Acasa Cultura-ReligieCultura Interviu. Ce meserie ar alege Sebastian Papaiani, la 75 de ani…

Interviu. Ce meserie ar alege Sebastian Papaiani, la 75 de ani…

scris de Ziua Veche
23 afisari

Actorul Sebastian Papaiani împlineşte joi 75 de ani. Maestrul s-a născut la Piteşti şi a absolvit, în 1960, Institutul de Teatru şi Cinematografie din Bucureşti. Drumul spre marea carieră i-a fost deschis de întâlnirea cu regizorul Geo Saizescu, care l-a distribuit în rolul lui Păcală, în filmul cu acelaşi nume, în 1974, ulterior câştigând popularitate şi simpatia publicului, prin roluri dintre cele mai diverse.

În preajma aniversării zilei de naştere, maestrul Papaiani a vorbit, într-un interviu acordat Agerpres, despre rolurile care i-au fost mai aproape de suflet, despre statutul actorului în zilele noastre, despre împliniri şi regrete, dar şi despre faptul că dacă ar lua totul de la capăt ar alege meseria de...preşedinte.

AGERPRES: Joi, 25 august, aniversaţi 75 de ani. Cum veţi sărbători evenimentul?

Sebastian Papaiani: Sunt undeva la ţară, la cineva şi o să facem o petrecere mai mică. Vine un vecin, un altul care s-a împrietenit mai de curând cu mine şi facem un grătar, fiindcă românii acum sunt înnebuniţi după grătare.

Ce să spun eu, de ziua mea, când împlinesc 75 de ani? După ce am primit telefon de la dumneata mă gândisem să fac o glumă şi să-ţi spun că am primit un cal, un roib dobrogean. Pe care deja l-am testat pe hipodromul meu de la Predeal. De abia am aşteptat să-l văd în grajdurile de la Băneasa. Am zburat până la Băneasa cu un Porsche, dar care nu are roţi.

Nu avem cu ce să ne lăudăm. Au spus la radio că se măresc impozitele la case. Păi eu am o casă vai de capul ei. Totul să pui în ghilimele, ca un afront, aşa. Nu sunt frustrat. Nu am nicio legătură cu tristeţea, cu frustrarea. Nu mă simt deloc aşa. Mă simt bine „în balta mea”.

AGERPRES: De-a lungul anilor aţi primit multe cadouri, este vreunul de care vă amintiţi cu plăcere?

Sebastian Papaiani: Nu, nu am primit foarte multe cadouri. Acum, spre exemplu, am primit un tricou şi o sticlă de vin negru. Nu am avut niciodată pretenţii pentru un cadou mai deosebit, iar zilele mele de vârstă au fost modeste. Nu poţi să ceri cadouri speciale de ziua ta. Nu poţi să te bucuri că îmbătrâneşti cu încă un an, dar aşa se obişnuieşte. La noi se obişnuieşte să se spună „Trăiască România!”. Tot ce fac, fac cu modestie, nu vreau să fac cu pompă, nu primesc cadou un Porsche sau nu ştiu ce altceva. Suntem săraci. Eu mă limitez la plapuma pe care o am.

AGERPRES: Aveţi o carieră mai mult decât impresionantă. Care este rolul pe care l-aţi interpretat, în film sau în teatru, care v-a rămas mai aproape de suflet?

Sebastian Papaiani: Unul dintre rolurile de teatru care mi-a plăcut mai mult a fost cel din „Domnişoara Nastasia” – Ioan Sorcovă. În film sunt mai multe, deoarece acestea sunt mai expresive decât rolurile pe care le-am făcut în teatru. Mi-aş aduce aminte de Făniţă, un personaj din „Umbrela de soare” al lui D.R. Popescu.

AGERPRES: Sunt mulţi actori din generaţia dumneavoastră care nu apreciază telenovelele. Dumneavoastră cum aţi descrie acest gen?

Sebastian Papaiani: Ce face un actor într-o telenovelă? Joacă un personaj care trăieşte mai superficial momentul. De asta se şi numeşte telenovelă, fiindcă o poate juca oricine, spunea cineva. Eu totuşi nu cred asta, trebuie să fie tot actor şi să fie actor profesionist. Amatorii joacă o singură dată un rol. Noi, cei care am făcut o şcoală şi am învăţat, facem asta fiindcă am avut talent. Am auzit mai devreme, la radio, că un tânăr fotbalist, talentat, a fost vândut cu 6,5 milioane de euro. Mi-am adus aminte că am citit într-un ziar despre Stela Popescu, colega mea de facultate şi de anumite roluri în spectacole şi filme, că a primit sau primeşte 7.000 de dolari pentru un turneu în America. Pe urmă, am început să recitesc. Aceşti bani, 7.000 de dolari pentru şapte zile însemnau hotel, transport, cazare şi masă. Plata acestora consuma toţi banii aceştia în trei zile. Dacă un actor se întoarce din străinătate cu 1.000 de euro este fericit, un actor care a terminat o facultate, un institut de teatru, iar cei care merg pe la nunţi şi botezuri se aruncă la sume de 50.000 de euro cu care poţi să-ţi faci jumătate dintr-o casă.

AGERPRES: Tinerii de azi, actorii de azi se ridică la valoarea generaţiei dumneavoastră?

Sebastian Papaiani: Nu aş putea să spun aşa. Am mai declarat acum câteva săptămâni un lucru care a devenit pentru mine tare curios. Eu am făcut în jur de 60 de filme şi am luat vreo două premii, că nu aveam voie să ies din ţară cu ele (n.r. filmele). Şi am văzut că cineva a făcut două filme şi a luat două premii, dar în străinătate. Atunci rămâne întrebarea pentru mine, a mirare cu sprâncenele în păr: „Oare eu am făcut filme?”. Ce am făcut eu erau filme? Eu am făcut 60 de filme şi am luat două premii în Ţara Românească la un festival care se numea „Pelicanul de Aur”, de la Constanţa – la Constanţa eu nu am văzut de când sunt pelicani, dar aşa se numea festivalul – care după două sau trei ediţii, s-a închis pentru că am avut un director de festival care purta smoching şi brâu roşu şi s-a supărat cineva: „Ce este dom’ne asta? Ce este protipendada asta capitalistă? Ce se îmbracă aşa în smoching şi în fracuri?”. Aşa se îmbrăca omul, pentru că era un intelectual şi ştia. Şi s-a oprit după două sau trei ediţii. Acum pleci la Paris, la Berlin, şi mamă, românul nostru a luat premii acolo „Leul de Aur”, cu bot de vulpe şi coadă de urs. Stau şi mă întreb: „Oare ăla a făcut film? Atunci eu ce am făcut?”. Cred că a făcut cu un alt aparat de filmat. Sunt nişte chestii, nişte diferenţe din acestea pe care nimeni nu mi le poate explica. Nu are cine să mi le explice. De ce noi nu am luat premii şi acum se iau premii? Oare se dau bani acolo? Oare se trimit butoaie de vin moldovenesc?

AGERPRES: Vă consideraţi o persoană împlinită? Nu doar în plan profesional, ci şi personal.

Sebastian Papaiani: Nu. Cum să spun, nici pretenţiile astea nu le am. Ce visam, ce gândeam, ce îmi propuneam. E ca o Fata Morgana, după care fiecare actor a alergat până şi-a dat seama că este ca într-o tanchetă din aceea prin care acum trece glonţul mai uşor. Nu poţi să te împlineşti.

Un regizor român a fost întrebat dacă simte vreo schimbare profundă, socială şi politică. El a răspuns „Nu simt nimic. Aş fi simţit şi aş fi văzut şi aş fi fost convins că s-a schimbat ceva când acest stat, care se numeşte stat democratic, dacă ar fi dărâmat trei blocuri construite din faţa unei biserici”. Ai înţeles metafora. Au rămas aceleaşi blocuri, cu aceiaşi locatari care ascultă slujba de la balcon. Nu s-a schimbat nimic.

AGERPRES: Dacă ar fi să o luaţi de la început ce meserie aţi alege?

Sebastian Papaiani: Cea de preşedinte. Eu pot să distrug o ţară cum nu-ţi dai seama. Aş vrea să fiu conducătorul unei ţări înfloritoare ca să le arăt cât pot usca eu ţara aia dacă o conduc. Cum îi cad ei petalele, staminele, polenul, cum se duce tot şi după care spun că suntem în democraţie, aveţi voie să plecaţi oriunde.

AGERPRES: Vă mulţumesc şi la mulţi ani, maestre!

11 comentarii

Viorica Ianc 24-08-2011 - 12:02

La Multi Ani !

Mao 24-08-2011 - 12:57

Maistre, o meriti dupa cum scuipi unde ai lins. Pana in ’89 erai vedeta mare, bani garla, prestigiu, aere si fite. Dupa aia, ia-i injurat pe cei care te tineau din rol in rol, ca sa ce? Ai obtinut vreun castig din lichelismul matale? La multi ani, dar sa nu te mire prezentul!

romulus 24-08-2011 - 14:46

Marsh Mao, kakat comunist!
Respect maestre Papaiani! La Multi Ani, multa sanatate si sa va tina Dumnezeu!

Ereticul 24-08-2011 - 14:55

Cu exceptia filmelor „Filantropica” si „Restul e tacere” nu consider s-a mai produs un film romanesc bun in ultimii 20 de ani (si am vazut mai bine de 90% din ele). Iar despre teatru, pana nu scapa de vulgaritatile si pornografia considerate astazi „la moda”, nu cred ca avem prea mult de discutat. Oricum, incet incet, valorile cinematografiei mondiale inclina spre Asia, si cred ca n-ar fi rau daca regizorii si scenaristii romani ar lua lectii de la coreeni (cei din sud) si s-ar inspira din superproductiile Beijingului …

Liviu 24-08-2011 - 22:33

Inseamna ca nu ai vazut „Marfa si banii” … Adevarul este ca regizorii din noul val au facut dupa 1990 filme de o calitate mult mai buna decat a celor facute de regizorii consacrati. La polul opus sunt filmele gen „Marea harababura” si cele cu tot felul de curvistine (in „Marea harababura” se da in stamba rau de tot Teodora Mares, o steluta in devenire care cine stie pe unde o fi apus ?!) aflate sub „obladuirea” lui Arshinel … Sa nu uitam ca actrita Maia M. s-a dezbracat la greu pana sa ajunga actrita (daca o fi ajuns …) incepand cu „Secretul lui Bachus” unde a avut un rol „providential” ! Sa nu-l uitam nici pe Bleont al nostru pe care l-a cam doborat cacapitalismu’ …

In ceea ce priveste productia de film asiatica sa nu uitam ca japonezii faceau filme cand noi de abia eram in stare sa facem fotografii !!! Pe langa filmele japoneze (a nu se uita cele de animatie pentru adulti, adevarate capodopere) cei din Taiwan au facut cateva filme foarte interesante in ultimul timp. Chinezii au fonduri atat de mari incat coroborat si cu cati sunt atunci nu are cum sa nu mai iasa din cand in cand si cite ceva bunicel … Coreeenii au „nisa” lor, mai mult telenovelistica ! Povestile spuse de ei au insa un farmec aparte care face sa mai estompeze din atmosfera de telenovela. Nu cred insa ca ne pot da lectii si nu cred ca putem adopta modele de la ei … Scoala noastra este una foarte buna si, chiar daca faptul ca se afla acum pe val este datorat conjuncturii si crizei in care se afla lumea asta, totusi are o valoare a ei care a tot crescut si care va mai creste.

P.S. Am vizionat de curand un film „asiatic” teribil de interesant pe care v-il recomand: „Vantul ne va purta” (in regia unui regizor IRANIAN !).

Ereticul 24-08-2011 - 22:58

L-am vazut, insa mi s-a parut un film fara cap si fara coada. In plus, subiectul (traficul de droguri) nu ma incanta in mod deosebit.
La capitolul recomandari, va fac si eu una: Hatsuyuki no koi (titlul englez este „Virgin snow”, cu linkul imdb: http://www.imdb.com/title/tt0997155/), o caodopera produsa in parteneriat de Japonia si Korea. Chiar daca in Romana nu ajung prea multe filme coreene si sunt cunoscuti mai mult prin serialele istorice (bine facute si alea), totusi cinematografia lor este un exemplu de cum se pot face filme bune si foarte bune fara vulgaritati si nuditate, avand la dispozitie un buget limitat.
O rugaminte: dati-mi si titlul in engleza sau in limba de origine (presupun ca mandarina) a filmului recomandat de dvs.

Liviu 25-08-2011 - 01:27

Este vorba de limba iraniana (sau farsi – persana din ziua de astazi): Bad Ma Ra Khahad Bord – The Wind Will Carry Us, regizor Abbas Kiarostami. Este un film in stilul „Marfei …” al lui Cristi Puiu ! Filmul „Marfa si bani” (ca si acest „Vantul ne va purta”) trebuie vizionat de mai multe ori ca sa poti intelege cat de cat ceva … In „Marfa si banii” nu transportul acela de „medicamente” este subiectul principal, nu povestea simplista care se deruleaza oarecum banal este lucrul interesant al filmului ! In „Vantul ne va purta” veti vedea ceva si mai interesant: o actiune care nici macar nu este complet definita, o echipa de muncitori (pe care nu o sa o vedeti niciodata !!!) merge undeva in muntii Iranului sa faca „ceva”, nu se stie ce !!! Si cu toate acestea filmul te captiveaza din ce in ce mai mult ! Daca il vezi o singura data si te astepti sa intelegi totul din prima atunci ai mari sanse sa te enervezi si sa faci cine stie ce „recenzii” dupa aceea.

In ceea ce priveste filmele japoneze sunt un fan al lor incepand cu „Sunna no ona” si „Onibaba” (cel din 1964) si terminand cu „Balada de la Narayama” (Narayama bushiko) si filmele mai noi gen „Cyber-sex”, unele (nu toate) din filmele lui Takashi, mai toate filmele lui Kurosawa („Visele lui …” mi s-a parut un film tare bun dintre cele mai noi), si evident animatia teribila din care as aminti macar „Sen to Chihiro”. Dar v-as recomanda si eu un film teribil „Dare mo shiranai” din 2004. O sa incerc si eu sa gasesc pe undeva filmul pe care mi l-ati recomandat.

Liviu 25-08-2011 - 01:42

Cred ca am mai vazut cateva filme in maniera celui pe care mi l-ati recomandat. Unul dintre ele este tot o poveste de dragoste intre un baiat coreean si o fata japoneza dar baietii coreeni aveau liceul lor parca, nu se amestecau cu japonezii … In fine, nu mai tin bine minte. O poveste de dragoste si mai frunoasa este dintre un baiat din Taiwan si o fata din Harbin (China continentala si populara !). Nu mai tin minte acum titlul acelui film dar stiu ca mi-a placut.

BULA 26-08-2011 - 08:02

Spune cum faci sa vedem si noi filme din astea.
Le iei de pe uTorent ?

Parpangh(El) ... La M U L T I ,A N I BUNI ! M A E S T R E 24-08-2011 - 15:28

S a va tina SFANTUL D U M N E Z E U in S A N A T A T E! Ne-ati incantat copilaria si tineretea cu talentul si harul DOMNIEI-VOASTRE!doar o remarca, rolul de PACALICI momentan este interpretat pe scara nationala de niste epigoni jalnici!

BULA 25-08-2011 - 08:06

„A fost casatorit cu actrita Eugenia Giurgiu Papaiani cu care are un fiu Sebastian (Basti), dar cand acesta avea 5 ani actorul a lasat familia si scena Teatrului Radu Stanca din Sibiu pentru a juca alaturi de mari actori ai teatrelor bucurestene. Cand fiul sau implinea 10 ani a castigat custodia acestuia dar anii petrecuti departe unul de celalalt si-au spus cuvantul, cei doi nu s-au inteles, baiatul a fugit in 1973/1974 la mama sa la Oradea, s-au revazut in 1987 cand fiul era in armata si apoi in 2000 cand Basti i-a comunicat tatalui ca mama sa a murit, relatiile ramanand in continuare reci.”

http://www.cinemagia.ro/actori/sebastian-papaiani-2414/wiki/

Nu inteleg cum cineva se poate indeparta de copilul lui. Orice ar face copilul, parintele trebuie sa-l ierte si sa tina legatura cu el.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult