Praznicul Nasterii Maicii Domnului, randuit de Biserica la 8 Septembrie, Sfanta Marie –mica cum se mai zice in evlavia strabuna, se bucura de aleasa cinstire; Sfanta Fecioara fiind aleasa cerului pentru Dumnezeu, Imparateasa ingerilor pentru lumea vazuta, cununa Bisericii pentru slujitori, mama tuturor crestinilor. Nasterea sa inseamna inceputul aratarii milei lui Dumnezeu pentru noi oamenii.
Parintii Sfintei Fecioare proveneau din semintii alese ale poporului biblic: Ioachim din semintia lui Iuda, prin David, iar Ana din semintia lui Levi, prin neamul lui Aaron. Erau o familie instarita si locuiau in Nazaret, plini de evlavie, cu frica de Dumnezeu si implinitori ai cerintelor iudaice in sinagoga din cetate, dar si pelerini la templul din Ierusalim. Aveau tot ce le trebuia pentru indestulare, dar le lipsea binecuvantarea cerului. De tineri sperau in venirea pe lume a unui mostenitor si sosind batranetile, sufletul lor era chinuit de singuratate. Nu incetau sa-L roage pe Creator sa ridice blestemul stramosesc si sa intre in bucuria vietii cu un urmas. Staruiau totusi in rugaciune, iar nadejdea in Dumnezeu le tineau cumpana vietii, dar trecuse de mult primavera tineretii, toamna nostalgiei varstei imprimase pe chipul celor doi greutatea batranetii, numai spiritulor si dragostea erau aprinse.
Veniind la Ierusalim pentru a oferii daruri la templu, Ioachim a fost infruntat de arhiereul Isahar, spunandu-i-se ca se afla sub blestem si la pedepsit sa stea la usa curtii, impreuna cu bolnavii si cersetorii, pentru ca nu aveau mostenitori. Ana, sotia sa, de asemenea a fost certata si nu i s-primit jertfa. Ca doi batrani prinsi in ursite rele, sotii au plecat cu sufletul tulburat spre casa lor din Nazaret, impartind jertfa (darurile) familiilor tinere sau celor cu copii multi, si au postit 40 de zile implorand pe Dumnezeu sa asculte rugaciunea lor.
Desi trecusera cu varsta rostul firesc al familiei, au avut iluminarea ca vor fi parinti, prin vestirea arhanghelului Gavriil. Ana a nascut o prunca. Blestemele s-au ridicat, ura oamenilor s-a transformat in bucurie. Rudele celor doi asteptau insemnarea copilului. Si parca proorocind, Ioachim si Ana au rostit: Miriam (Maria-cea plina de bucurii, de daruri) sa-i fie numele, fiindca este darul lui Dumnezeu, este linistea sufleteasca, este mangaierea duhului, este plinirea rugaciunii, credintei si nadejii, este ridicarea blestemului din neamul nostrum, sfarsitul durerii.
Raspuns la rugaciunea parintilor, implinirea dragostei, ridicarea blestemului si stergerea nelegiuirilor s-au infaptuit prin nasterea Mariei. Cu toata neputinta batranetii, Ioachim si Ana aveau peste 75 de ani, dar Pronia le-a ascultat rugaciunile. Nasterea Sfintei Fecioare a fost trimisa de Providenta pentru mangaierea parintilor si pentru a parasi linistiti aceasta lume, pentru ca femeia se Mantuieste prin nastere de prunci si bucuria ei este mare cand a dat nastere vietii dupa atatea dureri si suferinte.
Taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta s-a descoperit odata cu nasterea Mantuitorului Hristos, cand cele ce erau in intuneric se lumineaza si cele din umbra mortii se trezesc. Nasterea Fecioarei Maria este inceputul luminii pentru a vedea fata catre fata existenta si descoperirea lui Dumnezeu in trup, pentru noi, oamenii, si pentru a noastra Mantuire.
Dupa ce s-a nascut Fericita Fecioara Maria, pana la etatea de trei ani a fost in grija parintilor care au invatat-o aceleasi frumoase virtuti pe care si ei le-au practicat. Simtindu-si sfarsitul, Ioachim si Ana daruiesc toata avutia lor templului din Ierusalim. Fecioara Maria abia de trei ani este inchinata la Templu iar prin aceasta s-a iertat dojana adusa de catre arhiereului Isahar parintilor Sfintei Fecioare. Parintii ei s-au intors linistiti acasa si in acelasi an trec spre vesnicie: Ioachim la 80 de ani si sotia sa Ana, la 79 de ani, iar praznuirea lor a fost fixata de Biserica la 9 septembrie.
Sfanta Scriptura ne spune cum patriarhul Iacob a avut un vis cu o scara lunga ce lega cerul cu pamantul pe care suiau si coborau ingerii lui Dumnezeu. Frumos si mare vis pentru ca scara din visul lui Iacob este Preasfanta Fecioara a carei nastere o praznuim astazi. Ea este aceea care a legat cerul cu pamantul si prin curatenia sufletului si a trupului ei a pogorat pe Fiul lui Dumnezeu pe pamant. Prin ea ne inrudim si noi cu Dumnezeu si mai mult chiar ne facem fiii lui Dumnezeu. Odata cu nasterea Fecioarei Maria, ingerii cerului coboara la noi ca sa ne ridice sus de pe pamantul acesta care prin pacatul lui Adam a primit blestem, lacrimi si suferinte.
Sa bagam de seama, inca, ca dedesubt, sub scara aceasta, este o alta scara care duce jos, spre iad. Pe aceasta scara suie si coboara ingerii iadului, demonii. Ingerii cerului vor sa ne lege cu Dumnezeu, in timp ce ingerii iadului vor sa ne lege cu diavolii intunericului. Depinde de viata noastra, de cine vrem sa ascultam, caci in viata noastra se amesteca puterile cerului, dar si ispitele iadului. Sa ne facem socoteala in momentul de fata fiecare si sa vedem de cine ascultam mai mult. Sa privim la viata noastra si sa ne vedem faptele bune sau pacatele si de aici vom putea sa intelegem ai cui suntem in momentul de fata si cui slujim.
Sa serbam deci cu bucurie, frati crestini, sfanta zi a nasterii Maicii Domnului. Sa o veneram cu toata evlavia si cu toata dragostea, caci prin mijlocirile ei ne facem fii iubiti ai lui Dumnezeu, ne umplem de darurile ceresti si ne curatim inimile marturisind-o ca Maica lui Dumnezeu.
Sa avem in ea desavarsita incredere si s-o chemam in ajutor in orice imprejurare, in timpul vietii noastre caci Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Fiul ei cel Unul Nascut, i-a dat cheia comorilor milostivirii Sale, ca Maicii lui Dumnezeu celei prea iubite si ea este atotputernica ca sa ne ajute si sa ne apere in nevoile si in necazurile noastre.
Amin!
