Acasa Cultura-ReligieCultura Taraba lui Cristinel (61) Pablo Picasso

Taraba lui Cristinel (61) Pablo Picasso

scris de Cristi Balici
112 afisari

 Înregistrat în certificatul de naştere Pablo Diego Jose Francisco de Paula Juan Nepomuceno Cipriano de la Santisima Trinidad Ruiz Picasso, sau în cel de botez Pablo Diego Jose Francisco de Paula Juan Nepomuceno Maria de lor Remedios Crispinianos de la Santisima Trinidad Ruiz Picasso şi cunoscut ca Pablo Picasso, s-a născut în Malaga la 25 octombrie 1881, într-o familie mic burgheză.

Marie Terese Walter (Paris, 1935)

Era cel mai mare copil, având două surori: Dolores şi Concepcion. Tatăl său Jose Ruiz Blasco a fost pictor şi profesor de desen la şcoala San Telmo din Malaga, iar despre mama sa, Maria Picasso y Lopez, se cunosc foarte puţine.

Picasso a început să picteze de timpuriu, în 1889, la doar opt ani, realizând prima pictură în ulei “Micul suliţaş”, după ce a asistat la o coridă împreună cu tatăl său, pictură de care nu se va despărţi niciodată. Doi ani mai târziu, familia părăseşte Malaga, tatăl său fiind numit profesor la Institulul La Corunia.

În 1895, Concepcion, sora mai mică a artistului, moare şi familia se mută din nou, de data aceasta în Barcelona, unde tatăl va obţine o catedră la Şcoala de Arte, la care va studia şi  Picasso timp de doi ani. La vârsta de paisprezece ani, Picasso promovează toate examenele de admitere la Şcoala de Arte Frumoase din Barcelona într-o singură zi, fiind admis direct în anul III. Este momentul când tatăl, complexat de talentul imens al fiului său, îi face cadou panelul şi pensulele sale, renunţând definitiv să mai picteze.

Deşi a locuit nouă ani în Barcelona, Picasso şi-a petrecut toate vacanţele în Malaga, Paris sau Madrid, unde a şi studiat doi ani la Academia de Pictură, perioadă când a cunoscut opera lui El Greco. Prima expoziţie o va realiza în 1900 la Barcelona, expunând mai multe lucrări în localul “Patru pisici”. Un an mai târziu, artistul va semna lucrările doar cu numele mamei, Picasso.

Din 1901, Picasso începe să călătorească frecvent între Spania şi Franţa, iar din 1904 se stabileşte definitiv la Paris într-o casă veche locuită de studenţi, pictori, sculptori şi actori. Această perioadă va fi cunoscută ca „perioada albastră„, albastrul predominand în gama cromatică a picturilor sale. Moartea prietenului său Carlos Casagemes, care s-a sinucis în 17 februarie 1901 dupa ce şi-a ucis amanta, Germaine, o dansatoare la Moulin Rouge, l-a afectat foarte mult pe Picasso, picturile sale din acea perioada fiind triste şi reci.

O va cunoaşte însă pe Fernande Oliver, o tânără brunetă de care se va îndrăgosti şi cu care va locui împreună până în 1910, desi relaţia se va rupe definitiv în 1912. Va începe aşa numita „perioada roşie” în care nuanţele deschise şi senine vor lua locul celor sumbre. În 25 februarie – 06 martie 1905 Picasso expune la Galeria Servirel primele lucrări din această perioadă, criticii constatând o transformare luminoasă a talentului său după dramatismul din „perioada albastră„.

Autoportret (Paris, 1901)

Autoportret (Paris, 1901)

Lucrarea “Domnişoarele din Avignon”, realizată în 1908, va deveni punctul de referinţă al cubismului. Picasso şi Georges Braques sunt consideraţi creatorii acestui stil. Această tehnică va fi îmbraţişată de mai mulţi artişti, printre care: Juan Gris, Francis Picabia, Constantin Brâncuşi, Delauney sau Albert Gleizes. Picasso şi Fernande vor petrece vacanţa din vara anului 1910 împreună cu Ramon Pichot şi sotia acestuia, Derain, într-o casă situată pe malul mării în Cadaques (Girona), perioadă în care va realiza mai multe lucrări în noul limbaj al cubismului.

În 1912, Picasso va realiza prima sculptură, “Chitara”, şi împreună cu Braque, timp de trei ani, vor dezvolta faza secundă a cubismului. Colaborarea lor a fost atât de strânsă încât este greu de identificat originea ideilor puse în practică de cei doi artişti.

Picasso o va cunoaşte pe Eva Govel, care la acea vreme era iubita pictorului polonez Louis Markus, cu care va începe o relaţie după despărţirea de Fernande.

Realizează prima expoziţie în Germania, la Munchen în 1913, însă va expune şi la New York, Chicago şi Boston mai multe lucrări împreuna cu cele ale lui Braques şi Duchamp. Tot în acel an tatăl artistului moare, Picasso şi Eva revenind la Barcelona, unde se vor îmbolnavi amândoi de bronşită.  Picasso se va însănătoşi repede, nu însă şi Eva, care doi ani se va interna într-un sanatoriu, unde va muri în 14 decembrie 1915.

Începutul Primului Război Mondial îl va despărţi pe Picasso de Braques şi Derain, aceştia fiind înrolaţi, perioadă în care va trece la cubismul puntilist. În urma unei călătorii în Italia, Picasso va cunoaşte balerina rusă Olga Khokhlova, membră a companiei Diagilev, cu care va începe o colaborare, realizând decoruri, şi cu care se va căsători. Va pleca apoi cu Baletul Rus, pentru a sta aproape de Olga, la Madrid şi Barcelona, însă cei doi îl vor părăsi pentru o perioadă stabilindu-se la Paris.

Din 1915 Picasso realizeaza atât opere cubiste, cât şi realiste.

Un an mai târziu pleacă cu Olga la Londra, unde va colabora din nou cu Baletul Rus, la întoarcere în Paris Olga născând primul fiu al artistului, Pablo. Picasso începe, însă, o legatură amoroasă cu Maria–Therese Walter, iar, după despărţirea de Olga în 1935, o va cunoaşte pe Dora Maar, pictoriţă şi fotografă, împărţindu-şi apoi viaţa între cele doua amante.

Picasso se va pronunţa de partea guvernului republican, dupa izbucnirea razboiului civil în Spania, iar bombardarea orasului basc Guernica de către aviaţia germană îl va determina să realizeze lucrarea purtând acelaşi nume, pe care o va expune la Expoziţia Mondială din Paris, şi se va înscrie în Partidul Comunist Francez.

În 1945, Picasso o va părăsi pe Dora Maar, începand o relaţie cu tânăra pictoriţă Francoise Gilot cu care se va muta în sudul Franţei, la Vallaurise. Acolo se va dedica sculpturii. În 1945 se naşte fiica lor, Paloma. În 1955, Picasso se va despărţi atat de Francoise, cât şi de Partidul Comunist Francez, începând o noua poveste de dragoste cu Jaqueline Roque ce avea 26 de ani şi cu care se va căsători în 1961. Picasso şi Jaqueline se vor muta la Mougins, în apropiere de Cannes. Un an mai tarziu se va deschide la Barcelona Muzeul Picasso, căruia familia îi va dona, în ianuarie 1970, toată colecţia conservată de aceasta.

Picasso moare în 8 aprilie 1973, la vârsta de 91 de ani, în urma unui edem pulmonar, în casa sa din Mougins, fiind înmormantat în parcul castelului Vaugenargues, pe care artistul l-a cumpărat in 1958 dintr-un capriciu. Acesta este situate pe dealul Mont Sainte-Victoire pe care Cezanne l-a pictat de treizeci de ori, Picasso afirmînd  “mi-am cumparat muntele lui Cezanne”. Castelul aparţine acum fiicei vitrege a artistului, Catherine Hutin, copilul ultimei neveste Jaqueline Roque, aceasta deschizând porţile pentru şase luni, abia după 35 de ani pentru ca fanii să poata vizita mormântul şi o fărâmă din viaţa lui Picasso.

Picasso este considerat cel mai mare pictor al secolului XX.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult