Acasa Cultura-ReligieReligie HRISTOS A ÎNVIAT-PASTORALĂ DE SFINTELE PAŞTI

HRISTOS A ÎNVIAT-PASTORALĂ DE SFINTELE PAŞTI

scris de Ziua Veche
1.492 Afisari

 Hristos a Înviat ! Să aveţi un Paşti fericit, să fiţi mai buni, mai înţelegători şi să vă bucuraţi împreună cu cei dragi de această sărbătoare. Cu speranţa că vom reuşi să vă oferim în continuare ştiri interesante, vă dorim petrecere frumoasă indiferent unde veţi sărbători Învierea Domnului.

REDACŢIA ZIUAVECHE.RO

 


PASTORALĂ DE SFINTELE PAŞTI – 2011
† DANIEL

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR,
MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,
LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
ŞI
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,
PREACUCERNICULUI CLER
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI
DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR

HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS-DOMNUL NOSTRU,
IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI!

Hristos a Inviat„Nu ştiţi că toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii.”
(Romani 6, 3-4)

Hristos a înviat!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul acesta 2011 să fie „Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii” în Patriarhia Română.

Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne învaţă că între Taina Morţii şi Învierii lui Hristos şi Taina Botezului creştinilor este o legătură spirituală sfântă şi de viaţă făcătoare. Lumina şi puterea Învierii lui Hristos sunt lumina şi puterea Sfântului Botez. De aceea, în Biserica primelor veacuri, Botezul creştinilor adulţi se săvârşea în noaptea de Paşti, fiind numit şi „luminare”, iar cei botezaţi se numeau „luminaţi” (Notă: Cf. A.-G. HAMMAN, Le Baptème d’après les Pères de l’Église, Éditions Migne, Paris 1995, p. 19-20); ei purtau haine albe în toată săptămâna de după Paşti, numită şi „Săptămâna luminată”.

Taina Botezului, în dimensiunea sa pascală, a fost prefigurată în Vechiul Testament atât prin Noe, care a fost salvat de potop folosind corabia-prefigurare a Bisericii (cf. Facere cap. 6-9; 1 Petru 3, 20-21), cât şi prin ieşirea poporului ales din robia Egiptului, trecerea prin Marea Roşie (cf. Ieşirea 12, 1-51 şi 13, 1-16; 1 Corinteni 10, 1-2) iar apoi trecerea prin Iordan (cf. Iosua 4, 1-10) şi intrarea în Ţara Făgăduinţei. (Notă: Despre interpretarea patristică a acestor simboluri vezi Lothar HEISER, Die Taufe in der orthodoxen Kirche, Paulinus-Verlag Trier, 1987, p. 143-199)

Înţelesul adânc şi tainic al Botezului creştin ca moarte şi înviere împreună cu Hristos este temeiul întregii vieţi creştine.

Moartea a venit în lume ca urmare a păcatului neascultării lui Adam faţă de Dumnezeu, izvorul vieţii şi al nemuririi (cf. Romani 5, 17-19). Omul însă nu a căzut în păcat din proprie iniţiativă, ci pentru că a fost înşelat de diavolul (cf. Facere 3, 1-6, 13, 24; 2 Corinteni 11, 3; Ioan 8, 44). De aceea, Hristos, Noul Adam, îndată după botezul Său în Iordan, Se luptă cu ispitele lăcomiei care vin de la diavol: ispita de a înlocui pe Dumnezeu cu lumea materială, ca şi când omul ar fi doar o fiinţă biologică, nu şi spirituală; ispita de a stăpâni lumea exterioară, pierzându-şi însă libertatea interioară a sufletului care vine din comuniunea omului cu Dumnezeu; şi ispita slavei deşarte sau a afirmării omului prin orgoliu (cf. Matei 4, 1-11; Marcu 1, 13; Luca 4, 2-13).

Iar în partea finală a vieţii Sale pământeşti, Hristos, Noul Adam, respinge ispitele durerii, pregătite de puterile diavoleşti ascunse în oamenii care Îl urau pe nedrept pe Hristos şi încercau să-L ducă la neascultare faţă de Dumnezeu şi la ură faţă de oameni. Însă, prin smerită ascultare faţă de Dumnezeu până la moarte (cf. Luca 23, 46; Filipeni 2, 4-10; Romani 5, 19) şi prin iertarea greşelilor duşmanilor Săi (cf. Luca 23, 34), Hristos Domnul a biruit puterile demonice, şi „le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce” (Coloseni 2, 15), transformând astfel moartea ca plată (pedeapsă) a păcatului neascultării în moarte ca iubire faţă de Dumnezeu prin ascultare de El şi iubire faţă de oameni prin iertarea lor.

