Oamenii zilei 16 aprilie – Chaplin, Benedict al XVI- lea, Istrati

  

Charles (Charlie) Spencer Chaplin, actor si regizor englez, s-a nascut la Londra, in Marea Britanie la data de 16 aprilie 1889. Este considerat a fi unul dintre cele mai mari staruri de cinema din secolul XX. Cele mai renumite filme ale sale sunt City Lights (Luminile orasului), Modern Times (Timpuri noi) si The Great Dictator (Dictatotul). S-a stins din viata la 25 decembrie 1977 in localitatea Vevey din Elvetia.

Primul tur in America a lui Charlie Chaplin a fost cu grupul lui Fred Karno intre anii 1910 si 1912. Dupa cinci luni pe care le-a petrecut in Anglia, acesta s-a intors in Statele Unite pentru un al doilea tur, ajungand cu trupa Karno pe data de 2 octombrie 1912. In aceeasi companie se afla si Arthur Stanley Jefferson, care va fi mai tarziu cunoscut ca Stan Laurel. Acestia au fost colegi de camera intr-o pensiune. Stan s-a intors in Anglia, dar Chaplin a ramas in SUA. In anul 1913, Chaplin a fost vazut cu trupa de catre Mack Sennett, Mabel Normand, Minta Durfee si Fatty Arbuckle. Sennett l-a angajat in studioul lui, Keystone Studios, ca inlocuitor al lui Ford Sterling. Dupa prima aparitie in lumea filmului a lui Chaplin, in filmul „Making a living”, Sennett a simtit ca a facut o greseala costisitoare. Multi oameni sustin faptul ca Normand l-a convins sa ii ofere lui Chaplin a doua sansa.

Chaplin a fost transferat la Normand, care a scris si regizat multe din primele sale filme. Lui Chaplin nu i-a placut sa fie regizat de o femeie, iar cei doi nu se puneau de acord de multe ori. Intr-un final, cei doi au trecut peste diferentele dintre ei si au ramas prieteni chiar si dupa ce Chaplin a plecat de la Keystone.

Mark Sennett nu l-a adoptat pe Chaplin imediat, iar acesta credea ca Sennett vrea sa il concedieze din cauza ca nu s-a iteles cu Normand. Cu toate acestea, filmele lui Chaplin au avut mare succes, iar acesta a devenit unul dintre cele mai mari staruri de la Keystone.

 

Primele filme ale lui Chaplin au fost facute pentru studiourile Keystone ale lui Mark Sennett, unde si-a dezvoltat personajul Vagabondul si a invatat foarte repede arta de a face filme. Publicul l-a vazut pe Vagabond cand Chaplin avea 24 de ani, in cel de-al doilea film al carierei sale, lansat pe data de 7 februarie 1914 „Kiad Auto Races at Venice” (Pustiul face curse de masini in Venetia)

Cu toate acestea, el a inventat costumul de vagabond pentru un film realizat cu cateva zile inainte, dar lansat mai tarziu, pe data de 9 februarie 1914, „Mabel’s strange Predicament” (Ciudata situatie neplacuta a lui Mabel). Mark Sennett i-a cerut lui Chaplin sa „preia un machiaj de comedie”,conform autobiografiei lui Chaplin.

 

„N-am avut idee ce machiaj sa imi fac. Nu mi-a placut cel de reporter (in „Making a Living”). Cu toate acestea, in drum spre dulap, m-am gandit sa imi pun niste pantaloni labartati, pantofi mari, un baston si un melon. Am vrut ca totul sa fie contadictoriu: pantalonii foarte largi, haina stramta, palaria mica, iar pantofii mari. Nu eram decis daca sa arat tanar sau batran, dar mi-am amintit ca Sennett se astepta sa fiu mai batran si am adaugat o mustata mica, pe motivul ca ma va imbatrani putin, fara sa imi ascunda expresia. Nu stiam nimic de personaj. Dar cand m-am imbracat, hainele si machiajul m-au facut sa ma simt cine sunt de fapt. Am inceput sa-l cunosc, iar cand am urcat pe scena era deja nascut.”

 

Benedict al XVI-lea, in latina Benedictus PP. XVI, (n. Joseph Alois Ratzinger, 16 aprilie 1927, Marktl am Inn, Bavaria) este actualul Papa al Bisericii Catolice, ales la 19 aprilie 2005 in urma Conclavului din 2005, ca succesor al papei Ioan Paul al II-lea.

In acelasi timp are functia de episcop al Romei si sef al statului Vatican. Este al 265-lea Papa in istoria Bisericii Romano-Catolice si primul Papa german dupa 482 de ani (ultimul Papa german a fost Papa Adrian al VI-lea, in perioada 1522-1523). Inaintea alegerii sale ca Papa, cardinalul Ratzinger a fost decan al colegiului cardinalilor, prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei si presedinte al Comisiei pontificale teologice internationale.

La varsta de 78 de ani, este cel mai in varsta Papa ales de la Papa Clement al XII-lea in 1730 si primul pontif german dupa olandezul-german Adrian al VI-lea din perioada 1522-1523.

Papa Benedict al XVI-lea este al optulea Papa german; primul a fost Papa Grigore al V-lea (996-999). Ultimul Papa cu numele de Benedict, Benedict al XV-lea a servit ca pontif din 1914 pana in 1922, pontificatul sau fiind legat de Primul Razboi Mondial.

Alegerea numelui de Benedict are importanta simbolica. Ziua de nastere a noului Papa, 16 aprilie, este sarbatoarea Sfantului Benedict Iosif Labre (26 martie 1748 – 16 aprilie 1783), cunoscut ca Sfantul Pelerin.

Intre anii 1946 si 1951, Joseph Ratzinger studiaza Teologia si Filosofia la Universitatea din Munchen. In 1951 este hirotonit preot, impreuna cu fratele sau mai mare Georg Ratzinger. In anul 1953 devine Doctor in Teologie, iar in 1957 Docent pentru Teologie fundamentala al Universitatii din München. La varsta de 31 de ani (1958) primeste functia de Profesor pentru Dogmatica si Teologie fundamentala la Institutul superior de Filosofie si Teologie din Freising si preda in acelasi timp la universitatile din Bonn, Munster, Tübingen si Regensburg, pana in anul 1977.

La al doilea Conciliu al Vaticanului (1962-1965), Joseph Ratzinger ia parte in calitate de consilier al Arhiepiscopului din Köln, cardinalul Joseph Frings. In martie 1977, Papa Paul al VI-lea il numeste Arhiepiscop de Munchen si Freising, doua luni mai tarziu este ridicat la rangul de cardinal. La 25 noiembrie 1981, Papa Ioan Paul al II-lea il numeste prefect al „Congregatiei pentru Credinta”, in anul 2002 devine Decan al „Colegiului Cardinalilor” si Episcop de Ostia. Din 1986 pana in 1992, cardinalul Ratzinger functioneaza ca presedinte al Comisiei pentru prepararea Catehismului Bisericii Catolice.

Cardinalul Ratzinger a condus oficierea slujbei religioase cu ocazia funerarilor Papei Ioan Paul al II-lea la 8 aprilie 2005. In dupa-amiaza zilei de 19 aprilie 2005 a fost ales Papa, luand numele de Benedict al XVI-lea, ca omagiu pentru Sfantul Benedict din Nursia, intemeietorul ordinului benedictinilor, si pentru Papa Benedict al XV-lea (1914-1922), denumit si „Papa al pacii”.

 

Panait Istrati (10 august 1884 Braila – 16 aprilie 1935, Bucuresti, cu numele la nastere Gherasim Istrati) a fost un scriitor roman de limba romana si franceza.

 

Panait Istrati s-a nascut in Braila, ca fiu nelegitim al unei spalatorese, Joita Istrate si al unui contrabandist grec. A copilarit in Baldovinesti, a terminat sase ani de scoala primara, doi fiind nevoit sa-i repete. Ca si Maxim Gorki, scriitorul rus si apoi sovietic cu care a fost comparat adesea, si-a castigat existenta ca ucenic al unui carciumar, al unui brutar si al unui vanzator ambulant. O vreme a fost si carbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Roman. In acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a cazut in mana. Hoinarelile l-au purtat prin diferite orase: Bucuresti, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris si Lausanne.

Primele incercari literare dateaza din 1907, cu preponderenta facand publicistica in presa muncitoreasca din Romania, debutul fiindu-i articolul Hotel Regina in revista Romania muncitoare. Intre 1910-1912 isi publica, in aceeasi revista, primele povestiri: Mantuitorul, Calul lui Balan, Familia noastra, 1 Mai. Colaboreaza si la alte ziare: Viata sociala, Dimineata, Adevarul etc. Se apropie de cercurile socialiste.

Traind in saracie, bolnav si singur, a incercat sa se sinucida in 1921 pe cand era la Nisa, dar a fost salvat, iar in buzunar i s-a gasit o scrisoare netrimisa, adresata lui Romain Rolland. Acesta este avertizat si ii raspunde imediat incurajandu-l sa urmeze cariera sa de scriitor. Povestirea Chira Chiralina a fost publicata in 1923, cu o prefata semnata chiar de Romain Rolland. A publicat romanele: Ciulinii Baraganului, Les récits d’Adrien Zograffi (Povestile lui Adrian Zograffi).

In 1930 se reintoarce definitiv in tara. Aici publica in 1933 eseul L’homme qui n’adhere a rien, in care se contureaza atitudinea sa in privinta independentei. Chintesenta acestui eseu ii atrage vehemente contestari. A fost tratat de tuberculoza in Franta la Nisa si apoi a revenit la Bucuresti. Izolat, singur si bolnav de tuberculoza, a murit la sanatoriul Filaret.

Prozele si romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia sa o cunoasca de aproape, mirificele tinuturi ale Brailei natale, Delta Dunarii, un amestec de rase si religii si diverse orasele din Europa prin care a trecut de-a lungul vietii. Opera lui Panait Istrati, scrisa in limbile franceza si romana, a fost tradusa in peste 30 de limbi.

 

 Sursa: Wikipedia