Filmul lui Polanski a aprins fitilul unei bombe cu ceas

Polanski si-a incifrat solutionarea propriului caz in filmul “The ghost writer” ce tocmai a fost prezentat la Festivalul de la Berlin. In a doua zi a festivalului, a explodat literalmente o adevarata bomba cinematografica care nu va putea fi eludata de palmares juriului condus de Wernher Herzog. Asa cum era si de asteptat, intalnirea cu presa a echipei filmului “The ghost writer” s-a desfasurat in absenta principalului “actor”, Roman Polanski. In cei 60 de ani de existenta ai Berlinalei au mai fost cazuri de regizori impiedicati sa ia parte la prezentarea filmului lor in festival. Dar acestia veneau din tari ca URSS sau China. In cazul de fata, interdictia vine din “lumea libera”, iar regizorul nu poate sa-si prezinte filmul fiindca e in arest in Elvetia! Prin ce este The Ghost Writer un caz aparte?

“Condeiul fantoma” s-ar putea traduce acest film despre un “negru” britanic care trebuie sa scrie pentru un fost prim-ministru britanic autobiografia acestuia aproape terminata, in schimbul unui onorariu de milioane. Manuscrisul era aproape terminat de altcineva, dar predecesorul a sfarsit intr-un tragic accident. De altfel, si noul venit este frapat de agresiunile la care e supus de catre necunoscuti, pe o insula arida unde, departe de “lumea dezlantuita” s-a refugiat omul politic. Noul venit are senzatia, din ce in ce mai confirmata, ca in jurul acestui manuscris se desfasoara o indarjita lupta obscura. Fostul demnitar e deferit acum justitiei pentru crime de razboi si el prefera sa se puna, pe teritoriul american, sub potectia guvernului SUA si sa se explice publicului din tara natala, prin intermediul unei carti pe care si-o atribuie. Intrigat, “condeiul” isi depaseste atributiile facand o proprie ancheta care-i reveleaza un adevarat complot mondial patronat de CIA. Acum e viata sa in primejdie!…

Regizorul ubicuu

Este un thriller, dar unul acut politic, inspirat de un roman abia publicat, in 2007, de scriitorul Robert Harris. In pofida intrigii cam stufoase, mai stapan ca oricand pe arta sa, Polanski insufla fiecarui cadru, mister si tensiune. Intrebat, la intalnirea cu presa internationala, despre colaborarea sa cu realizatorul, Pierce Brosnan l-a descris ca pe un pasionat care lucreaza intens si caruia colaboratorii trebuie sa-i dea totul, iar Ewan McGregor l-a descris cum, omniprezent pe platou, putea fi prezent in toate compartimentele, deplasandu-se in toate profesiile filmarii. Era zgarcit in indicatii. Brosnan, eternul Bond, istoriseste ca l-a intrebat ce trebuie sa joace in film. “Pot sa fac pe Tony Blair?” “Joaca ce-ti vine!” – l-a incurajat realizatorul, fiindca toate detaliile, pana si atitudinea servila, de marioneta in serviciul americanilor, duceau la fostul premier britanic. Dar regizorul continua sa controleze strans filmul, pe care-l ridica la nivelul unui nou China Town. Pana si dupa arestarea sa din Elvetia, desi munca era practic terminata, expedia prin curier special, in Germania unde se afla echipa, indicatii utile.

Aceasta tensiune da noii pelicule a lui Polanski o intensitate aproape paranoica si, in spiritul ei, ajungi sa te intrebi daca filmul insusi n-ar putea fi cheia descifrarii actualului caz Polanski. El este atat de incitant, atat de agresiv impotriva serviciilor secrete incat poate starni reactii adverse. Atfel de ce ar mai fi fost dezgropata, dupa mai bine de o jumatate de secol, aceasta faimosa afacere sexuala?