Acasa Cultura-ReligieCultura Spiridon, sfântul care pleacă din raclă pentru a-i ajuta pe oameni

Spiridon, sfântul care pleacă din raclă pentru a-i ajuta pe oameni

scris de Ziua Veche
5 afisari

Papucul Sf. Spiridon al TrimitundeiLa 12 decembrie ortodocşii îl sărbătoresc pe Sfântul Spiridon, cel grabnic alergător în ajutorul celor care i se roagă cu dragoste şi smerenie.


El se naşte în jurul anului 270 în Cipru, din părinţi simpli, care îl dau păstor la oi. Se căsătoreşte şi, după moartea soţiei, alege viaţa ascetică. Puţina avere o cheltuieşte pentru odihna străinilor şi ajutorul săracilor. Pentru viaţa sa sfântă, Dumnezeu îl binecuvântează cu facerea de minuni. Vindecă bolile grele, scoate cu rugăciunea duhurile rele din oameni. Aduce ploaia în vreme de secetă şi opreşte ploile care nu mai conteneau. Este ales episcop al Trimitundei, cetate din vecinătatea oraşului Pafos.

În vremea împăratului Maximian şi a prigoanei creştinilor, este întemniţat pentru credinţa sa.

Minunea cărămizii

În anul 325, participă la Sinodul de la Niceea, convocat de împăratul Constantin. Atunci, pentru a-i lămuri pe cei ce nu puteau înţelege taina Treimii, ia o cărămidă de jos, face asupra ei semnul crucii şi se roagă “În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh”. După care o strânge în pumn. Minunea se petrece: din cărămidă se înalţă foc spre cer, apa se scurge printre degete în jos, în vreme ce în palmă rămâne pământul. Aşa cum în cărămidă, una, se află şi foc şi apă şi pământ, la fel Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt Trei şi Unul în acelaşi timp, explică Spiridon cu simplitate duhovnicească.

La Niceea îl cunoaşte pe Sfîntul Nicolae cu care leagă o strânsă prietenie.

Vorbeşte cu fiica sa moartă

Nu după mult, fiica sa Irina moare. Atunci vine la el o femeie plângând şi îi zice că îi încredinţase acesteia un odor de aur. Acum că fata a murit, nu ştie unde l-a pus ca să-l capete înapoi. Impresionat de lacrimile femeii, sfântul se duce la mormântul fiicei şi, după ce se roagă, strigă către moartă ca odinioară Iisus către Lazăr: “Irina, unde este odorul care ţi-a fost încredinţat?” Iar aceasta, sculându-se ca din somn îi răspunde în ce loc a pus obiectul. Atunci Spiridon se roagă din nou, zicând: “Dormi de acum, fiica mea, până te va deştepta Domnul tuturor la învierea cea de obşte”.

Alte multe şi mari minuni săvârşeşte Sfântul Spiridon, până se mută la cele veşnice în anul 347. Moaştele sale se găsesc în Insula Corfu. Iar minunile nu contenesc. Sfântul Spiridon aleargă degrabă să-i ajute pe cei care se află la nevoie şi îl roagă pentru sprijin. Aleargă la propriu. Moaştele dispar deseori din raclă, iar când reapar, hainele sunt prăfuite şi papucii tociţi de drum. De multe ori pe tălpi apar pământ şi fire de iarbă. De altfel, papucii sunt schimbaţi în fiecare an de 12 decembrie, la praznicul Sfântului, care este de aceea şi patronul cizmarilor.

Sfântul de la geam

Când insula Corfu intră ocupaţie veneţiană, catolicii îl îmbracă în veşminte scumpe, cusute cu fir de aur. Sfântului nu îi plac însă, astfel că a doua zi dimineaţă, hainele scumpe sunt găsite pe jos lângă raclă, iar Sfântul Spiridon este îmbrăcat cu vechile lui haine simple.

La Ierusalim există o biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Într-o zi, preotul îl vede pe Sfântul Spiridon uitându-se pe fereastră. Chipul Sfântului rămâne imprimat în mod minunat pe geam şi poate fi văzut până în ziua de azi.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult