Nascut in La Rochelle, pe coasta de vest a Frantei, la data de 30 noiembrie 1825, William-Adolphe Bouguereau a fost un pictor academic francez. Fiul lui Theodore Bouguereau, proprietarul unei mici plantatii de maslini si a Mariei Marguerita Bonnin, William a fost al doilea copil al familiei. Desi parintii au fost de orientare calvinista, la cinci ani a fost botezat in conformitate cu credinta catolica.
In anul 1832, familia se muta in Saint-Martin, pe insula Re, cu intentia de a incepe o afacere noua. Fiind inscris la scoala din localitate, colegii observa nenumaratele desene ale acestuia facute pe caietele si cartile de studiu. Din pacate, afacerile familiei nu prospera si in incercarea de a tine copiii departe de violentele care aveau loc in acea perioada, Theodore si Marie decid sa-i trimita la niste rude apropiate. Astfel, William a ajuns la unchiul sau Eugene, pastor la biserica Mortagne sur Gironde din Saint-Etienne care i-a devenit tutore si binefacator.
Frumusetea locurilor il inspira pe tanarul William si unchiul sau descopera talentul sau pentru pictura. Il incurajeaza si, in 1839, il trimite la scoala din Pons unde pe langa arte va studia religia si istoria antica. Apoi ia lectii de desen cu Lois Sage, la randul sau discipol a lui Ignes.
Se intoarce la parinti, insa, tatal sau ii solicita sa se apuce de o meserie serioasa si sa tina contabilitatea la afacerile familiei cu ulei de maslin. Angajandu-se la atelierul unui vecin, munceste pana la epuizare pentru a-si putea continua si studiile de arta in paralel.
Desi au fost problema cu plata orelor, ajutat fiind si de Eugene care a suportat o parte dintre cheltuieli, tatal sau ii recunoaste talentul si-l inscrie la scoala municipala de arte. Datorita talentului sau este admis la clasa de avansati a lui Jean-Paul Alaux avand posibilitatea sa mearaga si doua ore pe zi la cursurile scolii normale.
A inceput sa picteze portrete ale unor personalitati din Saintonge economisind astfel 900 de franci. Avand recomandari din partea lui Alaux, obtine un loc de munca in atelierul pictorului Francois Picot in Paris iar in aprilie 1846 este acceptat la Scoala de Belle Arte.
{gallery}gallery/03/pictor{/gallery}
In 1850 castiga Grand Prix-ul din Roma si implicit o bursa de studii fiind invitat la Vila Medici. Timp de trei ani si patru luni calatoreste si patru luni calatoreste si picteaza in Italia iar in 1854 la intoarcere in Franta expune la Salon lucrarea “Triumful Martirului”. Popularitatea sa crestec rapid si in 1857 imparatul Napoleon al III-lea ii comanda un tablou infatisandul pe el si imparateasa.
Pe data de 8 ianuarie 1876 este admis membru al Academiei de Belle Arte ale Institutului Francez, fiind apoi considerat unul dintre cei mai mari pictori ai momentului. Fred Ross director al Art Renewal Center a afirmat ca Degas si Monet au prezis in 1990 ca William-Adolph Bouguereau va fi desemnat pictorul secolului in anul 2000.
De-a lungul vietii sale s-a bucurat de un renume remarcabil, picturile sale fiind cumparate in special de colectionari americani la preturi ridicate. Insa, datorita opozitiei sale fata de stilul impresionist, notorietatea sa incepe sa apuna, iar din anul 1920 intra intr-un con de umbra nefiind mentionat in nicio enciclopedie timp de patru decenii. Insa, nu a fost singurul artista dat uitarii, Paul Poiret fiind un alt exemplu. Ei au fost uitati pentru a fi, apoi, redescoperiti. Astazi, cele 836 lucrari ale sale impodobesc galeriile de arta a peste o suta de muzee din intreaga lume.
La o varsta avansata se recasatoreste cu artista Elisabeth Jane Gardner Bouguereau, fiind apoi cunoscuta influenta sa pentru ca si femeile sa fie admise in Academia Franceza de Arte Frumoase. In 1903, este numit Mare Ofiter al Legiunii de Onoare unde la ceremonia va sta mai multe ore in ploaie. La scurt timp sanatatea sa se inrautateste si in noaptea de 19 august 1905 moare in urma unui stop cardiac in casa din La Rochelle. De-a lungul carierei, picturile sale pe teme realiste si mitologice au fost expuse in nenumarate expozitii, printre cei care le-au adus elogii numaranduse si pianistul si compozitorul Frederic Chopin.
0 comentariu
Alt studiu, alte timpenii. Nordicii nu sunt in stare sa faca copii. O au mica si sunt cei mai prosti la pat. Nordicele isi iau cimpii si merg in Africa, unde-si gasesc fericirea. De ce nu se fac studii asupra acestor realitati sociale? Suedezele, spre exemplu, isi iau cimpii si merg in zonele sarace ale planetei unde-si cumpara sau isi inchiriaza barbati cu ora, ziua, sau luna, dupa buget, coane Fanica. Sa le vezi cind vin acasa, rosii in obrajori si dornice de viata. Numai asa reusesc saracele sa treaca iernile pina cind pleaca de nebune, din nou, in concedii sa se … vorba aia … relaxeze. Ce stie Mihaiela, sarmana? de unde sa stie ea ce-o (poate) astepta in Zanzibar (par iegzampl)! Ce vesela si cu pofta de viata ar veni ea dintr-un conced’ de-o luna pe-acolo! Le-ar da dracului de studii!