Acasa Cultura-ReligieCultura Vedeta Berlinalei „fluiera” doar pentru ziuaveche.ro

Vedeta Berlinalei „fluiera” doar pentru ziuaveche.ro

scris de Ziua Veche
20 Afisari

La receptia oferita de Ambasada Romana din Berlin in cinstea reprezentantilor cinematografiei noastre, l-am intalnit pe eroul zilei, tanarul cineast Florin Serban. Despre rasunatorul sau debut, cu filmul „Eu cand vreau sa fluier, fluier”, am scris deja si n-am scris numai eu, ci si multi alti comentatori de specialitate din strainatate. Fapt este ca, de patru zile, revista americana „Screen” il mentine ca primul ei favorit in topul pe care il publica zilnic. Asa ca m-am grabit sa-l iau, cu binisorul, de o parte, pentru a oferi cititorilor nostri online prilejul de a-l cunoaste si ei pe “necunoscutul” aparut peste noapte

 

 

– De ce faceti cinematograf, domnule Serban (in prim-plan pe covorul rosu)? – l-am intrebat abrupt.

– Fiindca am vazut, la un moment dat, un film care m-a facut sa-mi dau seama ca nu poti ajunge la o asemenea profunzime a emotiilor decat cu ajutorul cinematografului.

– Filmul acela are si titlu?

– Da, se cheama „Inima salbatica”.

– Trebuie sa remarc totusi ca „Fluierul” dvs nu e din aceeasi familie cu cel al lui David Lynch.

– E adevarat, dar sa nu pierdeti din vedere ca fiecare subiect cere un limbaj al lui si o forma de expresie aparte. Filmului meu actual ii trebuia un aspect colturos. Am mai facut un film in SUA care e cu totul altceva. In el camera se misca de 2-3 ori pe intreaga-i lungime.

– Si cand va venit ideea sa abordati cinematograful in investigarea lumii?

– Pe la 17 ani, dar am facut intai un ocol. Totul mi s-a tras de la un pariu. Pe cand eram in clasa a XII-a, participam la olimpiadele de filozofie si am zis ca daca nu ajung in faza pe tara, ma voi pedepsi amanand cinemaul in favoarea filozofiei. Am pierdut pariul. Drept urmare am studiat filozofia timp patru ani, incheiati cu un masterat in teoria culturii si hermeneutica. Dar m-am intors apoi la cinema mai imbogatit, mai matur, am facut ATF-ul si a urmat apoi episodul la Universitatea Columbia din New York cu un al doilea masterat. Dupa doi ani, am devenit asistentul lui Andrew Harris, tipul care a transfeart politica autorilor si spiritul revistei „Cahiers du Cinema” in America.

– De ce v-ati intors in tara?

– Pentru filmul pe care l-ati vazut in festival.

-L-ati visat in America?

– Nu tocmai! Catalin Mitulescu mi-a trimis prin mail un scenariu. Mi-a spus: „Uite-te la el!” M-am uitat si mi-a placut. E foarte greu sa faci primul film, ca regizor, in State. Asa ca am acceptat propunerea si am inceput sa lucrez la scenariu alaturi de Catalin.

– Gasesc ca nici cu el nu prea ati fi din aceeasi familie…

– Suntem mai diferiti decat apa si uleiul (cat am lucrat impreuna ajungeam chiar la certuri), dar ne-am respectat reciproc.

– Si pe extraordinarul dvs. actor George Pistereanu cum de l-ati gasit?

– Dupa privire! Are ceva nemaipomenit, salbatic si agresiv, care nu se vede, dar la o privire mai atenta descoperi un actor care te lasa sa-i fii regizor, sa patrunzi in sufletul lui, sa deschizi usile unor incaperi in care el singur n-ar fi patruns. Am crezut unul in altul si, daca George n-ar fi dat performanta, ne-am fi prabusit impreuna. Are toate virtutile unui viitor star: e foarte tanar (are 19 ani), e puternic, e charismatic.

– Acum va pun o intrebare rutiniera, dar sunt curios: viitorul proiect?

– E deja la a treia versiune, il lucrez din nou cu Mitulescu, si n-ar fi exclus sa ajungem impreuna si la a 20-a! Va fi un thriller cum nu cred ca s-a mai facut in Romania! L-as putea filma si maine.

– Aveti filmul in minte? Il vedeti deja?

– Inceputul si sfarsitul sunt gata! Doar mijlocul mai are probleme – a ras interlocutorul meu.

– Va rugam mult sa le depasiti!

 

 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult