Acasa Cultura-ReligieReligie Pe 7 mai, creștinii ortodocși prăznuiesc Izvorul Tămăduirii

Pe 7 mai, creștinii ortodocși prăznuiesc Izvorul Tămăduirii

scris de Z.V.
185 afisari

În vinerea din Săptămâna Luminată, 7 mai, creștinii ortodocși prăznuiesc Izvorul Tămăduirii, zi de sărbătoare care le oferă prilej de pelerinaj în multe locuri din țară cunoscute pentru izvoarele sau apele vindecătoare. De‑a lungul istoriei, în jurul acestor izvoare binefăcătoare s‑au edificat biserici și așezăminte monahale cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, în amintirea minunilor săvârșite de Maica Domnului la izvorul din apropierea Constantinopolului, acolo unde se află și astăzi, care a dăruit vindecare multor suferinzi, de la împărați la oameni simpli.

La Catedrala Patriarhală din București, după Rugăciunea Amvonului de la Sfânta Liturghie va fi săvârșită slujba de Sfințire a apei. În fața „Baldachinului Sfinților” de pe Colina Bucuriei vor fi așezate recipiente speciale a câte 500 de litri fiecare. După sfințirea apei, paraclisierii și voluntarii Catedralei Patriarhale vor ajuta la îmbutelierea sticlelor personale ale credincioșilor, din care vor gusta apă spre vindecare și întărire sufletească și trupească.

Hram la Mănăstirea Ghighiu, județul Prahova

În Arhiepiscopia Bucureștilor, un izvor făcător de minuni se află și la mănăstirea prahoveană Ghighiu de lângă orașul Ploiești, care astăzi își sărbătorește hramul. Potrivit tradiției și mărturiilor oamenilor, cei care consumă cu credință din apa acestui izvor se vor vindeca de boli.

Apa tămăduitoare a fost descoperită în anul 1817 de călugărul Agapie, care împreună cu patru ucenici de la Mănăstirea Cernica erau în căutarea unui loc prielnic pentru a ridica o mănăstire. Adormind aici, fiind istovit de drum, a auzit susurul unei ape, ceea ce i‑a adus încredințarea că aici este locul căutat. În cursul anilor, s‑a construit deasupra izvorului un frumos agheasmatar.

Tot la această mănăstire se află un odor de mare preț, Icoana Maicii Domnului „Siriaca”, adusă din Patriarhia Antiohiei în România în anul 1958. Cinstirea acestei icoane în ziua praznicului Izvorului Tămăduirii a fost înscrisă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române începând cu anul 2019.

Izvorul tămăduitor de la Mănăstirea Dervent, județul Constanța

La aproximativ 700 de metri de biserica principală a mănăstirii, protejat de un paraclis pictat cu scene din viața Sfântului Apostol Andrei, curge izvorul cu apă binecuvântată al așezământului, considerat cel mai vechi din țara noastră.

În drumul său de propovăduire a Evangheliei, Sfântul Apostol Andrei s‑a odihnit în acest loc. Însetând, a lovit cu toiagul o piatră din care a început să curgă apă binecuvântată. Potrivit tradiției, locul a avut un rol deosebit în lucrarea Sfântului Andrei, aici fiind un baptisteriu, unde au fost botezați strămoșii noștri de pe aceste meleaguri, care doreau să devină creștini.

La prăznuirea hramului mănăstirii constănțene Dervent vin anual numeroși pelerini cu credință în puterea tămăduitoare a acestui izvor.

 

Izvorul vindecător de la Brăila

Biserica „Buna Vestire” din municipiul Brăila devine în fiecare an, în Săptămâna Luminată, loc de pelerinaj pentru credincioșii din întreaga țară, care vin să primească apa binefăcătoare din izvorul aflat sub Sfântul Altar. Izvorul izvorăște o dată pe an, la sărbătoarea „Izvorul Tămăduirii”.

A fost descoperit în anul 1863, în timpul lucrărilor de punere a temeliei Bisericii „Buna Vestire” a comunității grecești din acest oraș, prin visul unuia dintre ctitori. Visul fost considerat un semn divin, izvorul închizându‑se într‑o fântână, iar deasupra construindu‑se Sfântul Altar. Izvorul se găsește la o adâncime de 15 metri sub Sfântul Altar, iar în ziua acestui praznic suprafața apei fântânii ajunge până la doi metri.

Alte izvoare care ne‑au ocrotit în istorie

Unele izvoare tămăduitoare sunt legate de voievozii Țărilor Române, ele marcând episoade prin care aceștia și poporul binecredincios au scăpat de boli, secetă sau năvălirile altor neamuri.

Un astfel de izvor se află la Mănăstirea Glavacioc din județul Argeș. Prima minune s‑a petrecut cu Vlad Vodă Călugărul, nepotul lui Mircea cel Bătrân, care suferea de o boală de stomac, dar bând din această apă s‑a vindecat. Ca recunoștință, acest așezământ a fost folosit ca reședință domnească.

Tot în județul Argeș este și Biserica „Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul”, din satul Vâlcelele‑Crâmpotani, comuna Merișani, unde se află, potrivit tradiției, șapte izvoare tămăduitoare, pe dealul numi „Valea Radului”. Aici se spune că domnitorul Mircea cel Bătrân (1386‑1418) a poposit cu oastea sa și au luat apă în timpul luptei de la Rovine, când s‑au retras aici pentru că otrăviseră apele în lupta cu turcii. Acest loc a fost binefăcător atât pentru Vlad Țepeș, Mihnea Turcitul, precum și alți domnitori și pelerini, care se opreau aici pentru rugăciune, meditație, dar și pentru a bea din apa izvoarelor.

O altă legendă, consemnată în monografia județului Romanați din anul 1923, povestește că Matei Basarab s‑a vindecat de o boală de piele cumplită după spălarea pe corp cu apa izvorului de la Mănăstirea Brâncoveni din Olt.

Un izvor minunat se află și la Mănăstirea Horăicioara din județul Neamț, despre care se spune că alungă seceta.

De asemenea, la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus se află o fântână cu un izvor tămăduitor, atestat în documente pe la anul 1500. Biserica veche din centrul mănăstirii a fost ctitorită de Constantin Brâncoveanu.

În țara noastră există mult mai multe izvoare tămăduitoare în jurul cărora, cu prilejul acestui praznic, mii de creștini veneau să se împărtășească din binefacerile apei sfințite, participând la procesiuni, unde slujitorii săvârșesc, potrivit rânduielii, slujba de Sfințire a apei după rânduiala din vinerea Săptămânii Luminate.

Un articol de: Andrei Butu

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult