Martin Scorsese abandoneaza un pic lumea mafiei pentru a face ordine in cea a filmelor horror. Si reuseste cu Shutter Island o tensiune pe care n-am mai simtit-o de la Cape Fear incoace, din 1991, atunci cand Robert de Niro baga spaima in Nick Nolte si Jessica Lange. De aceast data, personajul nu mai e atat de infiorator, dar scenariul si multitudinea de cliesee horror, fac din film un succes.
Nu doar la nivel de incasari, ci si ca senzatie. Iesi din sala de cinematograf nauc, neintelegand prea bine ce a fost adevarat si ce a fost iluzie. Dar cu o durere de cap cauzata de efectele sonore si vizuale. Chiar daca Shutter Island a pierdut la Berlin, el a urcat rapid in topul imdb.com ajungand pe locul 205. Leonardo DiCaprio face un rol de zile mari, cum am mai vazut Catch Me If You Can acum sase ani, si are mari sanse la Oscarul de anul viitor. Faptul ca DiCaprio si Scorsese au mai colaborat in alte doua pelicule de succes – The Departed si Aviator – se simte in modul impecabil in care este construit filmul.
La spitalul de nebuni
Reteta scenariului – bazat pe romanul lui Dennis Lehane – e una care n-avea cum sa nu aduca notorietate unui film horror care aduna pe afis atatea nume celebre. In 1953, un politist federal soseste la cea mai infioratoare puscarie pentru nebuni din SUA. Furtuna, o insula inexpugnabila, gardieni inarmati pana-n dinti. Cel putin asa e inceputul. Si o buna parte din film ramai prins in povestea agentului Teddy Daniels (Leonardo DiCaprio) care o cauta pe Rachel (Emily Mortimer si Patricia Clarkson). Marshall Daniels e bantuit de cei pe care i-a ucis in cel de al doilea razboi mondial, de imaginele mormanelor de cadavre descoperite in lagarul de concentrare de la Dachau la eliberarea caruia a participat, dar si de moartea sotiei sale, Dolores, intr-un incediu. Dolores ii apare in vis si ii furnizeaza indicii. Teddy Daniels le urmareste in cautarea lui Laeddis, presupusul piroman care a dat foc cladirii in care se afla sotia sa. O furtuna devastatoare distruge ordinea de pe insula. Teddy Daniels, dupa o incursiune in cimitir, ajunge in aripa centrala a spitalului unde erau tinuti cei mai periculosi criminali. Din nou clisee horror, cu foarte multe efecte de sunet si imagine.
Politistul are dovezi astfel incat sa banuiasa ca farul de pe insula adaposteste, de fapt, un laborator in care SUA face experimente pe oameni. Si nu pe evrei, precum nazistii, sau pe prizionieri ca japonezii, ci pe proprii cetateni. La Shutter Island se desfasora de fapt un razboi al psihiatrilor. Tabara traditionalista care militeaza pentru calea chirurgicala de eradicare a nebunei, prin lobotomie, si cea a farmacologiei. Seful spitalului, dr. Cawley (Ben Kingsley), are o alta abordare, pe care o incearca si aici: cea a respectului fata de de pacinent. Acesta e dezaprobata de colegul sau german dr. Naehring (Max von Sydow), banuit a fi nazist de catre Daniels. Tensiunea creste pana cand misterul filmului este devoalat, insa nu pe deplin. Leonardo DiCaprio descopera ca de fapt este pacient, nu investigator. Ca este acel Laeddis pe care-l cauta, in fapt o anagrama a numelui pe care si l-a luat. Ca Dolores este Rachel, sotia pe care a ucis-o dupa ce a descoperit ca aceasta si-a inecat cei trei copii in lacul din spatele casei. Teddy Daniels mai afla ca partenerul sau, Chuck Aule (Mark Ruffalo), este de fapt doctorul sau. Ca pistoalele cu care se juca sunt de jucarie. Ai fi tentat sa crezi ca filmul va avea un happy-end. Nefiresc pentru Scorsese. Ca DiCaprio va accept calea indicata de Dr. Cawley si se va salva de la lobotomia in urma caruia va deveni un zombi. Insa nu e chiar asa. In afara de durerea de cap, spectatorul ramane si cu intrebari. Oare Teddy Daniels a jucat teatru? Sau nu a acceptat sa-si traiasca viata intr-un ospiciu bantuit de crimele comise? Filmul poate fi urmarit in salile Lightcinemas.