Iar pentru că iubirea smerită a lui Hristos ca om a fost mai tare decât păcatul şi moartea, Dumnezeu L-a înviat din morţi şi I-a dăruit viaţă şi slavă veşnică (cf. Filipeni 2, 4-10). Iubirea aceasta smerită şi preaslăvită a lui Hristos Cel Răstignit şi Înviat se dăruieşte omului prin harul Sfântului Botez, pentru ca omul care se uneşte cu Hristos să poată birui păcatul şi răutatea demonilor şi să dobândească viaţa veşnică în slava Preasfintei Treimi. Astfel, Botezul este Taina prin care ne lepădăm de Satana şi ne unim cu Hristos. De aceea, cel ce doreşte să se boteze este întrebat: „Te lepezi de Satana?”, „Te uneşti cu Hristos?” Iar el răspunde: „Mă lepăd de Satana!” şi „Mă unesc cu Hristos!” Acest legământ de la Botez sau acest vot baptismal devine programul duhovnicesc sau lupta creştinului cu păcatul în toată viaţa sa pe pământ. Prin mărturisirea dreptei credinţe şi prin Sfântul Botez se iartă omului păcatul strămoşesc şi toate păcatele făcute până la Botez, se dăruieşte harul înfierii şi arvuna învierii întrucât el trece de la existenţa fără Hristos, la viaţa cu Hristos şi în Hristos, Care a zis: „Cel ce crede în Mine chiar dacă va muri (cu trupul) viu va fi (cu sufletul)” (Ioan 11, 25).

Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti,

Prea Fericitul parinte Daniel

† D A N I E L PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Întrucât la Botezul Domnului în apele Iordanului, S-a arătat Sfânta Treime, adică Tatăl a mărturisit că Iisus Hristos, Dumnezeu–Omul, este Fiul Său Cel iubit, iar Duhul Sfânt a întărit acest cuvânt adevărat al Tatălui (cf. Matei 3, 13-17), Botezul creştin se săvârşeşte în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Astfel, prin Botezul în apă şi în Duh omul credincios reface legătura sa de viaţă şi iubire eternă cu Sfânta Treime, deoarece a fost creat după chipul Preasfintei Treimi când Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră” (Facere 1, 26).

Prin Botezul în apă şi în Duhul Sfânt noi ne unim cu întreaga Sfântă Treime. În acest sens, Părintele Stăniloae zice:

Botezul pune pe primitorul lui în relaţie intimă nu numai cu Hristos, ci cu întreaga Sfântă Treime, căci Hristos este Fiul Tatălui şi ne face şi pe noi, în Sine, fii ai Tatălui, eliberându-ne de robia stihiilor impersonale şi a patimilor”. (Notă: Preot prof. dr. Dumitru STĂNILOAE, Teologia Dogmatică Ortodoxă, ediţia a II-a, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti 1997, vol. III, p. 42)

Prin Botezul în apă şi în Duhul Sfânt ca unire cu Hristos Cel Răstignit şi Înviat, primim nu numai iertarea păcatelor, ci şi harul înfierii, întrucât „celor câţi L-au primit (pe Hristos), care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut” (Ioan 1, 12-13).

Apa Botezului a fost numită de unii Sfinţi Părinţi nu numai icoană a mormântului lui Hristos, ci şi „sânul maternal” al Bisericii, din care se nasc fiii ei duhovniceşti, după chipul maternităţii Fecioarei Maria. (Notă: Vezi SFÂNTUL CHRIL AL IERUSALIMULUI, Cateheza 20, 4; DIDIM CEL ORB, Despre Sfânta Treime, II, 13; cf. A. HAMMAN, art. „Baptème”, în: Dictionnaire encyclopédique du Christianisme ancient, Paris, Cerf, 1990, p. 333)

În Botez, zice Teodor de Mopsuestia, apa devine un sân pentru cel care se naşte, iar harul Duhului (Sfânt) formează pe cel care este botezat pentru a doua naştere.” (Notă: TEODOR DE MOPSUESTIA, Omilii catehetice, 14, 9; cf. Olivier CLÉMENT, Sources. Les mystiques chrétiens des origines. Textes et commentaries, Paris, Stock, 1992, p. 95)

Cei care, în Biserică, lucrează prin harul Duhului Sfânt la formarea de fii şi fiice duhovniceşti devin părinţi duhovniceşti. Aceştia sunt în primul rând preoţii însoţiţi de naşii care botează, precum şi toţi duhovnicii sau învăţătorii duhovniceşti care înţeleg că înfierea baptismală are ca scop mântuirea omului, adică învierea omului din păcat şi pregătirea lui pentru învierea cea de obşte şi pentru viaţa veşnică. De aceea, la sfârşitul Simbolului credinţei, rostit de trei ori înainte de Botez, se spune: „Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor şi aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.”

Întrucât Sfântul Botez este începutul mântuirii omului şi arvuna vieţii veşnice trăite în iubirea Preasfintei Treimi, fericiţi sunt părinţii care dau naştere la copii şi apoi îi botează ca să devină în Hristos fii ai lui Dumnezeu după har şi fii duhovniceşti ai Bisericii, pentru ca în Duhul Sfânt să poată numi Tată pe Dumnezeul Cel ceresc (cf. Romani 8, 16; Galateni 4, 6) şi să trăiască pururea bucuria pascală de a simţi în viaţa lor cum lucreazăharul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh” (2 Corinteni 13, 13).

Astfel, viaţa creştină devine o cultivare şi o rodire permanentă a darurilor Duhului Sfânt primite la Botez, şi pecetluite cu Sfântul şi Marele Mir de preot zicând: „pecetea darurilor Duhului Sfânt”.

Prin mărturisirea dreptei credinţe şi prin harul Sfântului Duh primit la Sfântul Botez, Hristos locuieşte în inimile celor botezaţi (cf. Efeseni 3, 17-18) şi îi pregăteşte pentru învierea cea de obşte şi pentru viaţa veşnică (cf. Romani 6, 22-23; Ioan 6, 40 şi 47).

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Precum odinioară, astăzi Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă zicând: „lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi” (Matei 19, 14; Marcu 10, 14; Luca 18, 15).

Credinţa copiilor este inspirată şi susţinută de credinţa şi iubirea părinţilor pentru ei. Credinţa copiilor este unită cu dorinţa lor de a fi iubiţi şi de a iubi. Când Biserica le arată copiilor iubirea lui Hristos pentru ei, aceştia iubesc Biserica şi devin icoane de nevinovăţie şi bunătate care îi orientează pe adulţi spre Împărăţia cerurilor (cf. Matei 18, 3; 19, 14; Luca 18, 16).

Părinţii care nu botează copiii îi lipsesc de harul înfierii duhovniceşti şi de bucuria de-a se împărtăşi de unirea cu Hristos Cel Înviat şi de slava Preasfintei Treimi.

De asemenea, părinţii şi naşii care botează copiii, dar nu-i cresc sau nu-i educă în credinţă, nu-i iubesc cu adevărat, deoarece numai copiii botezaţi şi crescuţi în credinţă şi vieţuire creştină pot deveni buni cetăţeni ai Patriei pământeşti şi cetăţeni ai Patriei cereşti, adică ai Împărăţiei Cerurilor.

Astăzi este nevoie să cunoaştem mai mult şi mai bine ce înseamnă a fi botezat, adică a fi creştin sau a purta numele lui Hristos, într-o lume confruntată cu fenomenul secularizării, cu pluralismul şi sincretismul religios.

Slujba Sfântului Botez trebuie citită de către noi în fiecare an, ca să înţelegem ce au spus naşii pentru noi când am fost botezaţi, copii fiind; atunci când s-a rugat preotul împreună cu Biserica pentru fiecare primitor al Botezului: „ca să fie vrednic de împărăţia cea nestricăcioasă”, „să se arate el fiu al luminii şi moştenitor al veşnicelor bunătăţi”, „să se facă el împreună sădit şi părtaş morţii şi învierii lui Hristos”, „să-şi păzească el haina botezului şi logodirea Duhului neîntinată şi fără prihană în ziua cea înfricoşătoare a lui Hristos”, „să se facă lui apa aceasta haină a naşterii de-a doua spre iertarea păcatelor şi spre îmbrăcăminte în nestricăciune” (Notă: Slujba Sfântului Botez, ectenia mare, în: Moliftelnic, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998, p. 27).

Să ne rugăm, aşadar, Domnului nostru Iisus Hristos cel Înviat, să ne ajute să trăim în toată viaţa noastră bucuria Botezului ca bucurie a învierii sufletului nostru din moartea păcatului şi să facem roditoare darurile Sfântului Duh primite în Sfântul Botez. Iar roadele Sfântului Duh sunt: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege” – zice Sfântul Apostol Pavel (Galateni 5, 22).

Să înmulţim prin rugăciune şi fapte bune aceste roade ale Sfântului Botez! Să aducem bucurie acolo unde este întristare! Să ajutăm pe cei căzuţi să se ridice! Să întărim pe cei slabi! Să hrănim pe cei flămânzi material şi spiritual! Să ajutăm mai mult familiile creştine care au mulţi copii! Să preţuim pe fiecare om ca fiind o făclie de Paşti, iubită de Dumnezeu Părintele luminilor, Care ne cheamă la pacea, bucuria şi slava Împărăţiei Cerurilor.

De Sfânta şi Marea Sărbătoare a Învierii Domnului, vă adresăm tuturor părinteşti doriri de sănătate şi mântuire, de pace şi bucurie, dimpreună cu salutul pascal: „Hristos a înviat!

Al vostru către Hristos-Domnul rugător,

† D A N I E L

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

10 comentarii

briel 24-04-2011 - 04:32

Adevarat a Inviat !

N-am citit pastorala, … insa mesajul este adevarat.

Holy Fire 2011 – Reuters report on the 2011 occurrence of the miracle

http://www.youtube.com/watch?v=UuznaDODI5g

un crestin 24-04-2011 - 08:42
Ciu Huhu 24-04-2011 - 18:59

Un Pasti fericit sau un Paste fericit?! Ai gresit ziaristulr, nu e un Pasti fericit, e un Paste fericit!

un crestin 24-04-2011 - 19:41

Este elaborata indelung aceasta Pasorala de Paste iar studiul despre insemnatatea botezului, remarcabil.
Numai ca, numai ca nu se spune ca botezul in sine nu mantuie.
Exista atatia criminali botezati, perversi, hoti, mincinosi, laudarosi, mandri, desfranati si atei botezati de te intrebi cum au lucrat duhovniceste preotii si nasii la lepadarea continua de satana daca acestia au un rol asa de important in momentul botezului copilului si in viitorul care urmeaza.

Poate ma lamureste cineva referitor la primirea
darurilor Duhului Sfant la oficierea botezului copilului si la momentul nasterii din nou in cadrul aceluiasi botez.

Multumesc.

Banatanul 24-04-2011 - 20:37

Adevarat a Inviat! Tuturor celor cel marturisesc pe Hristos Mintuitorul in spiritul Bisericii Primare a primelor 7 sinoade Ecumenice.

Nu pot fi de acord decit prin urmatoarea critica la adresa Pastoralei.
Pastoralele sau scrisorile Pastorale, nu pot contine altceva decit „Mesajul Pastoral” adica a pastorului turmei catre turma. Emis de capul Bisericii, fie Patriarh ori Episcop.
Iar mesajul nu poate fi altul decit un cuvint de invatatura venit din revelatia capatata ca urmare a experierii rugaciunii celui vrednic de mai mult Har si umplut cu mai mult Duh Sfint decit noi ceilalti credinciosii si care sa ne incurajeze spre depasirea obstacolelor si greutatilor vietii cotidiene ( greutati materiale si suferinte sufletesti, ispite de tot felul, ratacirea tinerilor, suferintele batrinilor, nelegiuiri de tot felul, tulburarea mintilor sanatoase, indemnarea tinerilor spre prostituare si nu spre a forma familii sanatoase samd) cu care conducerea societatii laice,mas media si programele TV actuale ne abuzeaza si oropsesc viata si linistea sufleteasca, a crestinului din vremurile prezente. Aceste incurajari ne-ar fi de folos inspre dobindirea Mintuirii la capatul drumului nostru cel avem de parcurs in timpul vietii care ni sa dat.

Mesajul pastoral de mai sus NU este un cuvint de invatatura revelat ca urmare a rugaciunii Patriarhului nostru pentru NOI turma SA la aceste vremuri de rascruce, ci este o sinteza cu trimiteri bibliografice „de parca noi nu am avea incredere in cuvintul sau” este un text demn de un referat stiintific si ingineresc prezentat in fata unor academicienii care in mod special urmaresc notele bibliografice si autorii lor.

Patriarhul sau Episcopul ori Preotul nu sunt ingineri sau oameni de stiinta si de aceea nu se asteapta de la ei calcule meticuloase si proiecte indraznete pentru ca pe astea le facem noi cei care nu suntem inzestrati cu atit de mult Har inspre post si rugaciune.

In schimb ei sunt oameni rugatori si de la care asteptam „Un Cuvint de Invatatura Revelat” inspre ajutorul sufletelor noastre la aceste vremuri. Revalatia si cuvintele de invatatura nu se justifica stiintific ci se probeaza prin trairea calauzita de invataturi in fata vremurilor.

A ne livra lucrari de sinteza la nivel academic si minutios gindite si pe deasupra si justificate pe post de Pastorale, nu este decit un exercitiu intelectual de inalt rafinament si care nu intot deauna este si folositor la nivelul asteptarilor, orice credincios are acces la carti scrise de unde se poate citi. Oare Patriarhul nostru are vreun dubiu ca noi nu mai credem in cuvintul revelat? ci numai in acela justificat intrun mod stiintific? Da cu siguranta este nevoie si de justificari dar nu in acest context, spre exemplu atunci cind un preot se abate de la canoanele scrise ale Bisericii in virtutea unui exces de zel personal si care ajunge din acest prea mult zel sa sminteasca lumea de cap.

Eu insumi sunt cercetator stiintific si cu doctorat de vreo 10 ani aici in Canada. Dar am nevoie de cuvinte veritabile de invatatura revelate ca urmare a rugaciunii puternice si viguroase pe care nu ori ce muritor este vrednic a le savirsii. De referate imi este plina Biblioteca.
De cuvinte de invatatura avem nevoie ca raspuns la rugaciuni adevarate.

Dumnezeu sa-l intareasca pe Patriarhul Nostru. Si sa ne deie acele cuvinte de invatatura pe care le asteptam. Si sa stie ca nu este nevoie sa se justifice prin note bibliografice in fata noastra a credinciosilor.

Ciu Huhu 25-04-2011 - 07:07

Fiule, citeste cartile psihiatrului Stanislav Grof si ale doctorului in psihologie Michael Newton si vei avea revelatii fantastice, imi vei fi vesnic recunoscator ca ti le-am recomandat!

Banatanul 26-04-2011 - 02:40

Da asa este si Lucifer face minuni, pentru ca el lucifer nu este din lumea aceasta. Lucifer se foloseste de oameni si lucreaza prin ei vezi psihologia, si hipnoza adica tulburarea mintilor si manipularea ler.
Cei doi citati de dumneata nu fac decit lucrarea lui Lucifer pe pamint. Cartile lor nui ajuta pe oameni sa raspunda nevoilor lor adica sa munceasca sanatos si cinstit ci ii invata sa fie obedienti fatarniciei si vicleniei. Ii invata tehnica cutitului infipt pe la spate. Acesta este modul de vietuire a omului modern.
Si nici decum armonia sociala si buna intelegere dintre oameni. Asa cum Biseriaca lui Iisus Hristos declara pe fata ca asta ii invata pe oameni si fara avea ceva in ascuns cum face in schimb Lucifer.

Chiar daca si in Biserica se mai gasesc preoti care cad la intelegere cu Lucifer practicind tot felul de vrajitorii si manipulari perfide a oamenilor credinciosi si cu bun simt. Acesta este un risc cei drept real ca Biserica este atacata si din interior nu numai din exterior.

Pentru recomandarea dumitale eu ma revansez si iti recomand in scghimb sa citesti Vietile sfintilor parinti ai Bisericii. Cu siguranta ca te vor ajuta sa iti regasesti echilibrul interior.

Pribeagul 25-04-2011 - 14:56

Adevarat, a inviat!

De Sfinta Sarbatoare, pentru toti romanii, din tezaurul neamului:

Valeria Peter Predescu – Blindul pastor
http://www.trilulilu.ro/antalandreea/37f2dc57f6cacd

Pr. Cristian Pomohaci -Jos, sub crucea rasturnata
http://www.trilulilu.ro/popularaa/f4a55c5b8010fe

geek-a-contra 26-04-2011 - 15:24

„De asemenea, părinţii şi naşii care botează copiii, dar nu-i cresc sau nu-i educă în credinţă, nu-i iubesc cu adevărat, deoarece numai copiii botezaţi şi crescuţi în credinţă şi vieţuire creştină pot deveni buni cetăţeni ai Patriei pământeşti şi cetăţeni ai Patriei cereşti, adică ai Împărăţiei Cerurilor.”

concluzie; toti cei care nu sint crestini si botezati nu sint buni romani. n’asa? in schimb toti puscariasii si infractorii neprinsi dar botezati sint niste romani gigea……

suceveanu 27-04-2011 - 13:56

Hristos a inviat deja de mult timp din anul 33 en.voi abia acum a-ti auzit vestea? Are aproape 2000 de ani de cand traieste in ceruri alaturi de Tatal si se uita siderat cum voi il inviati in fiecare an Faceti un lucru pe care el nu la poruncit urmasilor sai ca sa-i sarbatoreasca invierea Tot ce trebuie sa faca crestinii este sa -i celebreze moartea sa adica cina domnului nu invierea

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult