Injuratura a fost alaturi de romani din totdeauna usurandu-le viata. O injuratura rostita din suflet a racorit pe fiecare om cel putin o data in viata. Injuratura romaneasca este veche si s-a schimbat prea putin de-a lungul veacurilor. Italianul Anton Maria del Chiaro, secretarul personal al voievodului Constantin Brancoveanu, care in anul 1718 scria: „Valahii sunt de un temperament vioi, voinici si rezistenti la oboseala, si obisnuiti din copilarie cu calaria. De multe ori am remarcat curiosul spectacol, cum baieti intre 7-8 ani, calari, conduceau grupe de cai la adapat, iar daca vre-un cal se abatea din grup, baiatul il striga rechemindu-l cu injuraturi triviale, iar daca nu izbutea, incepea sa planga continuand totusi pomelnicul de injuraturi obscene, fara insa sa cunoasca intelesul lor.
In popor parintii insasi isi deprind copiii cu injuraturi, si se delecteaza cand acestia descurca primele silabe din expresii triviale, magulindu-se chiar cand combina noi injuraturi. In timpul celor 7 ani de sedere in Valahia n-am avut ocazia sa aud ca cineva sa fi fost pedepsit pentru injuraturi, fie de catre instantele judiciare sau de cele bisericesti”.
Cine injura? Toata lumea – de la opinca la vladica. Istoricul Adolf Armbruster spune ca romanii au reusit sa il invete sa injure pana si pe imparatul austriac Iosif al II lea, care a reusit sa-si oripileze imperiala mama Maria Tereza. In orice caz, sasii traitori pe pamanturile Transilvaniei s-au intrecut in a consemna pentru posteritate probe ale ocarilor valahe.
Romanii injurau la necaz, la furie sau pentru a-si exprima satisfactia fata de disparitia unui dusman. Mai foloseau cuvinte deocheate si in versurile populare consemnate de folcloristii si istoricii germani – versuri populare care insa nu au mai patruns si in manualele scolare.
Astfel, documentele din arhivele Brasovului au pastrat si ele o suma de injuraturi romanesti. In 1719 in familia calailor brasoveni au avut loc mai multe certuri – iar la un moment dat a disparut Gligore, fiul calaului Bita. Tiganul Dodoc a fost auzit spunandu-i calaului Palko ca „Dumnezeu mi l-a dat pe mana si acum e mort” iar Palko a raspuns „Fute-i-as muma lui acolo unde zace”. Injuratura a fost consemnata in procesul verbal al anchetei in limba romana cu alfabet latin spre deosebire de cel gotic folosit pentru limba germana, sub forma „Futye as mume alluj akolo undye zacse”.
Alte cateva ocari romanesti au fost consemnate intr-un proces din 1725 dintre Gheorghe Stoie si Vlad Tiganul. Acesta din urma se afla in Piata Sfatului din Brasov alaturi de Dumitru Mucea, Vasi Arbes si Petru Ciuta, iar cand l-a vazut pe Gheorghe Stoie venind dinspre Sirul Graului i-a strigat in bataie de joc „Scoala-l din morti pe taica-tu Tanase, ca tie iti merge mai rau decat lui”. Gheorghe Stoie i-a raspuns lui Vlad Tiganul: „Stai sa vezi ce-ti dau, cioara spurcata” – iar functionarul sas a consemnat cuvintele romanesti in forma „csoare spurkate”. Replica lui Vlad Tiganul nu a intarziat, acesta spunandu-i lui Gheorghe Stoie „ke futte sche tata sche muma” – ca-i fute si tatal si mama. Functionarul sas a adaugat ca actiunea lui Vlad Tiganul asupra parintilor lui Gheorghe Stoie va fi dusa la indeplinire „schen kur” – si in cur.
{gallery}gallery/02/injuraturi{/gallery}
Istoricul austriac Franz Josef Sulzer a consemnat si el in anul 1781 o suma de ocari romanesti cum ar fi urmatoarele versuri:
„Fratzilor d’in Kodru wierde
Wreme ka se nu se pierde
Ku Schesutu tot en Soare
Undje Kuru mai me doare”
sau:
“Pu! futt maitz Norok en Kurr
Jeu kind durmeam
Radu schedea tot en preschur
Schy ou tot posit
Schy cu gyri sou numerit
Afferim!
Dare noi wa se perim,
Jell ar trei ka un Domn
Dare jeu ka un Betschissnik de Om
O Tsche Norok!
Fututz en Kurr Pintock”
Insa Sulzer nu s-a multumit doar cu simpla consemnare a unor injuraturi romanesti si a incercat chiar sa puna la punct – conform traditiei germane – o sistematizare a ocarilor valahe pe care o reproduc in randurile urmatoare:
“Se pare ca in ceea ce priveste sudalmele, valahii intrec toate celelalte natiuni care traiesc sub soare; daca ii lasam deoparte pe italieni atunci cand sunt furiosi. Atat copilul de taran cat si cel mai mare boier si chiar doamna nobila sunt obisnuiti cu vorbele nepotrivite la fel ca tiganii de la grajduri si dupa cum este obiceiul oamenilor fara educatie, isi exerseaza spiritul cu cele mai indecente jocuri de cuvinte chiar in prezenta doamnelor, inlocuind cele mai ordinare injuraturi cu cele mai injositoare ocari. Un astfel de valah stapaneste o indemnanare pe cat de nerusinata pe atat de iesita din comun de a lasa sa curga un fluviu de injuraturi si ocari dintr-o singura suflare. Domnul Grisellini vrea sa ne convinga ca valahii din Timisoara nu pronunta numele Domnului atunci cand injura. Printre injuraturile valahilor el numeste doua, care daca eu le inteleg bine, nici nu sunt atat de aspre. Cupilla della draco, sau mai bine zis in valaha Kopille della Draku, insemna nu mai putin decat copilul dracului! Ce poate sa insemne santa Cruce ti affecte nu putem decat sa ghicim, pentru ca affecte nu este un cuvant valah. Pentru injuratura de cruce folosesc insa alta expresie, zicand: Se te battie sfunta Krutsche! Mult mai raspandita si obisnuita este injuratura in numele Domnului: Se te battie Dumne Seu! Nebun, Draku, Kine, Magar si alte asemenea sunt ocari care nu insemna prea mult. Daca este folosit Blestamatule atunci se aprind mai tare. Pentru a injura mai apasat si cu adaugiri ei folosesc cuvantul latin F-t, care in a treia conjugare suna ca in limba welsa. Nimic din ceea ce este bun sau mai de pret nu va fi scutit de acest cuvant indecent – sfanta cruce, pomana, credinta, sufletul, mama, ochii, iar daca aceasta combinatie face prea putina impresie nu uita ca la sfarsitul injuraturii sa o repete si se ingrijesc ca aceasta repetare sa fie insotita de altceva, pronuntand-o cu o voce inalta. Futtui Ledsche a lui futt este cea mai apriga injuratura care poate fi spusa de cineva. Nu vreau sa sfatuiesc pe nimeni sa foloseasca aceasta injuratura impotriva valahilor, daca nu vrea sa dea de necaz si sa fie ucis de acestia sau cel putin sa fie tarat la judecata, unde va fi condamnat la cateva sute de lovituri la talpile goale, dupa cum a patit-o nu cu multa vreme in urma un biet sas din Transilvania, care fara sa stie a folosit aceasta injuratura langa o biserica valaha”.
