Acasa Cultura-ReligieCultura Snitelul violent si printesa academica

Snitelul violent si printesa academica

scris de Ziua Veche
4 afisari

Tot alergand dupa ecourile starnite de filmele noastre, n-am mai gasit loc pentru cateva productii straine care ar fi binemeritat atentia noastra. Abia am vazut ultimul film al celebrului cineast Abbas Kiarostami, primul facut in afara patriei sale si a specificului temelor iraniene: COPIE CONFORMA este o coproductie ango-italiana, “comedie romantica”, asta ca sa folosesc termenul impamantenit, dar care, pornind de la o meditatie pe marginea raportului dintre original si copie, in arta, ajunge la un joc de-a autenticitatea trairilor, sub motto-ul “E de preferat copia buna unui original fiindca ea poate conduce mai bine spre opera!”.


Situatia e paradoxala! Furati de atmosfera unei pitoresti nunti in Toscana, un scriitor britanic si proprietara unei galerii de arta, isi imagineaza, pornind de la o gluma, ca ar fi casatoriti de 15 ani si ar traversa o criza matrimoniala. Dar gluma ii absoarbe, devine o “copie conforma” cu ceea ce ar fi putut fi.

In filmul lui Kiarostami, dialectica aceasta porneste de la un flirt o joaca de-a fantezia amoroasa, si ajunge la concluzia ludica dupa care insusi individul nu e decat o copie a modelului strabunilor lor, a ADN-ului acestora. Dar, cu toata inteligenta dialogului, situatia e artificiala fiindca lipseste distantarea ironica a interpretilor in raport cu ceea ce au inventat. Raman, insa, doua recitaluri paralele, ale lui Juliette Binoche si al partenerului ei, baritonul britanic William Shimell, care debuteaza promitator in cinema.

Japonezul Takeshi Kitano, autorul lui KIKUJIRO (Leu de Aur la Venetia) se intoarce la dragostea sa de tinerete, filmul despre yakuza, subiect pe care-l gaseste de aprinsa actualitate fiindca, spune el, “epoca noastra pare ideala pentru mafioti care folosesc bine tehnologia informatica, isi intind mereu paienjenisul filialelor, realizand beneficii pe burse, inlaturand concurenta. De asta data cineastul este mai jovial ca oricand, dar in violenta. El ne gratuleaza cu o expozitie de sadism si agresivitate feroce, forand straturi nebanuite de fantezie macabra pe care le transforma in gag, distractiv ca un vulgar joc video. Din pacate, insa, filmul sau nu e parodic. “Se pare ca violenta este una dintre specialitatile mele – marturiseste cineastul. E ca si cum ai cere unui bucatar japonez sa prepare zilnic un katsu (snitel de porc traditional), lucru pe care-l poate face si cu ochii inchisi. Filmarea violentei e “snitelul” meu si-l fac mai savuros decat altii.” Asa se face ca “Arta poetica” a acestui film intitulat cum nu se poate mai nimerit, OUTRAGE, produce trei-patru rafuieli la fiecare cinci minute, ceea ce, in cele din urma, nu-l poate face decat monoton.

Mult se astepta si de la ANOTHER YEAR al britanicului Mike Leigh, cehoviada in patru anotimpuri. Fara vreun resort dramaturgic, filmul izbuteste sa focalizeze atentia publicului printr-o simpla cronica existentiala. In jurul unui cuplu de batrani care-si traiesc intelept si echilibrat existenta, graviteaza tineri intristati ca nu-si pot gasi linistea. Vii controverse a starnit ultimul film al lui Bertrand Tavernier, LA PRINCESSE DE MONTPENSIER, ecranizare a unui roman de Madame de La Fayette, evocare pe fundalul conflictului mereu mai ascutit dintre catolici si protestanti, care va exploda in macelul Noaptii Sfantului Bartholomeu. Minutioasa reconstituire a epocii originare, fara de care nimic din momentul istoric n-ar mai ramane de inteles, adaptarea aduce in centrul ei un cuplu stralucitor, Melanie Thierry si Lambert Wilson ca si relieful muzical al inteligentei si sugestivei partituri semnate de compozitorul Phillipe Sarde. Dar filmul s-a dovedit prea academic pentru publicul Croazetei, mare consumatoare de modernitati.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult