Presa internationala cucerita de romanii de la Cannes

“N-or fi avand ei, romanii, reputatia cea mai buna in lume. Chiar daca ataca situri Web din mandrie nationala sau sunt acuzati de diferite crime in strainatate, cand e vorba de realizare de filme, ce-i al lor e-al lor, raman neintrecuti. ROMANII NU POT FACE FILME PROASTE! – conclude, cu oarece exasperare nu lipsita de umor, “Los Angeles Times”. Ori le-o fi interzis de legile tarii, ori de ADN-ul lor!”.

Asa isi incepe relatarea de la Cannes, cotidianul american, scriind despre cele doua filme romanesti prezentate joi si vineri pe ecranul festivalului. „E cert ca au putine sanse sa ameninte cinemaul american (…) dar asta nu le diminueaza valoarea. Se spune ca esentele tari vin din flacoane minuscule, si tocmai asta o marturiseste aceasta temerara scoala cinematografica, inca prea putin atractiva pentru distributorii straini. In ultimii patru ani cineastii Bucurestiului au inregistrat in fiecare luna mai, la Cannes, succese care ar fi putut rusina productia Statelor Unite…” remarca trimisul ziarului, Steven Zeichick. Amintind de filme ca MOARTEA DOMNULUI LAZARESCU si “4,3,2,” el constata ca: “seria continua cu MARTI, DUPA CRACIUN de Radu Muntean, cineast care a mai fost pe Croazeta.”
La randul sau, “The Hollywood Reporter” atribuie acelasi film unui curent neo-neorealist pur si dur care nu intervine pentru a dramatiza evenimentele prezentate. „Chiar banda sonora e limitata la zgomotul de fond provenind de la radio si TV. Fidel povestii, regizorul ar putea administra o lectie Hollywoodulu”i, mai scrie comentatorul care remarca si ca “nici un distributor american nu a achizitionat inca filmul (sau celalalt film promitator al romanilor, AURORA) desi amandoua ar fi accesibile publicului american. Dar cinematografia romana va continua sa produca filme mari, chiar daca noi nu ne vom intoarce privirile spre ea”, conclude Steven Zeitchik, corespondentul “Los Angeles Times”.
Colegul sau francez, Daniel Kasman omagiindu-l, in “Le Débat du Jour” pe Mimi Branescu, protagonistul lui MARTI, DUPA CRACIUN, pentru ca fiecare plan al sau surprinde, in expresiile introvertite ale fetei, autoreflectie, deruta, stresul. Comentatorul lui “Le Monde” noteaza si el: “Daca ar fi sa ne pronuntam dupa aceste doua filme, diavolii astia de romani n-au renuntat la nimic din realismul lor negru, desi au pus oarecum in surdina umorul suprarealist care le ingaduia sa atenueze amaraciunea. Fara maniheism, fara patos, rezumandu-se doar la anatomia indoielii, remuscarii si culpabilitatii, totul se concentreaza in decizia despartirii, care contine in ea intreaga cruzime a vietii”. Cat despre AURORA lui Cristi Puiu, „plecand de la acelasi subiect, autorul ii da o cu totul alta directie, spre asasinat. Nici un cuvant, nici un sunet, nici un gest mai puternic decat celalalt. O abordare strict comportamentala si o lenta scufudare in creierul acestui om anodin, care se confunda cu spectatorul ce-l urmareste. Acest efect de oglinda provoaca o senzatie halucinanta si un sentiment de oroare in fata acestei epopei mentale despre banalitatea raului”.
Asemenea franturi sunt doar primele culese din elogiile presei internationale referitoare la participarea Romaniei la cel mai mare festival cinematografic al lumii si ramanem in asteptare, convinsi ca va vom avea de impartasit si altele.