Acasa Cultura-ReligieReligie Mărturisitorii – episodul 4. “Am simţit ca un balsam”

Mărturisitorii – episodul 4. “Am simţit ca un balsam”

scris de A.P.
22 afisari

 Continuăm să publicăm în serial cartea “Mărturisitorii”, apărută la editura Lucman, despre lucrarea minunată a celor pe care evlavia populară a început deja să îi numească “Sfinţii Închisorilor”, dar pe care Biserica Ortodoxă Română întârzie să îi ia în discuţie pentru canonizare. Volumul este îngrijit de Ciprian Voicilă şi tipărit cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop Justinian Chira, al Maramureşului şi Sătmarului.

4. Cum am scăpat de operaţie

Pacientă de 33 de ani.

Diagnosticul (în 2008): verucoame plantare suprainfectate diatermocoagulate.

Electrocauterizare: este o metodă de îndepărtare a verucilor (negilor) cu ajutorul unui aparat numit electrocauter. Formaţiunile sunt îndepărtate prin ardere sub anestezie locală.

Diatermocoagulare s. v. electrocoagulare.

În vara anului 2005 a trebuit să urmez o operaţie pentru îndepărtarea unor veruci (negi) de pe talpă şi de pe mâini. Procedura în sine este foarte invazivă şi dureroasă, deşi se face sub anestezie locală (se arde ţesutul afectat – veruca – dar şi în jurul ei o porţiune suplimentară, aşa-numita zonă de siguranţă), iar în cazul meu suprafaţa care a trebuit să fie electrocauterizată pe talpă a fost destul de extinsă (negii fiind foarte răspândiţi şi de profunzime), motiv pentru care a rezultat o rană care s-a cicatrizat în aproximativ două luni de zile. Durerile provocate de rană nu mi-au permis în cele două luni de cicatrizare să pot merge normal; a trebuit să mă sprijin mai mult pe partea exterioară a tălpii, iar rezultatul a fost afectarea articu­laţiei piciorului. Articulaţiile inflamate şi dureroase au necesitat aplicaţii de unguent antiinflamator timp îndelungat.

Negii au recidivat la scurt timp, în vara anului 2008 am sacrificat vacanţa pentru a suporta o nouă electro­cauterizare (diatermocoagulare) în talpă pe o suprafaţă de două ori mai mică decât cea anterioară. De data aceasta cicatrizarea a durat o lună. Între 2005 şi 2008 am folosit o serie de substanţe chimice speciale care existau în farmacii pentru tratarea verucilor, dar acestea parcă mai mult accelerau dezvoltarea lor decât să le vindece.

A urmat o nouă recidivare a negilor. În vara anului 2009 cu groază mă gândeam să merg din nou pentru electrocauterizare de veruci plantare (în talpă) şi la nivelul degetelor de la mâini în zona unghiilor. De frică am amânat prezentarea la medic (ar fi trebuit să se electro­cauterizeze inclusiv sub unghie, pentru înlăturarea suprafeţelor afectate). Aşa că am folosit substanţe pentru veruci din farmacii, dar acestea s-au extins mai mult.

În toamna anului 2009 am fost în pelerinaj la Mănăstirea Petru Vodă şi, din mila şi rânduiala lui Dumnezeu, am primit de la părintele Xenofont o sticluţă cu untdelemn sfinţit de la candela sfinţilor mucenici de la Aiud. De la mănăstire am primit şi o broşură despre viaţa şi acatistul Sfinţilor Români din închisori. Mărturisesc că a trecut ceva timp până m‑am hotărât să ung zonele afectate de negi cu untdelemn de la Aiud. Ca la orice păcătos care „se respectă”, rigiditatea minţii şi puţinătatea credinţei erau la ele acasă. Ştiam din Evanghelia Samari­neanului milostiv că celui căzut între tâlhari i‑au fost unse rănile cu untdelemn şi vin şi mintea mea se minuna cum Dumnezeu a lăsat ca aceste două elemente de origine vegetală să aibă efecte benefice (de cicatrizare şi dezin­fectare) asupra rănilor, dar de verificat pe propria‑mi piele nu m-am urnit. Şi mai mărturisesc că disperarea a fost cea care m‑a mobi­lizat în acest sens, deoarece verucile se extindeau atât pe talpă, cât şi la mâini, iar cu timpul durerile provocate de negul de sub unghie parcă îmi radiau spre articulaţia de la deget. Durerile provocate de negi, frica de a merge la medic şi de a suporta durerile electrocauterizării au fost hotărâtoare în luarea deciziei de a unge zonele afectate cu untdelemn de la sfinţii de la Aiud şi de a citi mai des Acatistul Sfinţilor Români din închisori. Într-un final, mi‑am zis că, dacă untdelemnul este bun pentru vindecarea rănilor (Luca 10, 34), şi dacă acesta mai este şi de la candela celor care s-au jertfit pentru credinţă şi mai şi citisem despre o serie de minuni şi vindecări rezultate în urma ungerii cu untdelemn de la sfinţii mucenici de la Aiud (vezi Presa ortodoxă, nr. 4/2009, pp. 5-6; broşura „Mănăstirea Sf. Cruce de la Aiud, pp. 22-25), cu atât mai repede se va întâmpla vindecarea şi în cazul meu, dacă Dumnezeu va dori acest lucru. Disperarea a fost mai mare decât credinţa pe care o aveam, sau poate că eu păcătoasa nici nu aveam atâta credinţă, doar mila lui Dumnezeu a fost mare! La scurt timp după aplicarea untdelemnului, suprafeţele cu negi s‑au uscat, iar partea uscată de tegument a căzut. În momentul în care scriu, la degetele mâinilor în zona unghiilor nu mai există negi. Mărturisesc că în talpă, de pe suprafaţa extinsă care a fost afectată de negi, aceştia au dispărut în cea mai mare parte, iar zonele încă nevin­decate în totalitate sunt periferice, reduse ca suprafaţă şi deja aproape uscate şi aştept ca în zilele următoare să se desprindă şi acestea.

Le mulţumesc sfinţilor mucenici din închisorile comuniste, care au mijlocit pentru mine la Dumne­zeu şi m-au scăpat atât de repede şi uşor de o inter­venţie medicală extrem de dureroasă prin mirul de la candela lor! Le mai mulţumesc părintelui Justin Pârvu şi monahilor de la Mănăstirea Petru Vodă prin a căror purtare de grijă mi-am luminat mintea cu frumoasele cuvinte şi minuni prezentate în broşura primită în pelerinaj, „Mănăstirea Sfânta Cruce de la Aiud – În memoria luptătorilor pentru libertate care au suferit în temniţe”, iar pentru untdelemnul de la candela sfinţilor de la Aiud îi mulţumesc părintelui Xenofont! Dumnezeu şi Maica Domnului să le bucure sufletele!

(Camelia)



5. Tămăduirea ochiului bolnav


Mă numesc Grecu Iulian, sunt din oraşul Galaţi, judeţul Galaţi, locuiesc pe strada Basarabiei nr.55, bl. A16, ap.51, şi vreau să vă povestesc următoarele: fiul nostru (pe soţia mea o cheamă Tatiana şi este martoră alături de mama mea, Maria, şi de tatăl meu, Costică, ale celor ce vă mărturisesc) pe nume Luca Grecu a contactat în primăvara anului 2009, de la grădiniţă, o conjunctivită. În urma tratamentului i-a rămas pe pleoapa inferioară stângă o excrescenţă de mărimea unei gămălii de chibrit. Am mers la o seamă de specialişti, medici oftalmologi, care ne-au admini­strat o serie de tratamente, spunân­du‑ne că s‑ar putea să nu avem niciun rezultat pozitiv şi, din experienţa lor, singura soluţie este operaţia. Noi am refuzat să-l operăm fiindcă este prea mic. Am mers la părintele Proclu (îl iubim mult), la Metocu Bălan, judeţul Neamţ, unde sfinţia sa ne-a sfătuit să nu‑l operăm şi să ne rugăm la Dumnezeu şi la Măicuţa Domnului şi vom primi ajutor. Într-una din zilele ce au urmat, am plecat la Aiud împreună cu trei buni prieteni ai mei (noi avem mare evlavie la sfinţii închisorilor) imediat ce am terminat programul la serviciu. Am condus toată noaptea, iar dimineaţa când am ajuns, pe la orele 06,30 am fost întâmpinaţi, conduşi şi ni s-a dat o lecţie de istorie de către părintele Tudor. Tot de la sfinţia sa am aflat mai multe minuni ce s-au săvârşit cu sfântul ulei din candela care arde la icoana Maicii Domnului din osuar, şi l-am rugat să ne miluiască şi pe noi cu puţin ulei. Ajungând acasă, am început să-l ungem pe Luca la ochi, o dată pe zi, seara, cu acest sfânt ulei. După o scurtă perioadă (două săptămâni) a rămas un punct ca un vârf de ac pe pleoapă. După alte două săptă­mâni, i-a trecut complet. Această minune săvârşită de sfinţii închisorilor de la Aiud v-o relatez cu mâna pe sfânta cruce şi cu mâna pe inimă; aşa să‑mi ajute Dumnezeu!

Tot mie mi s-a întâmplat că fiind cu unul din bunii mei prieteni (Mihai Ciobotaru) acasă la părintele I. R. din Galaţi, în faţa unei cutiuţe cu sfinte moaşte de la Aiud, moaşte ale unui sfânt rus şi ale Sfântului Ioan Rusul, să constat că brusc acestea au răspândit un miros puternic, foarte plăcut, de mir.

(Grecu Iulian)

6. Băieţelul s-a vindecat complet


Mă numesc Mihai Ciobotaru, sunt căsătorit cu Liliana şi avem un băieţel pe nume Andrei, în vârstă de 12 ani.

La începutul acestui an, în luna aprilie m-a învrednicit bunul Dumnezeu să ajung pentru prima dată la Aiud şi să mă închin sfintelor moaşte ale martirilor mărturisitori din temniţele comuniste şi Maicii Domnului.

De atunci şi până în luna octombrie, când vă scriu această mărturisire am mai fost de trei ori împreună cu familia şi câţiva prieteni. Deosebit de frumos s-a purtat cu noi monahul Teodor, care ne-a şi învăţat multe despre istoria locului şi despre sfinţii închisorilor.

De fiecare dată când plecam de la Aiud, primeam şi câte o sticluţă cu ulei de la candela Maicii Domnului.

La începutul lunii septembrie, băieţelului nostru i-a apărut o eczemă foarte mare (cât palma unui adult) şi cu foarte multe băşici, pe spate, în dreptul omoplatului. Eczema era o rană vie.

Nu suporta să poarte niciun tricou şi nici nu putea să doarmă pe spate, pentru că îl durea foarte tare.

Ne-am hotărât ca, înainte de a merge la doctor, să-l dăm în fiecare seară cu ulei de la candela Maicii Domnului de la Aiud.

Mulţumesc Maicii Domnului şi Sfinţilor Mucenici din temniţele comuniste pentru că în patru zile de când l‑am uns prima dată cu uleiul sfinţit, băieţelul s-a vindecat complet.

Credem cu tărie că, pentru jertfa supremă pe care au făcut-o Sfinţii Martiri, în apărarea credinţei ortodoxe şi a neamului românesc, Maica Domnului se milostiveşte de noi păcătoşii şi prin acest ulei sfinţit, pentru a trata neputinţele noastre trupeşti. Având în casă acest ulei sfinţit este ca şi cum aş avea o părticică din sfintele moaşte.

(Mihai Ciobotaru, 36 ani, Galaţi,

Liliana Ciobotaru, Andrei Ciobotaru)


7. „Am simţit ca un balsam”

 

În acest an (în luna august) a rânduit Dumnezeu ca în concediu să ajung la Aiud împreună cu părintele meu duhovnic şi familia lui, şi nu numai că părintele Augustin ne-a dăruit (părintelui duhovnic) sfinte moaşte, dar ne‑am bucurat şi de alte daruri de la măicuţa care ne-a fost ghid (iconiţa cu Maica Domnului de la Aiud şi ulei de la candela sfinţilor). Aş dori să fac o paranteză şi să evidenţiez faptul că, deşi acest loc nu excelează în ansamblul lui ca frumuseţe (mă refer la frumuseţea omenească, pe care o percepe ochiul), am remarcat cu mare bucurie că acest loc este plin de detalii dumnezeieşti care, de fapt, sunt adevăratele frumuseţi. CHIAR ESTE UN LOC DUMNEZEIESC. M-a copleşit crucea din Sfântul Altar, nu mai spun ce minunat este locul în care sunt ţinute sfintele moaşte şi mai ales ce amplasare minunată au sub Sfântul Altar. Este grăitoare şi acea celulă în miniatură în care este prezentat patul, precum şi o tinetă. Acum să trec direct la subiectul acestei scrisori. După ce m-am întors acasă din concediu, într-una din după-amieze, am adormit cu aerul condiţionat pornit – aparatul se afla în sufragerie, unde adormisem – şi, cu toate că nu bătea direct spre mine, totuşi când stai nemişcat se simte foarte puternic. La un moment dat, m-am trezit, deoarece îmi simţeam creştetul capului îngheţat, iar una din urechi mă durea. Chiar mă gândeam că o să mă pască o răceală şi o otită. Până seara, durerea de ureche s-a acutizat. Dintr-o dată mi-am adus aminte că aveam în casă ulei de la Aiud şi mi-am turnat pe deget. În clipa în care mi-am băgat degetul în ureche, am simţit ca un balsam, deja nu mă mai înţepa/durea/zvâcnea aşa de tare, iar până m-am culcat nu mă mai durea deloc. „Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturi­sitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!” Acum, de câteva zile, mă lupt cu o aluniţă care s-a inflamat şi a colectat şi un pic de puroi, dar care deja a început să-şi revină. Menţionez că în această perioadă am tratat-o cu ulei de la sfinţii noştri. Poate nu vi se pare ceva spectaculos, dar vreau să vă spun că pentru mine aceste „întâmplări” intră în categoria MINUNI. Cu multă bucurie v-am scris acest mesaj şi să dea Dumnezeu să se realizeze proiectul părintelui nostru drag, deoarece acolo nu avem nevoie de cercetare, ci avem nevoie de rugăciune către iubiţii noştri sfinţi mărturisitori.

(Elena-Roxana Predoiu, Bucureşti


1 comentariu

simona 23-02-2011 - 17:50

eu nu am posibilitatea sa ajung la manastire si spune ti mi va rog cum as putea comanda mirul sfintilor mucenici?!va rog,cer pt un bolnav de cancer!

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult