În anii 1950, când dr. Hugh Schonfield, istoric britanic specializat în Noul Testament, traducea „Documentul din Damasc”, unul dintre Manuscrisele de la Marea Moarta, a observat ca acesta se referea la o carte de metal, un obiect „foarte sfânt” pe care sulul îl mentiona ca având pe el un portret… al lui Dumnezeu.
Ar putea fi acest document nepretuit prima icoana si pictograma din care sunt derivate toate celelalte icoane? S-a întors Christos printre muritori, asa cum a prezis în Noul Testament?
Tezaurul din pestera
Gasit într-o pestera de pe dealurile dinspre Marea Galileii, documentul este alcatuit din 70 de „file” de plumb grupate si atent legate între ele cu fire, de asemenea, metalice. Brosura minuscula, putin mai mica decât un card bancar, este sigilata pe toate partile si are o reprezentare tridimensionala nu foarte clar conturata a unui cap uman, atât pe fata, cât si pe spate.
Un portret pare sa aiba barba, iar celalalt nu, dar amanuntul extraordinar este dat de vechimea foitelor – secolul I era noastra. Acesta ar putea fi primul portret al lui Iisus Christos, posibil creat chiar în timpul vietii celor care l-au cunoscut. Chiar si sigiliul imprimat al realizatorului poate fi vazut în impresia de plumb. Sub ambele cifre ale acestuia se afla o linie de text înca nedescifrat, într-o scriere ebraica veche. În mod uimitor, una dintre brosuri pare sa poarte cuvintele „Mântuitorul lui Israel”.
Descoperitorul este Hassan Saida, un beduin din satul arab Shibli-Umm Al-Ghanam, care a refuzat sa vânda brosurile, dar doua mostre au fost trimise în Anglia si Elvetia pentru testare. O investigatie jurnalistica a dezvaluit ca artefactele au fost gasite initial într-o pestera din vechiul sat Saham, Iordania, dupa ce o viitura a curatat solul, dezvelind ceea ce parea o lespede de piatra aflata la intrare.
Au fost descoperite în pestera numeroase nise mici în pereti, în fiecare dintre ele gasindu-se câte o „brosura” si alte obiecte, între care placi de metal si suluri de plumb laminate.
Sigilata pentru eternitate
Dupa nenumarate controverse, speculatii, contestari si indicii false lansate în spatiul public analizele de laborator realizate cu tehnologii avansate au confirmat autenticitatea artefactului. Expertii au considerat ca este vorba de „Cartea Revelatie”, scrisa în anii urmatori crucificarii Mântuitorului. Au ramas însa rezerve importante, cauzate în special de principii mai mult ori mai putin religioase.
În acest context, este important de precizat ca – în timp ce sulurile de la Marea Moarta sunt file de pergament sau papirus rulate care contin cele mai vechi versiuni cunoscute ale Bibliei ebraice si alte texte – filele de plumb sunt adunate în carte (codex), forma asociata mult timp cu începutul crestinismului.
Codexurile de plumb (fiecare contine 8-9 pagini de plumb, scrise pe ambele parti, în alfabetul ebraic si fenician) includ ilustratii cu palmieri si menore (candelabru cu 7 sau 9 brate utilizat în ritualurile religioase iudaice), precum si alte simboluri. Scrierea este în mare parte paleoebraica, limba ce dateaza cu o mie de ani înainte de Christos.
Aramaica vorbita apare ca „lingua franca” a epocii lui Iisus (limba folosita ca mijloc de comunicare comun între persoane vorbitoare ale mai multor limbi). Astfel, apare o legatura certa între doua perioade separate. In apropierea pesterii unde au fost gasite codexurile de plumb se afla grotele folosite ca sanctuare de catre rebelii lui Simon Bar Kokhba, cel care a condus ultima revolta a evreilor împotriva ocupantilor romani (132-136 d.Hr.).
În mod surprinzator, unul dintre cele mai frapante elemente ale ilustratiilor este prezenta arhitecturii de tip Templu. În termeni actuali, aceasta ar fi o imagine interzisa. La vremea ei, era considerata ca „mobilierul lui Dumnezeu” si provenea din cel mai sfânt loc din Templu.
Codexul cu foite de plumb, care arata chipul presupusului Iisus, nu a fost înca deschis. De altfel, multe dintre carti sunt sigilate pe toate partile cu inele metalice, ceea ce sugereaza ca nu au fost destinate sa fie deschise. Acest lucru se poate datora faptului ca au în continut cuvinte sfinte ce nu ar trebui sa fie citite niciodata.
