Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este pomenit în calendarul creștin ortodox la 26 octombrie.
Sfântul Dimitrie s-a născut în Tesalonic, din părinți de neam bun și dreptcredincioși.
Tatăl său, guvernator al Tesalonicului, fiind creștin în ascuns, după multe rugăciuni, împreună cu soția sa, la Maica Domnului și la Mântuitor, a dobândit un fiu, pe Sfântul Dimitrie.
Când copilul a ajuns la vârsta la care să poată cunoaște și să înțeleagă adevărul, l-au dus părinții în casa lor de rugăciune, o cămăruță din palat, ascunsă și, arătându-i sfintele icoane, i-au arătat icoana adevăratului Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul și icoana Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea lui Dumnezeu. Aici chemând în taină un preot, au botezat pe fiul lor în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
După moartea tatălui său, Sfântul Dumitru a fost chemat de împăratul Maximian (286-305) și a fost numit în locul acestuia, încredințându-i-se Tesalonicul, cu porunca să-l curețe de creștini.
Nu numai că Sfântul Dimitrie a încălcat acest ordin, dar odată întors în cetate a început să propovăduiască Evanghelia. În puțin timp s-a făcut cunoscut împăratului că Dimitrie este creștin și pe mulți îi aducea la credința sa, lucru pe care auzindu-l acesta, s-a mâniat și a dorit să meargă în cetatea Tesalonicului să vadă cu ochii săi.
Întorcându-se biruitor după o luptă în părțile de răsărit ale imperiului, Maximian a ajuns și la Tesalonic. Aici l-a chemat în fața sa pe guvernatorul cetății, Sfântul Dimitrie, care stând înaintea împăratului, cu mare îndrăzneală a mărturisit că este creștin.
A fost închis, iar în ziua de douăzeci și șase a lunii octombrie, au intrat ostașii în temnița în care Sfântul Dimitrie fusese aruncat și găsindu-l stând la rugăciune, l-au împuns cu sulițele, Sfântul Mucenic Dimitrie suferind astfel moarte martirică.
Creștinii au luat în noaptea următoare trupul Sfântului Mucenic și l-au îngropat, iar deasupra mormântului au zidit o bisericuță în care se săvârșeau multe minuni. În anul 402 a intrat în această bisericuță prefectul Iliricului, Leontie. În timp ce se ruga, s-a vindecat de o boală care îl chinuia de multă vreme. Pentru acest fapt, Leontie a mulțumit lui Dumnezeu și Sfântului Mucenic Dimitrie și a zidit o biserică mai mare și mai frumoasă în locul celei dintâi.
Când s-a săpat temelia pentru această construcție, au fost găsite moaștele Sfântului Dimitrie, care izvorau mir bine mirositor, în așa fel încât toată cetatea a fost umplută de mireasmă. De aceea, i se mai spune Sfântului Mucenic Dimitrie și Izvorâtorul de Mir.
Edificiul paleocreștin original există și astăzi și face parte din site-ul Monumentelor Paleocreștine și Bizantine din Tesalonic, aflându-se pe lista monumentelor din Patrimoniul mondial UNESCO, din anul 1988. Biserica Sfântul Dimitrie din Tesalonic adăpostește moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, care este și ocrotitorul orașului.
Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, este unul dintre cei mai iubiti sfinti, nu doar in Grecia, ci si in intreaga lume ortodoxa, fapt evidentiat de frecventa numelui Dimitrie, Dumitru, Dmitri, Dimitrios etc. Aceasta popularitate este strans legata de prezenta continua a sfantului de-a lungul secolelor, manifestata prin aratarile sale si numeroase minuni.
Dupa cum este cunoscut, cultul Sfantului Dimitrie are ca punct central Tesalonicul, orasul unde acesta a primit moarte muceniceasca si unde a fost ridicata in primii ani ai Imperiului Bizantin o biserica in cinstea sa. Tesalonicul are, din punct de vedere istoric, numeroase motive sa-l cinsteasca pe Sfantul Dimitrie. Tot aici au inceput a fi consemnate inca de timpuriu minunile sfantului. Scrierea primei colectii de minuni este atribuita Arhiepiscopului Ioan, dupa anul 600 d.Hr.. Cea de-a doua colectie are autor anonim si a fost scrisa in jurul anului 680. Este demn de amintit faptul ca istoricii au folosit numeroase informatii cuprinse in aceste texte.
Pe langa caracterul religios, acestea ofera informatii despre situatia slavilor in secolele VI-VII si despre viata din Tesalonic in acelasi timp. Dupa cum a fost notat de catre Paul Lemetrle, ceea este cuprins in acestea reprezinta pentru noi un material cu totul nou, nementionat in nicio alta sursa. In 1979 Lemetrle a scris o noua editie critica si un nou comentariu asupra textului. In 1990 in Grecia existau doua versiuni ale textului, prima cuprinzand originalul in greaca bizantina iar cea de-a doua traducerea in greaca noua. Prima versiune a fost publicata de Centrul de Studii Aghiografice a Sfintei Mitropolii a Tesalonicului, sub coordonarea Profesorului Panagiotis Christou, iar cea de-a doua, de catre Agra Publications, editata de Christos Bakirtzi. Cea de-a doua editie, pe langa comentariile extinse (aproximativ 90 de pagini) ale cercetatorului, include desene, 40 de fotografii si patru studii despre „Minunile Sfantului Dimitrie” scrise de Lemetrle, Speck si Bakirtzi.
Unele minuni fac referire la vindecari trupesti asupra celor bolnavi, altele la grija manifestata de Sfantul Dimitrie pentru biserica sa din Tesalonic, iar altele la ocrotirea orasului in fata atacurilor inamice. Textul este scris la persoana a doua plural, precum in vorbirea publica, iar in multe dintre relatari vorbitorul invoca marturia celor care pot verifica cuvintele sale. Cu alte cuvinte, acestea au fost evenimente care s-au desfasurat in timpul vietii autorului, lucru ce poate fi confirmat de ascultatorii sai.Din cele 20 de minuni consemnate in Colectiile A si B (exista si o a treia colectie, publicata mai tarziu), vom face referire la cea de-a 14-a, una dintre cele mai impresionante.
Ne aflam in anul 586, in luna septembrie, cand aproximativ 100 000 de avari si slavi atacau Tesalonicul. Situatia era tragica deoarece foametea decimase populatia orasului, si aceasta aparitie brusca a dusmanilor a condus la uciderea multor barbati care se aflau in afara zidurilor orasului in cautarea hranei. Si mai grav, cea mai mare parte a nobilimii si a garzii s-a intamplat sa fie plecata in alta regiune, impreuna cu prefectul. Tesalonicenii au fost cuprinsi de disperare, deoarece nu mai exista niciun ajutor omenesc ce i-ar fi putut salva. Singura lor nadejde era rugaciunea si mijlocirea Sfantului Dimitrie. Iar Sfantul Mucenic Dimitrie, a intervenit salvator in diferite etape ale asediului. In cea de-a saptea zi a asediului, in timp ce inamicii pregateau asaltul final, tesalonicenii au observat ca acestia au fost cuprinsi de panica, multi dintre ei alergand catre oras iar altii catre muntii din apropiere pentru a se adaposti. Cand tesalonicenii i-au intrebat pe fugarii ajunsi in cetate ce au vazut, acestia au raspuns: „Un om imbracat cu o mantie alba, stralucitoare, pe un cal alb”, aratand tuturor imaginea cunoscuta a Sfantului Dimitrie, care se pastreaza in mozaic pana astazi.
Sfantul Dimitrie este cunoscut in intrega lume ortodoxa drept „Ocrotitorul Tesalonicului”, pe care l-a salvat in repetate randuri de la invazia barbarilor, dupa cum arata cronicile timpului.
