Acasa Cultura-ReligieReligie Noaptea Sfântului Bartolomeu

Noaptea Sfântului Bartolomeu

scris de A.P.
127 Afisari

În noaptea de 23 spre 24 august 1572, regele Carol a IX-lea a dat ordin să fie uciși zeci de mii de protestanţi din Paris, majoritatea de confesiune calvină.

În istorie, acest masacru a rămas ca ”Noaptea Sfântului Bartolomeu”,  zi în care în calendarul romano-catolic este comemorat Sf. Bartolomeu. Masacrul a durat câteva zile la Paris, de unde s-a extins în 20 de alte orașe, timp de câteva săptămâni. Au fost atacați și masacrați aproape 30.000 de hughenoți, în ceea ce este considerat de  ”cel mai mare masacru religios al secolului”.

Context

 La 8 august 1570, era semnat Tratatul de la Saint Germain, ce punea capăt celui de-al treilea război religios (1568 – 1570) dintre catolici și protestanți. Era însă o pace fragile, deoarece catolicii radicali nu erau de acord. Revenirea protestanților la curtea Franței scandalizează nobilimea catolică, dar Caterina de Medici și Carol al IX-lea, conștienți de dificultățile financiare ale regatului, sunt hotărâți să păstreze pacea. Gaspard de Coligny, liderul protestanților, revine în consiliul regal. Pentru a menține pacea între cele două facțiuni religioase, Caterina de Medici pune la cale căsătoria fiicei sale, Margareta de Valois, cu prințul protestant Henric de Navara, pe 18 august 1572. Nu este acceptată de catolicii intransigenți și nici de Papa Grigore al XIII-lea. Acesta și regele Spaniei Filip al II-lea condamnă cu fermitate politica reginei mame.
Prințul Henric de Navara sosește la Paris, împreună cu 800 de gentilomi hughenoți. Căsătoria are loc pe 18 august în curtea Catedralei Notre-Dame. Au loc festivități grandioase la care sunt invitați toți nobilii regatului, inclusiv protestanții, într-o încercare de reconciliere. Dar Parisul este un oraș anti-hughenot, iar parizienii, catolici extremiști, nu acceptă prezența lor. Parizienii sunt nemulțumiți și din cauza luxului afișat, în condițiile în care ei traversau un an cu recolte  slabe.  La căsătorie nu au participat ambasadorii națiunilor catolice și nici membrii Parlamentului din Paris. Atmosfera la curte era foarte tensionată. Caterina de Medici nu luase aprobarea de la Papă pentru această căsătorie excepțională, iar prelații francezi nu știu ce atitudine să adopte. În plus rivalitatea dintre familiile de Guise și Montmorency reapare.

Festivități scăldate în sânge

Departe de a aduce armonia, această căsătorie va acutiza pasiunile şi urile. Evenimentele se precipită. Familia Guise, cu sprijinul Caterinei de Médici, organizează un atentat împotriva lui Coligny. Ucigaşul fusese trimis de clanul Guise, o familie catolică proeminentă care s-a opus întotdeauna reconcilierii cu protestanţii. În momentul în care Coligny şi-a făcut apariţia pe stradă, au răsunat două focuri de armă, cei prezenţi au intrat în panică, dar amiralul, se aplecase chiar în acel moment și este rănit superficial.
Seniorii calvinişti cer răzbunare şi-i consideră vinovaţi pe cei din familia Guise. Carol al IX-lea îşi afirmă voinţa de a-i pedepsi pe vinovaţi şi ordonă gruparea hughenoţilor în jurul căpeteniei lor pentru a-i oferi un zid de apărare viu. Caterina de Médici, care i-a împins pe susţinătorii lui Guise la atentat, ştie că jocul ei dublu va fi în curând descoperit. Regele care habar n-avea de toate manevrele mamei sale, ordonă o anchetă şi, paradox al istoriei, se vrea pentru moment un fervent apărător al protestanţilor. În noaptea de 23 spre 24 august, regele Carol al IX-lea a convocat o întâlnire la Luvru în cadrul căreia reprezentanţii catolici au decis să întocmească o listă cu aproximativ douăzeci de protestanţi care să fie ucişi. Deşi detaliile acestei întâlniri rămân neclare, potrivit datelor istorice se ştie că puţin după miezul nopţii soldaţii au părăsit Luvrul cu misiunea de a-l ucide pe Coligny.
Amiralul a fost ucis cu sălbăticie în casa lui, iar trupul i-a fost aruncat pe fereastră. Mai mulţi nobili hughenoţi au fost masacraţi în palatul Luvru sau pe străzile capitalei; surprinşi în toiul nopţii, nu au putut să se apere – după cum scria Théodore de Beze, au fost ucişi „ca oile la abator”. Tensiunea atinge apogeul, prin Paris se propagă zvonuri contradictorii: se anunţă un atac al lui Guise împotriva protestanţilor, apoi al protestanţilor împotriva susţinătorilor lui Guise. Atmosfera se încinge, furia se aprinde. Cetățenii Parisului, în special pe cei care erau responsabili de securitate, urmează actul regal şi să-l interpretează ca pe o autorizaţie de a-şi ucide vecinii protestanţi. Aproximativ 3.000 dintre ei au fost masacraţi în acea noapte şi în următoarele, până pe 28 august. Soldaţii se înverşunează asupra femeilor însărcinate. Jaf, tâlhãrii, reglări de conturi, toate se multiplică. Locuinţele negustorilor hughenoţi sunt prădate. Bijutierii şi şlefuitorii de pietre preţioase de pe Podul Notre-Dame, consideraţi eretici, sunt jefuiţi. Alţi comercianţi şi servitorii lor sunt aruncaţi pe fereastră sau în Sena. Doamna de Popincourt, soţia neguţătorului de pene al regelui, este aruncată în apă şi ucisă cu lovituri de pietre, trupul ei rămânând patru zile cu părul agăţat de pilonul unui pod.
Trecătorii se îngrămădesc pe cheiuri. Cadavrele sunt dezbrăcate, iar casele – jefuite. Aproape trei mii de protestanţi vor fi ucişi în acea tragică noapte de 24 august 1572.
În ciuda mai multor scrisori ale regelui prin care le cerea să oprească aceste acte de violenţă, valul s-a extins şi în alte părţi ale regatului, în special, în Orléans, Lyon şi Toulouse. Această succesiune de evenimente nu s-a oprit până la jumătatea lunii.

Masacrul de Sfântul Bartolomeu a marcat reluarea războiului civil religios în Franţa.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult

BREAKING NEWS