Acasa Cultura-ReligieReligie Duminica purtătorilor şi cugetătorilor de Dumnezeu

Duminica purtătorilor şi cugetătorilor de Dumnezeu

scris de Z.V.
11 afisari

Astazi sunt prăznuiţi Sfinţii Părinţi care s-au adunat la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon, din anul 451. Sărbătoarea pomenirii Sfinţilor Părinţi a fost introdusă de patriarhul ecumenic Ioan al II-lea, la cererea credincioşilor din Constantinopol, iar slujba a fost întocmită de patriarhul Filotei al Constantinopolului. Măreşte

Sinodul IV Ecumenic a însemnat un moment important în istoria Bisericii Ortodoxe. La acest sinod ecumenic s-au dezvoltat şi precizat dogmele sinoadelor anterioare, când a fost stabilită învăţătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ca „Fiu Unul Născut din Tatăl, mai înainte de toţi vecii, de o fiinţă cu Tatăl”. Sinodul IV Ecumenic a stabilit, împotriva nestorianismului şi monofizismului, realitatea umanităţii Lui, unite ipostatic cu Dumnezeu: două firi, dumnezeiască şi omenească, în Persoana Unică a Fiului..

Noi cinstim Sfinţii Părinţi, nu sinoadele ca evenimente

Sărbătoarea sinoadelor ecumenice este atestată de cel mai vechi manuscris care se păstrează, Calendarul Constantinopolitan, data la mijlocul secolului al VIII-lea şi publicat de Antonio Morcelli în 1778. În data de 16 iulie, acest calendar menţionează: ‘Pomenirea Sfinţilor 630 de Părinţi de la Calcedon, şi acelor 318 de la Niceea, şi a celor de la Constantinopol, şi a celor de la Efes’. În studiul ‘Sinodul I şi II Ecumenic – sărbători ale Crezului’, părintele conf. dr. Daniel Benga arată că atât sărbătoarea cinstirii Sfinţilor Părinţi de la Sinodul IV Ecumenic, cât şi sărbătorile cinstirii Sfinţilor Părinţi de la celelalte sinoade ecumenice au drept fundament evlavia credincioşilor. ‘Sărbătoarea este dedicată Sfinţilor Părinţi, iar nu sinoadelor ca evenimente, deoarece în cultul ortodox sunt pomenite persoanele participante la istoria mântuirii. Părinţii sunt numiţi ‘purtători şi cugetători de Dumnezeu’, ‘păzitori credincioşi ai apostoliceştilor predanii’, ‘luceferi sau guri de aur ale Cuvântului”.

Îndumnezeirea omului, posibilă doar prin Întruparea Cuvântului

Al IV-lea Sinod Ecumenic s-a ţinut în 451 la Calcedon, în Turcia de astăzi, în apropierea Constantinopolului. El a fost convocat de împăratul Marcian (450-457), pentru a se reafirma Crezul niceo-constantinopolitan. Însă, în acea vreme, Ortodoxia se confrunta cu două mari erezii: nestorianismul şi monofizismul. Nestorianismul reprezenta învăţătura greşită a patriarhului Nestorie al Constantinopolului, aparţinător al şcolii teologice antiohiene. El atribuia lui Hristos două persoane: una divină, Logosul sau Cuvântul, şi una umană, Iisus. Nestorie insistă asupra firii umane, pe care o consideră distinctă şi independentă, astfel încât în Hristos există două subiecte. Monofizismul a fost o erezie predicată de călugărul Eutihie din Constantinopol. Această erezie se află la polul opus. Hristos nu are decât o singură fire (monos-physis), cea divină, întrucât trupul omenesc l-a luat în mod aparent. Potrivit acestei învăţături, se refuză distincţia dintre ipostas sau persoană şi fire sau natură, şi astfel în Hristos este o singură fire sau natură. Hotărârea sinodală a afirmat împotriva nestorianismului unirea firilor în mod neîmpărţit şi nedespărţit. Cele două firi subzistă în persoana unică a Fiului lui Dumnezeu. De asemenea, a respins şi monofizismul prin afirmarea unirii celor două firi în mod neamestecat şi neschimbat. Prin această unire, Dumnezeu nu devine om şi nici firea omenească nu devine dumnezeiască. Hristologia calcedoneană se bazează pe următorul argument soteriologic: numai dacă Cuvântul Şi-a asumat autentic în ipostasul Său firea omenească integrală, este posibilă îndumnezeirea omului.

Sursa: ziarullumina.ro

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult