Covor rosu… Straluciri de beteala…Toalete excentrice, frumuseti generoase, bijuterii care-ti iau ochii, fani debordand de entuziasm… Fleacuri!
Adevaratul spectacol e ascuns de privirile multimii. E sala circulara a conferintelor de presa unde, ca um stol galagios de corbi, paparazzii au inconjurat masa la care s-au asezat cei noua membrii ai juriului zambind decorativ. Si, dupa ce bliturile, s-au mai istovit, incepe “simultanul”. Dominat, cum era de asteptat de prezidentul sau, regizorul Tim Burton , magistru al fantasticului, povestitor de bizarerii, insolent poet al extraterestrului.
Intrebare: Cum si-a inceput juriul munca?
Raspuns (prompt): Cu un delicios dejun la care ne-am cunoscut unii pe altii.
Intervine, cu ciuda, frumoasa Kate Beckinsale: Fara mine! Eu n-am fost de fata, am ratat dineul din cauza… blestematului de vulcan!
Intrebare: Cum e mai bine? Sa fii judecat sau sa-i judeci pe altii?
Raspuns: Dar noi, juriul, nu vom fi judecati pentru palmaresul final? Ceea ce e pasionant este ca provenim din culturi si din tari diferite, dar cu atat mai colegial si fara prejudecati ne vom spune parerile. Acest festival e imprevizibil ca un film fantastic. La urma urmelor, asta-i si frumusetea lui. Sa te confrunti cu criteriile de frumusete ale altora…
Iata si extrase dintr-o alta conferita de presa, cea de dupa proiectia lui Ridley Scott, cu ROBIN HOOD, la care realizatorul n-a putut participa fiind imobilizat dupa o operatie la genunchi. Intrebare adresata lui Russell Crowe:
– V-ati antrenat mult?
– De ce?
– Pai ca sa luptati acolo implatosat in armura.
– Armura e de ochii lumii, era fabricata din plastic!…
In afara lui Ridley Scott, care era gata sa porneasca spre Cannes chiar in carucior dar nu i-au permis-o medicii, se mai inregistreaza si alte absente, (ne)motivate, pe catalogul invitatilor festivalului. De pilda, cea a lui Sandro Brodi, ministrul italian al culturii care a refuzat sa mai vina in semn de protest impotriva selectionarii de catre organizatori a documentarului DRAQUILLA – ITALIA CARE TREMURA. In film e vorba despre un cutremur care a zguduit, in 2009, mica localitate Aquila. Realizatoarea, Sabrina Guzzanti, a fost interesata insa nu de modul cum s-a facut reconstructia acesteia, ci de abilitatea cu care a folosit-o premierul Berlusconi pentru a-si creste ratingul politic.
Un alt scandal l-a starnit filmul HORS LA LOI, o polemica dezlantuita insa, asa cum observa chiar azi autorul intr-un comunicat de presa, inca inainte ca cei care-l contesta sa fi vazut filmul. Filmul lui Rachid Bouchareb evoca marile manifestatii din anii ‘50, in favoarea independentei Algeriei, ceea ce a provocat unora amintiri neconfortabile. “Cinematograful trebuie sa aibe posibilitatea sa abordeze toate subiectele – opina regizorul. Eu fac filmul meu ca cineast, cu sensibilitatea mea proprie, fara a obliga pe cineva sa-mi impartaseasca parerea. Dupa ce va fi prezentat filmul voi urmari cu interes dezbaterea. Atasat cum sunt libertatii de expresie, mi se pare firesc ca unii sa fie in dezacord cu mine…”.
Cat de binefacator actioneaza polemica, vom vedea pe 21 mai, cand va avea loc premiera filmului asteptat cu fireasca nerabdare.
