Acasa Cultura-ReligieCultura Scriitorul Wojciech Bonowicz: „Polonezii chiar au o problema cu prejudecatile”

Scriitorul Wojciech Bonowicz: „Polonezii chiar au o problema cu prejudecatile”

scris de Ziua Veche
10 afisari

Poetul si publicistul polonez Wojciech Bonowicz (n. 1967), face parte din noul val de scriitori care s-au remarcat dupa caderea comunismului. Colaboreaza permanent cu saptamanalul cultural catolic Tygodnik Powszechny si cu revista literara Znak. Printre cartile publicate se numara Tischner, volum biografic despre pr. Józef Tischner (2001), si patru volume de poezii: Wybór wiekszosci (Alegerea majoritatii, 1995), Hurtownia ran (Angroul de rani, 2000), Wiersze ludowe (Versuri populare, 2001) si Pelne morze (Largul marii, 2006), pentru acesta din urma primind in 2007 prestigiosul Premiu Literar Gdynia. Locuieste la Cracovia. A fost prezent la festivalul din acest an Zile si Nopti de Literatura (Neptun), cu un recital poetic de exceptie.




I.M. Wojtiech Bonowicz, esti pentru prima oara in Romania, ca invitat si participant la Zile si Nopti de Literatura (Neptun). Ce le-ai transmite romanilor, dupa o saptamina de stat printre ei?

W.B. E prima mea intilnire cu Romania si in fapt, am vazut doar o mica parte din ea, dar ma bucura ca exista  lucruri pe care le asociez cu  Polonia. Sunt foarte sensibil de exemplu  la lucrurile care au radacini in agricultura si le-as spune romanilor ca apartin ca si noi, naturii, chiar daca sunt nevoiti sa aprobe modernizarea. Desi oamenii au distrus mult din continutul naturii, vor vrea din ce in ce mai mult sa traiasca in armonie cu ea si sa o dezvolte in bine, in avantajul lor.

I.M. Zilele trecute am citit in presa noastra cotidiana, (recunosc, cu mihnire) ca romani stabiliti in Polonia, datorita unor conjuncturi sociale. (casatorii, burse, s.a.m.d.), sunt respinsi cind solicita slujbe numai pentru fapatul ca sunt…romani. Mi s-a parut straniu, mai ales noi, romanii avem un respect imens pentru natiunea poloneza.pentru istoria, cultura si civismul ei. Sa depasim insa momentul, si sa te intreb de ce scrii poezie?

W.B. Sa-ti  raspund intii la prima chestiune. Si pentru mine este straniu sa descopar ca exista dizarmonie in aceasta prietenie romano-polona. De la romani primim intotdeauna un credit de simpatie, de respect, de incredere, si din partea polonezilor raspunsul este un credit de… suspiciune. Probabil ca asta are si radacini in istorie: o natiune care este cumva tulburata de istorie si devine mai slaba decit era cindva, incearca sa gaseasca printre vecini tari si mai slabe. In baza acestor date se creeaza prejudecati. Parerea mea sincera, de cetatean polonez este, ca polonezii chiar au o problema cu prejudecatile.

Am inceput sa scriu poezie foarte devreme. Primul poem l-am scris cind aveam patru ani. Tatal meu era inginer, iar mama infirmiera, dar in casa se gaseau foarte multe carti de poezie. Crescind am inteles ca acest inginer si aceasta infirmiera scriau ei insisi poezie. Probabil ca in ambianta casei in care am fost crescut a plutit aceasta inspiratie lirica. Adevarul este ca citind poezie, am fost minat de duhul ei si am inceput de timpuriu sa ma dedic ei.  E un fel de virus care te infecteaza. Sa stii ca si astazi imi pun intrebarea, de ce scriu poezie. Scriu in primul rind ca sa ma inteleg pe mine insumi, dar si ca sa-i inteleg mai bine pe ceilalti.

I.M. Scrii poezie intr-o literatura care a fost rasplatita cu patru premii Nobel. Doua chiar  pentru poezie: Ceslaw Milos si Wislawa Szymborska. Ce conteaza astazi, cu predilectie in literatura poloneza?

W.B.Trebuie sa spun ca literatura poloneza de azi are niste personalitati poetice care sunt apreciate ca adevarate monumente literare si ne simtim incintati ca doi dintre ei au primt deja Premiul Nobel. Dar avem si poeti care au fost nominaliati la Premiul Nobel, fara a-l primi. Sunt atitea valori in generatiile mai vechi, care scriu poezie, incit ele sunt un fel de provocare continua pentru cei tineri, ca sa scrie mai bine. Personal, apartin unei generatii din poezie care a marcat literatura intr-un moment mai bun, mai putin turbulent, la inceputul anilor nouazeci, a venit sa refaca  intr-un fel, ordinea, dupa haosul comunist. Am venit cu lozinca: Suntem in stare sa facem tot, fiindca suntem liberi sa vorbim despre toate. Generatia mea a facut si erori, dar, pe de alta parte in ea s-au nascut si foarte multi poeti extraordinari. Ceea ce este admirabil in poezia de azi este pluralismul vocilor. Si faptul ca poeti din diverse generatii pot dialoga intre ei cu ce au mai bun la nivelul poetic.

I.M. S-a intimplat dupa  ‘90 recuperarea tenace de limbaj in literatura poloneza? La noi a fost un adevarat asalt al limbajului frust. Lucrurile s-au mai domolit intre timp.

W.B. A fost si la noi cam la fel  Dar mai ales au fost ,,asaltate,, presa   si  televiziunea cu prezenta noastra nonconformista.. Eram mai tot timpul solicitati, intervievati, pusi sa citim. Inca nu implinisem 30 de ani si mi s-a facut un amplu interviu la televiziune. Erau si colegi mai tineri care si ei apareau la televiziune. Puteam innebuni, crezindu-ne poate buricul pamintului.. Mie nu mi se pare ca poetii sunt mai inteligenti decit oamenii obisnuiti. Dar faptul ca ei au acces la taina si prin taina inteleg limbaj, sunt foarte sensibili la putere, adica la posibiltatea de-a avea putere. Le spun deseori colegilor mei: Hai, sa fim mai modesti! Mi se pare ca rolul poetilor este sa pastreze curatenia limbajului. Sa aiba grija sa nu-l murdareasca. Cu aceasta ocazie sa provocam oamenii la gindire, la un efort intelectual.

I.M. Care este audienta poeziei in Polonia?

W.B. Atunci cind sunt organizate festivaluri importante la care sunt invitati poeti importanti din strainatate (cum este festivalul din Cracovia, orasul meu), la recitaluri vin cam 500-800 de oameni. Poate ti se pare  mult, dar cind un poet din generatia mea publica o carte de poezie el vinde aproximativ tot atitea exemplare. Poezia e citita de un grup restrins de cititori, raportat la populatie si, chiar si jurnalistii de profesie stiu despre ea mai putin in prezent. Ea este tratata ca o activitate de nisa, dar pentru multi tineri este un fapt atragator. As putea spune ca este chiar ca este un fel de underground cultural sa citesti poezie si sa scrii poezie. Cumva in opozitie cu cultura populara. Oameni tineri care-si cauta un loc in viata se indreapta catre poezie. Ei sunt obositi de limbajul plat al politicienilor  si de aceea vin la intilnirile cu poeti, in speranta ca vor intilni un alt mod de a gindi si de a se exprima. Fiecaruia ii place sa sarbatoreasca, si vine catre poezie ca la o sarbatoare.

I.M. Care mare poet universal este cel mai aproape de spiritul tau?

W.B. Cel mai apropiat de spiritul meu este Paul Celan.  Lectura poeziilor lui Celan a fost unul din cele mai mari evenimente din viata mea.

I.M. La multi dintre marii poeti, destinul tragic adauga parca un plus de maretie. Poate-i doar o impresie emotionala…

W.B. Stiu ca multi si-au provocat lectura poeziei lui Celan, marcati de modul in care a sfirsit. Dar, dupa aceea au fost dezamagiti, fiindca poezia lui e foarte difcila. E o mare incercare pentru cititor. Cind il citesti ai impresia ca se sinucide de multe ori. El cumva moare continuu si se naste din nou.Aceasta m-a miscat foarte puternic. Chiar mai mult decit moartea lui. Este un poet care a ajuns la granita poeziei. Eu nu pot sa fiu atit de sumbru si de serios ca Celan.

Cu mare placere l-am citit pe Ioan Es. Pop si pe poetii polonezi care scriu despre modul lor de-a incerca sa uite de durerea existentei. Sunt multi poeti care au murit batrini, in patul lor, si am un mare respect pentru ei si-i apreciez. De exemplu Wislawa Szymborska, marea poeta poloneza, e cumva in contradictie cu ceea ce-i tulbura pe ceilalti. Pe mine ma atrage foarte mult ceea ce scrie acum. Scrie o poezie foarte inteligenta, sclipitoare.

I.M. Ce poti spune despre curentele din poezia poloneza de azi?

W.B. Acum traim intr-un moment in care nu prea se stie ce va urma. In anii ‘90 am avut foarte multe posibilitati de-a vorbi in diferite limbaje. Si atunci au aparut multi poeti de valoare. Acum nu prea stim ce sa facem cu aceasta pluralitate. Fiecare gilceava dintre poeti duce la concluzia ca suntem diferiti. Poetii foarte tineri sunt cam…rataciti, pentru ca ei nu vor sa se apropie la curentele existente, dar nici nu-si asuma un curent nou, foarte puternic. Stiu ca nu pot propune ceva nou, foarte radical. O mare parte a poeziei ce se scrie astazi in Polonia se concentreaza asupra meditatiei despre limbaj si limba. Dar in continuare, cititorilor le place poezia care vorbeste despre subiecte metafizice, religioase, O parte dintre poeti se simte ratacita, nestiind in ce directie sa se indrepte. Dar asta nu e deloc rau. Cam asta e adevarul despre noi: suntem un pic cam rataciti.

I:M. Crezi ca se va schimba ceva radical dupa tragedia traita de Polonia la sfirsitul acestui aprilie?

W.B. Anul acesta mi se pare foarte greu pentru polonezi  Am avut tragedia dupa Smolensk si acuma avem si cumplite inundatii. Avem impresia ca traim un moment in care totul ne e potrivnic. Era socant pentru noi ca, in acelasi timp au murit atitea personalitati care au avut un rol important in viata culturala si politica, si, ca putem pierde increderea in siguranta tarii. Dupa aceasta catastrofa oamenii au inceput sa se gindeasca din ce in ce mai mult la lucrurile care au cu adevarat importanta. Politica nu trebuie sa se faca la circiuma, dar nu se stie daca aceasta discutie politica se va prelungi.

I.M. Sunt multi scriitori cu influenta in politica?

W.B. Sunt intelectuali care au influenta, un exemplu este Adam Michnik. Si printre adversarii lui sunt politicieni literati, dar mie mi se pare ca angajamentul politic le influenteaza negativ literatura. Oricum, in viata politica sunt foarte putini scriitori de referinta. Sunt insa poeti care, in momente importante scriu despre fapte politice si istorice. Asa s-a intimplat si in cazul tragediei aviatice . Citiva poeti au scris despre asta, dar sincer sa fiu nu au fost poeme bune. Parerea mea este ca o asemenea poezie se poate scrie numai la o oarecare distantare in timp.

I.M. Ce inseamna libertatea pentru poetul Wojciech Bonowicz, in aceasta Europa care se vrea unita?

W.B. Pentru poet, cea mai importanta este libertatea care apartine actului de creatie. Asta nu inseamna sa ramina nepasator la ceea ce se intimpla in jurul lui, El se simte liber, atunci cind poate manipula in voie limbajul. Poetul mai stie ca niciun cuvint nu este inocent. Recent, in Germania, am vizitat o expozitie despre rolul (nefast) cailor ferate nemtesti in uciderea milioanelor de oameni in cel de-al doilea Razboi Mondial. Cuvinte ca: tren, rampa, sine,transport,au un continut tulburator, terifiant. Mai stiu ca totalitarismul a fost un mare viol asupra libertatii de expresie. Noi trebuie sa  recuperam asemenea notiuni pentru a le reda sensul adevarat, cel golit de oroare..

articol aparut in numarul 11 al saptamanului ziuaveche.ro

0 comentariu

un cititor 07-06-2010 - 07:13

„Faptul grav insa nu este acesta, ci ca aceia dati afara sunt salariatii cei mai competenti si fara pile. Din acest motiv, eficienta societatilor scade in plina criza, pentru ca aceia care lucreaza acolo sunt slabi profesional.”

Florin Budescu 08-06-2010 - 00:55

Nu, stimate domnule, nu am gresit, am spus exact ce gandesc si cred ca asa stau lucrurile.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult