ales pentru restaurarea edificiilor medievale. Este unul dintre cei care au pus bazele arhitecturii moderne, lucrarea sa „Entretiens sur l’architecture” (1863) influențând direct pe mulți dintre arhitecții curentului „Art nouveau”.

Eugène Viollet-le-Duc

200 de ani de la naşterea lui Eugène Viollet-le-Duc

Eugène Viollet-le-Duc, arhitect, restaurator si teoretician, se naște în 1814 în Paris , educația lui e puternic influențată de figura unchiului său Étienne-Jean Delécluze, pictor și critic de artă. În 1830, Eugène Viollet-le-Duc refuză să intre la Ecole des Beaux Arts și optează pentru o educație practică în biroul de arhitectură a lui Leclerc. Intre 1832-37 întreprinde numeroase călătorii de studiu  arheologic în Franța, Italia și Spania. În 1840, Eugène Viollet-le-Duc este însărcinat cu restaurarea catedralei de la Vezeley, va continua cu Notre Dame de Paris, Mont Saint Michel , Pierrefonds.

Intre 1854-1868, Eugène Viollet-le-Duc publică Dictionnaire raisonné de l’architecture française du XIe au XVIe siècle – 10 volume. 1863-1872 publică Entretiens sur l’architecture(tradusă în engleză în 1875 ), care va fi considerată actul de naștere al raționalismului și funcționalismului contemporan. În 1863, Eugène Viollet-le-Duc susține un curs la Beaux Arts în care acuză tendițele arhitecturale contemporane ca fiind lipsite de identitate și de logică : “Artele sunt bolnave, arhitectura moare în mijlocul prosperității .. “

Problema adevărului în arhitectură :

– adecvarea clădirii la scopul acesteia – ( o temă care avea să influențeze toată gândirea modernă).  Acuză modul de operare clasicist care ignora necesitățile funcționale în numele “ principiilor eterne ale frumosului “
– adevărul în expresia structurală materială a clădirii – folosirea materialului într-o formă structurală corectă ,( în contextul în care clasicismul funcționa ca un sistem de ordine și nu ca un sistem tehnic )
– necesitatea adaptării arhitecturii la condițiile climatice și regionale – folosirea materialelor locale și respectarea condițiilor impuse de mediu
Eugène Viollet-le-Duc a încercat să demonstreze că există niște legi obiective după care se poate reconstrui forma pornind de la structură. Eugène Viollet-le-Duc a fost un partizan al industrializării : în proiectele sale nerealizate propune folosirea materialelor și tehnologiilor noi, exploatează estetica formelor structurale.

Dacă în Franța nu a reușit să se impună decât ca restaurator datorită controlului sever al Academiei, Eugène Viollet-le-Duc a avut o influență imensă în străinătate, în special în țările care nu au avut o tradiție neoclasică Olanda, Catalunia sau America.

Cultul materialului și al tradiției locale ,împreună cu un mare accent pus pe structura de rezistență (care tinde să devină un element generator de formă), fără a respinge tehnologia, stabilesc noul profil al arhitecturii moderne, diametral opuse celei clasicizante care folosea uniform aspectul exterior de piatră și un sistem de ordine abstract și neadaptat .

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult