Acasa Cultura-ReligieCultura Oamenii zilei 20 aprilie – Lovinescu, Baritiu, Papa Clement al V-lea

Oamenii zilei 20 aprilie – Lovinescu, Baritiu, Papa Clement al V-lea

scris de Ziua Veche
7 afisari

Monica Lovinescu (19 noiembrie 1923, Bucuresti – 20 aprilie 2008, Paris) a fost critic literar, jurnalista si cunoscuta comentatoare de radio. Dupa 1947 a trait si a activat in exil in Franta.


 

Monica Lovinescu a fost fiica criticului literar Eugen Lovinescu si a profesoarei Ecaterina Lovinescu Balacioiu si verisoara prozatorului Anton Holban, a scriitorului Vasile Lovinescu si a dramaturgului Horia Lovinescu. A fost casatorita cu poetul, publicistul si omul de radio Virgil Ierunca.

Si-a luat licenta in Litere in 1946, la Universitatea din Bucuresti. La varsta de opt ani (1931) i se publica un basm in revista Dimineata copiilor, iar la varsta 15 ani ii apar nuvele si schite in revistele Vremea si Kalende (sub pseudonimul Ioana Tautu). Dupa moartea lui Eugen Lovinescu, in 1943, publica sub propriul nume romanul „In contratimp” in Revista Fundatiilor Regale, iar dupa razboi scrie critica teatrala in ziarul Democratia al lui Anton Dumitriu. A fost asistenta lui Camil Petrescu in cadrul seminarului de teatru condus de acesta. Dupa instaurarea regimului comunist in Romania, in septembrie 1947, pleaca in Franta ca bursiera a statului francez, iar in primele zile ale anului 1948 cere azil politic. Colaboreaza aici cu articole si studii despre literatura romana si despre ideologia comunista care aservise Romania, publicand in revistele: East Europe, Kontinent, Preuves, L’Alternative, Les Cahiers de l’Est, Temoignages, La France Catholique. Este autoarea capitolului despre teatrul romanesc din Histoire du Spectacle (Encyclopedie de la Pleiade, Gallimard, 1965). Traduce in franceza texte romanesti sub pseudonimele Monique Saint-Come si Claude Pascal, cel mai cunoscut fiind romanul La vingt-cinquieme heure (A douazeci si cincea ora) de Virgil Gheorghiu. Colaboreaza la revistele romanesti din exil: Luceafarul, Caiete de dor, Fiinta romaneasca, Ethos, Dialog, Agora. Dupa 1990 publica si in revistele literare si politice din tara, in Contrapunct, Romania literara, 22, etc.

Din anul 1951 si pana in 1974, colaboreaza la emisiunea in limba romana a Radiodifuziunii Franceze, precum si la redactia centrala a emisiunilor pentru Europa rasariteana. Incepand din 1962, colaboreaza la Radio Europa Libera unde avea doua emisiuni saptamanale: Actualitatea culturala romaneasca si Teze si Antiteze la Paris. Aceste emisiuni au avut o puternica influenta in Romania, in mediile culturale, dar si asupra unui public mult mai larg. In 1977, in ajunul sosirii la Paris a lui Paul Goma, pentru a carui eliberare militase, Monica Lovinescu a fost agresata fizic, in curtea casei sale din Paris (8, rue François Pinton), de doi agenti palestinieni trimisi de Securitate la ordinele lui Nicolae Ceausescu. Este transportata in stare de coma la spital. Cinci zile mai tarziu paraseste spitalul, in pofida recomandarilor medicilor, pentru a participa la conferinta de presa a lui Paul Goma la televiziunea franceza si pentru a denunta agresiunea la microfonul Europei libere.

O parte din cronicile literare radio, difuzate de Monica Lovinescu, au aparut in volumul Unde scurte (editura „Limite”, Madrid, 1978). Monica Lovinescu a scris capitolul consacrat Istoriei teatrului romanesc in Histoire des spectacles (Pleiade, editura Gallimard, 1965). Pentru intreaga sa activitate de ziarista si critic literar, Monica Lovinescu a fost distinsa cu Diploma de Onoare pe anul 1987 a Academiei Romano-Americane de stiinte si Arte. Din anul 1990, editura Humanitas i-a publicat cartile, jurnalul si volumele de studii si articole citite la Europa Libera.

A incetat din viata la 20 aprilie 2008, la varsta de 85 de ani, in spitalul Charles-Richet de la Villiers-le-Bel, in apropiere de Paris. Urnele cu cenusa Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca au fost duse in Romania si depuse la Ateneul Roman, unde a avut loc o ceremonie comemorativa. Inainte de a fi transportate spre Falticeni, urnele au fost pastrate cateva saptamani in Casa Lovinescu, apartament ce adapostise cenaclul Sburatorul al tatalui sau. Monica Lovinescu donase apartamentul, in anul 2000, fundatiei Humanitas Aqua-Forte, in vederea reintroducerii acestui loc eminent al culturii romane in circuitul cultural bucurestean. De asemenea, prin testament, Monica Lovinescu si-a donat casa din Paris statului roman, pentru a deveni un loc de studiu si de gazduire pentru cercetatori si bursieri romani. In 1999, presedintele Emil Constantinescu i-a conferit ordinul Steaua Romaniei in rang de Mare Cavaler. In anul 2008, presedintele Traian Basescu a decorat-o post-mortem cu Ordinul National Steaua Romaniei in grad de Mare Ofiter.

 

George Barit, uneori scris George Baritiu, (4 iunie 1812, Jucu de Jos, comitatul Cluj – 2 mai 1893, Sibiu) a fost un istoric si publicist roman transilvanean, intemeietorul presei romanesti din Transilvania.

 

Gheorghe Barit a fost fiul lui Ioan Pop Barit, preot greco-catolic, si al Anei Rafila. Studiile primare le-a efectuat la scoala unitariana din Trascau (azi Remetea, judetul Alba) intre 1820-1824. A urmat apoi Gimnaziul la Blaj si studiile liceale la Liceul Piaristilor din Cluj, la sectia umanioare si filosofie, iar apoi Facultatea de Teologie la Blaj intre 1831-1835. Mediul Bisericii Romane Unite cu Roma a jucat un rol hotarator in formarea intelectuala a lui George Barit. Atat tatal, cat si bunicul sau au fost preoti greco-catolici. El a fost pregatit la randul sau pentru cariera ecleziastica, insa s-a decis pentru cariera didactica, incepand prin a preda la Liceul Comercial Romanesc din Brasov.

In anul 1838 a intemeiat la Brasov Gazeta de Transilvania, primul ziar romanesc din Marele Principat al Transilvaniei. In acelasi an a inceput la Blaj publicarea Foii pentru minte, inima si literatura, primul ziar literar romanesc din toate timpurile. Difuzarea lor peste munti era asigurata de prietenul sau librarul Iosif Romanov. George Barit fost una din figurile cele mai importante ale Revolutiei de la 1848 in Transilvania. In 1861, din initiativa sa si a canonicului Timotei Cipariu, a luat fiinta Asociatiunea Transilvana pentru Literatura Romana si Cultura Poporului Roman (Astra). A fost mai intai secretar, apoi presedinte al Astrei. Asociatia a editat incepand din 1868 revista Transilvania, pe care a condus-o intre 1868 si 1889. In aceasta revista a publicat numeroase articole si studii de istorie si politica. Colectivului redactional al revistei Transilvania i se datoreaza editarea primei enciclopedii romanesti, aparuta in trei volume la Sibiu, intre 1898 si 1904. George Barit a publicat tot la Sibiu, tot in trei volume, intre 1889 si 1891, principala sa opera, initulata „Parti alese din Istoria Transilvaniei pre doua sute de ani in urma”. A fost membru fondator al Societatii Literare Romane (1866), precursoarea Academiei Romane. In anul 1893 a devenit presedinte al Academiei Romane.

 

Papa Clement al V-lea (1250 – 20 aprilie 1314) a fost unul din cei mai insemnati papi din evul mediu.

 

In timpul pontificatului sau sediul papilor a fost transferat de la Roma in Franta, la Avignon. Impreuna cu regele Frantei, Filip al IV-lea (Filip cel Frumos), a pus la cale desfiintarea Ordinului Templierilor. Pe 13 octombrie 1307, un edict care ordona arestarea templierilor a fost emis, simultan, in toata Europa. Templierii arestati au fost interogati de inchizitie timp de 7 ani, pentru a se afla locul unde se ascundea tezaurul lor.

In 1314, Jacques de Molay, marele maestru al Ordinului Templierilor, inainte de a fi ars pe rug, ar fi prezis ca atat Regele Filip al IV-lea al Frantei, cat si Papa Clement al V-lea vor muri in acelasi an, ceea ce s-a si intamplat.

 

Sursa: Wikipedia

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult