Acasa Cultura-ReligieCultura Povesti din presa post-decembrista. Va mai aduceti aminte domnule Nistorescu?

Povesti din presa post-decembrista. Va mai aduceti aminte domnule Nistorescu?

scris de Ziua Veche
4 afisari

Nu era tarziu si nici nu era toamna! Primavara lui 1997. Dl. Nistorescu se instalase proaspat in fotoliul  de director la Evenimentul Zilei, in locul domnului  Cristoiu, care se retrasese pios pentru niste meditatii de biblioteca sau memorii…Dumnezeu stie?! Noi, tineri ziaristi, usor pierduti deoarece ne regaseam fara tatuca, participam zilnic la tot felul de sedinte unde eram instruiti, scopul fiind acela de a baga bine la cap cam care ar fi cerintele noului director si pretentiile sale.

Domnul Nistorescu aborda un stil, pe care vadit il dorea mult mai elitist, lasand loc altora pentru literatura populara…asa cum se scrisese pana atunci la Evenimentul Zilei din varful condeiului. Dupa multe prelucrari, reorganizari de departamente, demisii in masa, din spirit de fronda cu literatura d-lui Cristoiu, cei ramasi in cele din urma sub ochiul neindurator al noului director, care pregatea enigmatic «strategii nebanuite» si dintr-o profunda spaima de a nu ramane fara slujbe, ne-am pus cu totii pe treaba. Asadar toata lumea a pornit in cautare de subiecte pentru a razgaia orgoliul domnului Nistorescu si pentru a evita, cuminti, de a ne regasi sub sfichiul vorbelor, dimineata la sedinta de sumar…sau mai rau, in strada.

Eram de un an de zile in presa. Iesisem de pe bancile Universitatii si la acea vreme ma straduiam, ca multi altii, sa gasesc subiecte care ar fi epatat cititorul si care ar fi facut ca numele meu sa se inscrie in lungul sir al celor ce fabrica literatura «de o zi». Toti, mai tineri sau mai varstnici, eram manati de dorinta de a aduce lumina in tenebroase anchete de coruptie, de a prezenta fapte si chestii nemaiintalnite pe plaiurile mioritice. Zis si facut! Azi imi aduc aminte si rad de listele pe care trebuia sa le inmanam saptamanal cu subiectele la care lucram. Atunci credeam, naiva, ca ele foloseau patronilor pentru a se convinge ca muncim si ma gandeam ca era cumva o forma de disciplina interna…Azi, de fapt, vad contrariul: cate liste dintr-astea cu subiectele noastre, ale «negrilor», ati colectat, domnule Nistorescu?! Supravegheati bine ce se scria in ziar? Pacat ca nu am terminat aceeasi scoala. As fi invatat si eu mai repede cum se face traficul de informatie.

Un exemplu de maiestrie

Intr-o buna zi am onoarea de a fi invitata in biroul directorului si de a explica ce anchete am la activ, deoarece, pare-se, ma facusem remarcata. Eu credeam ca da, ca munceam pe branci. Insa, nu. Adevarul era altul: unul din subiectele la care lucram si care imi ocupa aproape tot timpul, pentru ca incepusem sa public de vreo doua luni, inainte chiar de a pleca dl. Cristoiu, era o ancheta care se referea la fondurile si trezoreria raposatei banci Columna.

Insinuant si mieros, dl. Nistorescu imi solicita cu prietenie sa ii dezvalui, in calitate de director, daca am avansat in ancheta mea si daca am gasit probe care ar putea confirma spalarile de bani dinlauntrul bancii, asa cum circulau zvonurile. Intimplarea facea ca la momentul acela chiar imi definitivam prima parte din dosarul de ancheta, pe care il sustineam cu documente solicitate de mine de la Ministerul Finantelor sau pe care le aveam din diverse surse, verificate constiincios, in dublu.

I-am povesti pe scurt «prietenului» Nistorescu cam despre ce ar fi vorba. El, foarte amabil si dragut, imi promitea deja o promovare (eram publicist comentator), daca in schimb eram ascultatoare, imii dadeam documentele pe care le aveam, deh, pentru a nu face erori…

Cum fusesem invatati: «Daca-i ordin, cu placere!». Insa, la partea cu divulgarea surselor, aveam niste retineri.

 Asadar, a doua zi am pus pe masa directorului nostru documente, (din precautie facusem copii si chiar o selectie, gandindu-ma asa intr-un scurt moment ca n-ar fi totusi bine sa ii dau totul pe tava). Fusesem instruita in cele citeva luni, cind lucrasem la MTP Production pentru dl. Tatulici, care avea obiceiuri frumoase de a pune «copiii» sa scrie si de a se bucura de geniul creator al tinerilor. Dupa aceea iesea pe sticla la «Desteapta-te Romane», cu subiecte unde contributia sa ar fi putut fi doar de speaker; insa mancam si noi o paine. Terminasem studiile si aveam nevoie de un salariu pentru a ne imbraca, a ne face o casa; multi la vremea aceea stateam in apartamente sordide, unde abia ne puteam permite sa ne platimchiria.

Miros de sulf

Zis si facut. Intre timp am primit indicatii pretioase de a nu mai publica nimic, deoarece verdictul dupa consultarea documentelor era ca aveam in mana un subiect sensibil si periculos si trebuia gindit cum si cand ar fi trebuit publicat. Deja incepea sa miroase a sulf, toata povestea.

Dupa vreo doua saptamani, timp in care am fost nevoita sa scriu orice altceva, imi fac vant si ma postez la usa domnului Nistorescu si il astept pentru a-mi da niste explicatii. Mirat de tupeul meu de a-l intreba ce facem cu dosarul Columna, ma sfatuieste sa uit aceasta ancheta si sa scriu mai bine despre folclor. Ca un caine batut, ies ametita de nervi din birou in cautarea unei idei de salvare. Continui sa ma tarasc in fiecare zi la redactie pentru a face prezenta si a scrie despre minunate cazuri din arestul de la Jilava.

Intre timp, banca Columna anunta o conferinta de presa unde pe langa prezentarea rezultatelor se dorea credibilizarea si infirmarea zvonurilor si a ceea ce se publicase in presa  nationala si cea elvetiana pana atunci. Ma gandesc ca trebuie sa fiu prezenta la conferinta. Ba chiar era o ocazie buna de a pune cateva intrebari. Numai ca iaca: sunt din nou chemata in Biroul domnului Nistorescu. Pe un ton parintesc, domnia sa imi pune in vedere ca ar fi o enorma greseala daca m-as duce la conferinta si ca ar fi mai bine sa raman in redactie. Intreband ce mi se poate intampla, mi-a raspuns ca pot avea o surpriza neplacuta, aceea de a fi data afara. Cu durere de cap ma gandesc la acest lucru si la chiria pe care trebuia sa o platesc curand si …plec la conferinta.

Demisa, la avizier

Dupa conferinta de presa, unde in urma intrebarilor puse am fost data afara in strada de doi baieti cu muschi si amenintata ca imi vor rupe picioarele, ma intorc la Casa Presei. Secretara imi spune ca trebuie sa trec pe la avizier si sa privesc. Ma duc, ma uit si vad scris nervos avizul meu de concediere cu litera «i» , indisciplina, de catre dl. Nistorescu. Se tinuse de promisiune. Si azi cand ma uit in cartea mea de munca rad!!!

Va mai aduceti aminte domnule Nistorescu?! Eu da! Ne puteti da in continuare lectii despre moralitate si presa. Doar ati instruit o gramada de jurnalisti. Ironia face ca ne intalnim aproape zilnic, dimineata cind ne ducem copiii la scoala. Dumneata cu ochelarii pe nas, cuminte ca un bunic, aproape absent in multimea strazii. Vede si nu vede pe cei care il saluta, marele jurnalist?

Si ca o intrebare: oare ce s-a intimplat cu Victoria Mob SA in urma falimentului Columna?

 

 

 

Nota pentru cititorii tineri:

Tentacula “Columna Bank” – Manel Finanz A.G.-Switzerland

Manevra financiara de la Columna Bank, putin mai sofisticata în raport cu altele similare, a beneficiat de o reteta dulce-elvetiana. Schema, de import, apartinea partiturii mafiei financiare internationale. Povestea începe scurt: Columna Bank a aparut pe piata româneasca prin asocierea a patru persoane fizice din România, având fiecare un aport la capitalul initial de 120 milioane lei, cu un cetatean german având un aport de 300.000 de dolari americani, si firma elvetiana Manel Finanz A.G., societate care, cu un capital social de 7,7 milioane de dolari, a devenit proprietara bancii în proportie de 93%. Societatea Manel Finanz A.G. avea profil de societate Off-shore, fara sa desfasoare vreo activitate reala în Elvetia. Administratorul la vedre al firmei, Josef Fessler, a recunoscut ulterior ca avea un contract cu câteva persoane din România pentru investirea banilor. În legatura cu aceasta situatie inedita, fostul sef al Inspectoratului General de Politie, Pavel Abraham (zis si Generalul Cocaina), a dezvaluit ca banii proveneau, în realitate, din România. Într-un mod similar, Urf Von Daniken, seful politiei elvetiene, a declarat saptamânalului “Cash”, care apare la Berna, ca „în spatele bancii Columna se afla servicii secrete românesti”. Desigur, ce nu stia Von Daniken  era tocmai deosebirea dintre fosta si actuala Securitate. Elvetianul, si el ca mai toti europenii, era victima serviciilor de dezinformare ruse, care si-au dorit mai mereu ca distinctia dintre “fosta” si “actuala” sa nu se realizeze. Cert este ca unul dintre actionarii români ai societatii elvetiene a fost identificat în persoana socrului lui dom’profesor Virgil Magureanu, la acea data director al S.R.I. (numit de cine în aceasta functie?). Ingineria de la Columna Bank – proprietatea societatii Manel Finanz A.G., care rula fonduri provenite chiar din România – s-a dovedit profitabila dar numai pentru grupul de firme-satelit Euro-Columna (columnele europene). Cu creditele acordate fara restrictii de banca Columna, firmele Euro-Columna au achizitionat pachetele majoritare de actiuni de la toate societatile de stat din domeniul îngrasamintelor, operatiune în care a fost implicat si fostul presedinte al FPS (Fondul Proprietatii de Stat) Emil Dima. De altfel, pentru o buna cooperare, F.P.S. a deschis la Columna Bank un cont în valoare de 64 miliarde lei si unul de numai 10 milioane de dolari. C.E.C.-ul “românesc” s-a grabit si el sa deschida un cont de 30 miliarde de lei, iar compania de stat RENEL  a mai adaugat alte câteva miliarde în conturile Columna Bank. Doamna Ortansa Niculescu, presedinta bancii, a recunoscut târziu ca banii au fost orientati, sub forma de credite, catre firmele-satelit Euro-Columna. Ulterior, F.P.S. nu si-a mai putut retrage fondurile decât apelând la interventia Bancii Nationale a României si la serviciile Ministerului de Interne. Pe scurt: banii murdari, proveniti din diverse operatiuni speciale, au fost spalati, via Elvetia (paradis fiscal), prin intremediul Columna Bank si reinvestiti ulterior sub forma de credite speciale, în firme-satelit interesate sa acapareze industria îngrasamintelor din România.

Mai multe detalii aici 

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult