A scris povestiri, snoave şi basme fermecate, care i-au tăiat răsuflarea de admiraţie lui Eminescu, a scornit poveşti licenţioase care au făcut să moară de râs Junimea, „Amintirile” sale sunt unice în literatura lumii. Printre toate aceste bijuterii, în sipetul creaţiei lui Ion Creangă, stă, într-un colţ, smerită, gingaşă, o poezioară pentru copii,despre Crăciun.
Naşterea Mântuitorului, de Ion Creangă
În Betleem colo-n oraş
Dormeau visând locuitorii,
Iar lângă turmă, pe imaş
Stăteau de pază, treji, păstorii.
Şi-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat,
Se rumenise cerul sfânt
Păstorii s-au cutremurat.
Din slăvi un înger coborî:
„Fiţi veseli!”- îngerul Ie-a spus,
„Plecaţi, şi-n staul veţi găsi
Pe Craiul stelelor de sus!”
Păstorii veseli, în oraş,
Spre staul cu paşi iuţi porniră
Şi-un prunc atât de drăgălaş
Acolo-n paie ei găsiră.
Nici leagăn moale, nici vreun pat,
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micuţul prunc: Iisus Hristos.
El, Fiul domnului şi Crai
Al stelelor de farmec pline,
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarnă vine!…
