Acasa Cultura-ReligieReligie Având pază sufletul, vom reusi!

Având pază sufletul, vom reusi!

scris de M.A.
9 afisari

Daca esti crestin Faptele tale sa fie un exemplu de urmat…! Duminica a XXXI-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon):
„În vremea aceea, pe când Se apropia Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind. Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce se întâmplă. Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine! Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine! Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd! Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit. Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul care văzuse a dat laudă lui Dumnezeu.” (Luca 18, 35-43).

Multe învăţături de tot felul putem intelege din Sfînta Evanghelie de azi, de vom cerceta textul ei cu luare aminte. Una dintre aceste învăţături este cea despre orbirea duhovnicească a omului robit de păcate. Biserica a rânduit periscope evanghelice care pregatesc sufletul omului pentru desavarsire in aceasta viata si pentru fericire in cealalta lume.

Mântuitorul Iisus Hristos ne-a lasat Testamentul Sau, Evanghelia pacii, a bunei intelegere intre noi oamenii si a nemuririi, ca sa-l cercetam, sa ne convingem de vesnicie prin traire si cunoastere, cunoscând sa determinam posibilitatile noastre sufletesti la savârsirea binelui, si facând binele sa credem cu adevarat ca vom fi salvati, asa cum s-a petrecut si cu orbul din Sf. Evanghelie de astazi. Pentru parinti era o grea povara, poate chiar o RUSINE, pentru neam era inutil, pentru unii vecini o rusine. N-avea prieteni, n-avea ajutor traia din mila celor cel intelegeau.

Toti suntem putin orbi cu sufletul si avem nevoie de tamaduire. Ev. orbului din nastere ne arata calea spre tamaduire. Orbul din Ev. este o pilda de credinta vie. Cand Domnul la tamaduit, un necredincios, s-ar fi intrebat: “Si cu leacul ăsta să mă vindec eu de orbire?” Dar el a crezut! Credintă, ascultare si rugaciune; iata ce se cere din partea noastra spre a primi tamaduirea bolilor noastre trupesti si sufletesti.

Pilda Evangheliei o simtim si astazi. Oamenilor orbiti de patimi si fărădelegi deodată li se deschid ochii cei sufletesti, capatând vederea sufleteasca atunci când Îl primesc pe Domnul si Doctorul lor. Ce bucurie avem când incepem sa vedem minunea ce Dumnezeu a facut-o cu trupul sau sufletul nostru prin RUGACIUNEA noastra!!!

Pe orbul din pericopa Ev. de astazi, Mantuitorul il sfatuieste sa mearga in templul fiinitei sale sa-si limpezeasca nedumeririle, să curete trupul de patimi si să vadă adevărul. “D-zeu este orizontul necesar al ochiului sufletului nostru, dupa cum natura este orizontul ochiului firesc.” Sufletul fiind creat de Dumnezeu veşnic, orbirea sufletească este una din cele mai grele boli care duce la pierderea sufletului şi la osînda lui veşnică. De aceea şi vindecarea acestei boli este cu mult mai grea şi mai importantă decît vindecarea orbirii trupeşti. Sufletului ii apartine credinta, iar trupului I se cere infaptuirea faptelor bunei credinte.

Sf. Ioan Gura de Aur ne spune: “Credinta fara fapta, nu are putere de a convinge; chiar daca credinta este dreapta si se aseamana cu un chip frumos pictat, dar fara viata…Credinta desavarsita inseamna convingerea prin fapta.”

Degeaba crezi si te tânguiesti de ochii lumii pe de o parte si esti mincinos, înşelător, fără demnitate si laş pe de alta parte…” zicea Sf. Ierarh Antim Ivireanu.

Credinta fara fapte este demonica ptr. ca si cei rai cred si se cutremura din frica de Dumnezeu, dar nu recunosc si nu pot sa se mântuiasca pentru ca sunt slujbaşi ai mortii si ai minciunii. Acesti slujbaşi erau prezenti si la minunea vindecarii orbului, prin farisei si fatarnici, care tăgăduiau dumnezeirea Mantuitorului Hristos prin viata lor fara sens. Ce lucru dureros se vede in Evanghelia aceasta! Cand s-a facut sanatos orbul din nastere, au orbit fariseii si carturarii care il mustrau ca s-a vindecat in ziua sâmbetei. Fariseii si carturarii erau oameni invatati, insa pentru Evanghelia mantuirii sufletesti erau orbi. Adevarate sunt si azi cuvintele Domnului: “Spre judecata am venit Eu in lumea aceasta, pentru ca acei care nu vad sa vada si cei ce vad sa fie orbi.”

Minunea din Ev. de astazi arata ca orbirea sufletului este mai grava decat cea trupeasca. Cea trupeasca este izolata, dar cea sufleteasca este cu mult mai mare, mai periculoasa pentru viata spirituala a oamenilor. Orbi sunt acei care devin scavi patimilor orbi sunt acei ce lucratorilor nu le plateste dreptul cuvenit, stiut fiind din Ev. ca oprirea platii lucratorilor este pacat strigator la cer. Lipsiti de vedere sunt parintii care nu se ocupa de educatie copiilor lor iar mai tarziu vor zice că s-au jertfit pentru binele lor, dar n-au reuşit niciodată să-i cuminţeascasau sa se apropie de ei, intunecati sunt educatorii care devin sminteală ptr. ucenici…!

Toţi am văzut oameni orbi, fie din naştere, fie din accidente, fie în urma unor boli grele. Ori de cîte ori vedem un orb, ne cuprinde pe fiecare un sentiment de milă. El nu poate merge singur, nu poate vedea cerul, soarele şi frumuseţea florilor. Nu poate privi icoana şi crucea la care se închină, nici faţa mamei, a copiilor şi a semenilor săi. Orbul nu poate citi o carte sfîntă, nu poate lucra mai nimic şi se simte o povară pentru familie şi societate, căci trăieşte mai mult din mila altora. Prin bunatatea si dăruirea dragostei noastra către aproapele ne facem bineplăcuti lui D-zeu si „poate” respectati de oameni.

Rugându-ne, împăcându-ne unii cu alţii, mergând la Biserică, făcând milostenie după puterea fiecaruia, crescându-ne copiii în dreapta credinţă şi în iubire de Dumnezeu, devenim creştini buni. Pâinea ptr. cei in lipsă, untdelemnul pentru cei răniti, apa pentru cei insetati sunt caile concrete ale unei adevarate vieti crestine.

Făcând fapte bune, având exemplu pe orbul vindecat, crezând in adevar si in inviere, fiind pilde pentru altii, vom câstiga respectul oamenilor si Impăratia Luminii pregătită nouă.

Parintele Cleopa spunea: Credinţa sporeşte în sufletele noastre prin milostenie şi prin citirea cărţilor sfinte. Fără rugăciune nu putem spori în credinţă, iar fără cunoaşterea Sfintei Scripturi şi a învăţăturii de credinţă nu vom cunoaşte bine credinţa adevărată, şi unii pot fi uşor amăgiţi. Să-L rugăm pe Iisus Hristos, Mîntuitorul lumii, să ne întărească în dreapta credinţă, în rugăciunea stăruitoare şi în milostenie, virtuţi care stau la temelia mîntuirii noastre, de care să ne învrednicească bunul Dumnezeu pe toţi. Amin.

2 comentarii

un crestin 02-12-2012 - 21:04

Chiar in drum spre Ierihon / Impact Quartet Arad

http://www.youtube.com/watch?v=lagq106biiE

Liana 03-12-2012 - 18:19

Parabola se adreseaza fariseilor si saducheilor care incearca sa opreasca actiunea „orbului „adica a celui care crede desi nu vede.

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult