La 8 septembrie, creștinii ortodocşi sărbătoresc Naşterea Maicii Domnului, cunoscută în popor şi ca Sfânta Marie Mică.

Sǎrbǎtoarea Nașterii Maicii Domnlui, 8 septembrie (foto: crestinortodox.ro)
În Biserica Ortodoxă sunt patru mari sărbători închinate Maicii Domnului: Naşterea, Intrarea în Biserică, Buna Vestire şi Adormirea. Ȋnceputul anului bisericesc are, ca primǎ sǎrbǎtoare importantǎ Nașterii Maicii Domnului. Sfșrșitul anului bisericesc, ca de altfel și ȋnceputul lui, este sub ocrotirea și binecuvantȃrea Sfintei Fecioare Maria. Cu Sǎrbǎtoarea Adormirii Maicii Domnului, practic, se ȋncheie anul bisericesc și, ȋn chip simbolic, veacul acesta.
Românii au o mare evlavie pentru Maica Domnului, dovadă fiind numărul mare de credincioşi care îi poartă numele, peste două milioane, dar şi numeroasele locaşuri de cult care o au ocrotitoare, potrivit basilica.ro. O dovadă în plus sunt şi multele cântări închinate Născătoarei de Dumnezeu. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române va săvârși slujba Sfintei Liturghii împreună cu Preasfințitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal la Catedrala Patriarhală.
Ca și Sǎrbǎtoarea Adormirii, la origine a fost și ea aniversarea anuala a tarnosirii unei biserici din Ierusalim ȋnchinate Sfintei Fecioare, zidite intre 430-480, pe locul unde, dupa tradiție, fusese casa pǎrinților Sfintei Fecioare. De-a lungul timpului avem mai multe atestǎri documentare, astfel ȋn sec. VI, Sf. Roman Melodul compune pentru aceasta sǎrbǎtoare Condacul și Icosul rǎmase pȃnǎ acum ȋn rȃnduiala slujbei zilei ȋn Mineiul ortodox. La inceputul secolului VIII (715), Sf. Andrei Criteanul a scris ȋn cinstea ei patru predici si un canon, care se cȃntǎ la Utrenia acestei sǎrbǎtori. Ȋn Apus, ea s-a generalizat ȋnsa mult mai tarziu (secolele IX-X).
Sfanta Fecioara Maria s-a nǎscut ȋn familia sfinților și drepților Ioachim și Ana din Nazaret. Pentru cǎ nu aveau copii, Ioachim și Ana au fost supuși oprobriului public deoarece la evrei familiile care nu aveau copii erau considerate cǎ nu au binecuvȃntare de la Dumnezeu din cauza pǎcǎtele lor sau ale strǎmoșilor lor. Astfel, o veche tradiție aratǎ cǎ un evreu din seminția lui Ruben l-a umilit pe bunul Ioachim ȋn timp ce se afla ȋn templu spunȃndu-i: „De ce aduci darurile tale ȋnaintea altora? Esti nevrednic, pentru cǎ nu ai copii, pentru cine știe ce pǎcate ascunse”. Cuvintele acestea l-au afectat foarte mult pe Dreptul Ioachim, precum și pe Ana, atunci cȃnd a auzit cele intamplate. Ȋntr-o zi de mare sǎrbǎtoare, slujnica Iudit vǎzȃnd-o iarǎși plȃngȃnd pe Sfȃnta Ana, s-a apropiat de ea și i-a spus: „Acum nu e bine sǎ te intristezi pentru cǎ a sosit ziua Domnului”. Ana a tresǎrit la auzul acestor cuvinte și imbrǎcȃndu-se ȋn haine de sǎrbǎtoare a ieșit ȋn grǎdinǎ, unde la umbra unui dafin stǎtea și se ruga lui Dumnezeu. Ascultȃndu-i rugǎciunile, Dumnezeu trimite pe ȋngerul Sǎu care ȋi vesteste Sfintei Ana cǎ va avea un copil. Ioachim ȋnca nu știa nimic, deoarece se afla ȋn mijlocul turmelor sale, unde intristat fiind, se dusese pentru a fi singur. Aflȃnd vestea bucuriei, s-a intors acasǎ cu nǎdejde ȋn Dumnezeu. La vremea cuvenita s-a ȋmplinit cuvȃntul ingerului, iar Ana cea stearpa a nǎscut pe Sfȃnta Fecioarǎ Maria.