Acasa Cultura-ReligieCultura Taraba lui Cristinel (51) El Camino de Santiago

Taraba lui Cristinel (51) El Camino de Santiago

scris de Ziua Veche
44 afisari

Se spune că fiecare spaniol ar trebui să strabată pe jos, măcar o dată în viaţă, El Camino de Santiago.

El Camino de Santiago (Drumul lui Iacob, Santiago provine din latinul Sanctus Iacubus), atrage însă şi numeroşi turişti străini, în 2010 s-a estimat că a fost străbatut de aproximativ 200.000 de pelerini. Lungimea acestuia este în jur de 800 km, însă variază deoarece astăzi există mai multe puncte de plecare, mare parte din Franţa.

Legenda spune ca Sf. Apostolul Iacob a străbătut drumul cu barca de la Ierusalim până în nordul Spaniei, fiind îngropat în anul 813 în locul unde astăzi este catedrala din oraşul Santiago de Compostela.

Sf. Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu şi fratele Sf. Evanghelist Ioan. După moartea sa creştinii încep pelerinajul, iniţial de la domiciliile acestora, apoi urmând un traseu cu punct de plecare din Pirinei, având ca finalitate Santiago de Compostela. Unii pelerini îşi termină traseul pe coasta Atlanticului la Capul Finisterre, care, deşi nu reprezintă cel mai vestic punct continental al Europei, a fost numit de romani “sfârşitul lumii”. Alte legende spun că aici şi-ar fi găsit sfârşitul Apostolul Iacob în urma unui naufragiu. Aceştia dorind să ia acasă un suvenir, adunau cochiliile scoicilor ce se găsesc din abundenţă pe coasta Galiţiei, cu timpul respectiva cochilie devenind simbol pentru El Camino de Santiago.

Cei mai vechi pelerini care au vizitat sanctuarul datează din secolul X, însă un secol mai târziu apar şi pelerinii străini, cei mai mulţi din Anglia, începând cu anul 1092.

Unul dintre susţinătorii marelui pelerinaj a fost Papa Calixtus II, care a publicat în anul 1105 un ghid oficial numit ”Calixtinus Codex”, în care se regăsesc primele patru rute. Multe dintre bulele date de acesta referitoare la El Camino de Santiago sunt valabile şi astăzi. Se construiesc o serie de spitale avand protecţie regală de-a lungul traseului, având menirea să satisfacă nevoile pelerinilor, iar comerţul cu suveniruri ia amploare. Pelerinii care purtau însemnul cochiliei de scoică beneficiau de mese gratuite şi erau cazaţi de biserici.

În Evul Mediu traseul a fost extrem de bătut, amploarea pelerinajului se datora şi sistemului de ritualuri creat de biserică şi a anumitor penitenţe, cei care îl străbăteau erau iertaţi de păcate. Însă ciuma neagră, reforma protestantă şi tulburările politice din sec. al XIV-lea au facut ca pelerinajul să fie aproape abandonat.

El Camino de Santiago este readus la viaţă la jumatatea sec. XX, Elias Valina după ce a studiat numeroase manuscrise a marcat în anul 1984 cu celebra săgeată galbenă vechiul itinerariu francez. Punctul de plecare este localitatea Roncesvalles, străbătând oraşele: Jaco, Pamplona, Estella, Santillana del Mar, Burgos şi Leon, având punct de terminus Santiago de Compostela. De-a lungul traseului întâlnim astăzi numerose pensiuni şi oferte turistice.

Din anul 1987, Consiliul Europei l-a declarat Cultural Europene Route, iar din anul 1993 El Camino de Santiago  este considerat Patrimoniu al Umanităţii de UNESCO.

Dacă nu s-ar arunca privirea doar spre turismul de relaxare şi în mică măsură a celui balnear şi ar fi exploatate şi celelate ramuri: turismul academic, turismul sportiv, turismul cultural şi, în special turismul religios, şi în România ar putea fi create astfel de itinerarii.  Ca dede exemplu: “Drumul lui Andrei” în Dobrogea cu finalitatea la peştera din Ion Corvin, “Sf. Paraschiva” cu finalitate la Iasi, sau un itinerariu legând mănăstirile construite de Ştefan cel Mare.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult