Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina | Ziua Veche
Acasa Cultura-ReligieReligie Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina

Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina

scris de Doru Dragomir
6 afisari

Biserica Ortodoxă se afla astazi, 18 noiembrie 2012, în Duminica a XXVI-a după Rusalii. În cadrul Sfintei Liturghii va fi citită pericopa din Evanghelia după Luca în care se relatează pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina.

Evanghelia duminicii a XXVI-a după Rusalii

Despre semnificaţiile Pericopei Evanghelice a vorbit Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord: „Bogatul din Evanghelia de astăzi avea, de altfel, multe calităţi. Era un om priceput, muncitor, harnic şi chiar întreprinzător. Văzând belşugul roadelor s-a hotărât să îşi construiască hambare mai mari, dar marea lui greşeală este că nu s-a gândit la Dumnezeu sau la aproapele său, ci doar la el însuşi. De altfel, egoismul său este exprimat în textul Evangheliei prin folosirea repetată a pronumelui posesiv: al meu„.

Bogatul din Evanghelie era stăpânit de o lăcomie fără margini şi o iubire pătimaşă de sine. Această duminică este şi prima din Postul Naşterii Domnului. În toate lăcaşurile de cult va fi citită cu acest prilej Pastorala Sfântului Sinod la încheierea Anului omagial al Tainei Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română.

1 comentariu

un crestin 21-11-2012 - 07:47

Ah, Antonie Plamadeala !

„Leon Tolstoi s-a intebat odata: cat pamant ii trebuie unui om? Stiti ca pe vremuri grija cea mare a unora era sa cumpere cat mai mult pamant. Numarul de hectare insemna prestigiu, desi el insemna intotdeauna si lipsirea altora de aceeasi suprafata, din care ei si-ar fi scos hrana zilnica.

Tolstoi a scris o parabola in legatura cu aceasta tema, intituland-o chiar asa: Cat pamant ii trebuie unui om. O vom povesti cu cuvintele noastre: Se zice ca un anume Pahomie ar fi auzit ca undeva prin Siberia un mare proprietar de pamant vinde oricat pamant poate cuprinde cineva cu pasul intr-o zi, dus-intors, pe o mie de ruble. Ispitindu-l vanzarea, s-a dus la proprietarul de pamant si i-a spus ca vrea si el sa cumpere. Proprietarul i-a spus: Iata, suntem in acest punct. Pleci de aici drept inainte, si atata cat vei cuprinde cu piciorul, va fi al tau, cu o singura conditie: ca sa fii inapoi tot in acest punct, inainte de apusul soarelui. Deci te duci inainte si le intorci inapoi. Cat de mult cuprinzi, e al tau. Dar daca nu ajungi aici inainte de apusul soarelui, pierzi mia de ruble.

Si omul a pornit sa-si cucereasca pamantul, si a mers, si a mers, si a mers. Se uita si la soare, se uita si la pamantul din fata. Si a mers, si a mers. Si-si tot zicea mereu. Am timp sa ma intorc si inapoi, dar trebuie sa cuceresc cat mai mult pamant. Si a mers pana cand si-a dat seama ca, daca merge mai departe, nu mai are timp sa se intoarca inapoi. A pornit inapoi, dar intorcandu-se, soarele tot scapaia, se apropia de asfintit, iar el era inca departe de locul de intalnire.

In sfarsit, cu cateva clipe inainte de apusul soarelui, alergand cu sufletul la gura, gata sa piarda, a reusit sa faca ultimul pas si, intinzand mana, a ajuns pe locul de unde pornise, bucuros in inima lui ca reusise sa cucereasca o atat de mare intindere de pamant. Dar in clipa cand a atins mana si a atins piciorul proprietarului, i-a stat si inima, si a murit pe loc. Proprietarul le-a spus slujitorilor lui: Sapati-i o groapa de doi metri lungime si un metru latime, ca de fapt de atata pamant are nevoie un om, si nu de atata cat cu lacomie a venit el sa cucereasca!”

Comments are closed.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult