Acasa Cultura-ReligieReligie De ce se taie mieii de Paşti

De ce se taie mieii de Paşti

scris de A.P.
14 afisari

Pentru evrei, Paştile semnifică trecerea din robia egipteană la libertate, în vreme ce pentru creştini, Paştile înseamnă trecerea de la moarte la viaţă.

Semnificaţia sacrificiului mielului de Paşti la evrei şi la creştiniMielul de Paşti la evrei

Sărbătoarea Sfintelor Paştia fost instituită de Dumnezeu prin Moise, înainte ca poporul evreu să treacă prin Marea Roşie.
Pentru că egiptenii au refuzat să-i elibereze pe evrei din robie, Dumnezeu a trimis asupra lor zece plăgi, cea mai aspră fiind moartea celor întâi născuţi. Pentru a-i feri pe evrei de această pedeapsă, le-a poruncit să sacrifice un miel şi să ungă cu sângele acestuia pragurile uşilor şi ferestrelor. Astfel, în ziua de 14 nisan (aprilie), fiecare familie iudaică a sacrificat un miel, pe care l-a mâncat cu azimă (pâine nedospită, deoarece nu au avut timp să lase aluatul să crească) şi ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei îndurate ca robi, iar ierburile amare semnifică viaţa petrecută de israeliţi în timpul robiei egiptene.

În cartea Exodului ne este relatat modul în care Dumnezeu i-a cerut lui Moise să celebreze Paştile: „Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă, şi să luaţi sau un miel sau un ied, să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l înjunghie către seară. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi uşorii şi pragul cel de sus al uşii casei unde au să-l mănânce. Şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă şi cu ierburi amare. Dar să nu-l mâncaţi nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncaţi totul fript bine pe foc, şi capul cu picioarele şi măruntaiele.

Să nu lăsaţi din el pe a doua zi şi oasele lui să nu le zdrobiţi. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeţi în foc. Să-l mâncaţi însă aşa: să aveţi coapsele încinse, încălţămintea în picioare şi toiegele în mâinile voastre; şi să-l mâncaţi cu grabă, căci sunt Paştile Domnului, în noaptea aceea voi trece peste pământul Egiptului, şi voi lovi pe tot întâi-născutul în pământul Egiptului” (Exod 12, 1-11).

Sunt persoane care susţin că modul celebrării este o reminiscenţă a păstorilor nomazi din Orient, care se mutau dintr-un loc în altul din cauza secetei. Ei sacrificau un miel înainte de plecare, cu credinţa că vor fi feriţi de duhurile rele în timpul călătoriei. Cu sângele mielului ungeau stălpii şi beţele de la corturi.

În timpul regelui Iosia, pe la jumătatea secolului al VII lea î.Hr., Paştile a devenit o sărbătoare care se oficia doar la templul din Ierusalim. Mielul nu mai era sacrificat de capul familiei, ci de un preot, iar cu sângele mielului nu mai erau unse uşile caselor, ci era stropit altarul.

În cartea Misna, în partea care poartă denumirea Pesahim, ne este descris modul în care serbau evreii Paştile, în ultimele zile ale templului lui Irod. Din această carte aflăm că mieii erau sacrificaţi în curtea exterioară a templului. Preoţii erau aliniaţi pe două rânduri. Pe un rând preoţii aveau un lighean de aur în mână, pe celălalt rând, aveau un lighean din argint. În aceste ligheane era strâns sângele mieilor sacrificaţi. Ultimul preot din rând avea datoria de a stropi altarul cu sângele adunat (sângele mielului simbolizează eliberarea de păcate).

După ce templul din Ierusalim a fost dărâmat de romani, în anul 70 d.Hr., s-a adoptat celebrarea Paştilor în familie, aşa cum se întâmplă şi în prezent.

Paştile la evrei se celebrează timp de opt zile, în perioada 15-22 Nisan.

Mielul de Paşti la creştini

Pentru creştini, Sfintele Paşti este tot o trecere, însă una de la moarte la viaţă. Prin Paşti, noi nu comemorăm eliberarea evreilor din Egipt, ci prăznuim moartea şi Învierea lui Hristos. Profetul Isaia, vorbind despre patima Domnului spune: „ca un miel spre junghiere s-a adus…“ (Is. 53, 7). Deci, pentru creştini, Hristos devine Mielul care Se jertfeşte pentru mântuirea neamului omenesc. În Denia Prohodului se spune: „Coasta Ţi-au împuns, mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne şi cu rana Ta din coastă ai vindecat neînfrânarea mâinilor strămoşilor”.

Mielul jertfit şi mâncat de evrei când serbau Paştile, era o prefigurare a Mielului lui Dumnezeu Care ridică păcatele lumii (Iesirea 12, 46) şi se oferă ca hrană pentru viaţa veşnică. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să serbăm Paştile într-o nouă perspectivă: „Iată Hristos, Paştile nostru, S-a jertfit pentru noi; să prăznuim, deci, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului” (I Cor. 5, 7-8).

Aşadar, creştinii nu sunt datori să taie miei de Paşti, ci să depună tot efortul pentru a se împărtaşi cu Trupul şi Sângele lui Hristos în cadrul Sfintei Liturghii.

Adrian Cocoşilă – Creştinortodox.ro

1 comentariu

briel 21-04-2011 - 04:42

In timp ce ascultati Rahmaninov, priviti cateva tablouri splendide :

Blagoslovi Dushe Moya Gospoda (Vespers). Rakhmaninov with contemporary Russian religious art

http://www.youtube.com/watch?v=XSzV32KFL90&feature=related

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult