Taraba lui Cristinel (49) THEODORE GERICAULT

Jean-Louise Andre Theodore Gericault s-a născut la Rouen, în 26 septembrie 1791, într-o familie burgheză monarhistă. Tatăl artistului, George, a fost magistrat şi moşier, având şi o fabrică de tutun, iar mama, Louise Caruel, provenea dintr-o bogată familie din Normandia.

În 1796, familia se stabileşte la Paris, Theodore fiind înscris la atelierul lui Carle Vernet, unde îl va cunoaşte pe fiul acestuia, Horace. Dupa ce mama artistului moare, în 1808, Gericault va începe să studieze cu Pierre Narcisse Guerin, fost elev a lui David, unde îl va cunoaşte pe Delacroix, iar din 5 februarie 1811 se va înscrie la Şcoala de Arte Frumoase din Paris.

În tot acest timp Gericault va reveni în mod regulat in localitatea natală, clădirea în care s-a născut artistul din St Cry de Baiileur existând şi astăzi,  funcţionând ca Hotel Gericault. Aici va descoperi comunitatea ecvestră, calul devenind sursă de inspiraţie în multe din lucrările sale.

Ajutat financiar de tatăl său, Gericaul va fi scutit de serviciul militar.

Se îndrăgosteşte de Alexandrine Caruel, tânara soţie a unchiului său, relatie care va dura mai mulţi ani şi din care va rezulta un fiu, Hippolyte-Georges.

În 1816, după ce a pierdut concursul “Premiul Romei”, Gericault pleacă pe propria cheltuială în Italia. Se opreşte la Florenţa pentru a vizita Uffizi şi a admira monumentele funebre ale familiei de Medici, executate de Michelangelo, apoi se îndreaptă spre Roma. Aici este atras de operele lui Caravaggio şi de frescele lui Michelangelo de la Capela Sixtină şi îl va studia pe Rafael.

Din 1817 se află din nou la Paris, unde aproape timp de un an va lucra la compozitia “Pluta Meduzei”. În iulie 1816,  “Meduza”, fregata marinei regale, se loveşte de o stâncă în apropierea coastei Africii. Capitanul şi ofiţerii superiori iau în posesie cele şase bărci de salvare, abandonând naufragiaţii. O sută patruzeci şi nouă de persoane, majoritate soldaţi se îmbarcă pe o plută improvizată ce pluteşte în derivă treisprezece zile. După scene de groză petrecute pe plută, au fost salvaţi doar cinsprezece. Tabloul a fost expus la Salonul din 1819 trezind multe controverse si comentarii, majoritate cu caracter politic si un artistic.

1 2 ►

Insotit de prietenul sau, litograful Charlet, Gericault va pleca un an mai tarziu in Anglia pentru a expune “Pluta Meduzei” si la Egiptean Hall din Londra. Lucrarea se bucura de un succes rasunator atat in randul criticilor cat si al publicului. Dupa ce cunoaste opera lui John Constable si William Turner de care este entuziasmat, Gericault se intoarce in 1821 la Paris unde duce o viata de distractii alternata cu stari de depresie.

In primavara anului 1822 dupa ce cade de cateva ori de pe cal, Gericault sufera o leziune a coloanei vertebrale si desi este operat de mai multe ori ramane imobilizat la pat. Reuseste insa sa mai picteze portretele monomanilor, cateva gravuri, litografii si tablouri reprezentand curse de cai. La sfarsitul anului 1823 starea de sanatate se inrautateste, Gericaul moare pe 26 ianuarie 1824 fiind inmormantat in cimitirul Pere Lachaise din Paris. Piatra funerara a fost executata de Antoine Etex in 1840. In urma sa au ramas o serie de proiecte in stare de schite care se ocupau cu abolirea sclaviei, inchizitia si comertul de sclavi.

Multe dintre picturile lui Gericault au ramas familiei insa majoritatea au fost distruse de bombardamentele din 1944.