Pe 23 aprilie, creștinii ortodocși din România îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai creștinătății. Este o zi bogată în semnificații spirituale, dar și în tradiții populare transmise din generație în generație. În 2025, această zi este marcată nu doar de slujbe religioase, ci și de obiceiuri vechi, cu rădăcini adânci în cultura populară românească.
Cine a fost Sfântul Gheorghe?
Sfântul Gheorghe a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian (284-305), fiind originar din Capadocia (azi în Turcia) și provenind dintr-o familie nobilă și creștină. A fost ofițer în armata romană și a devenit cunoscut pentru curajul și credința sa. A refuzat să se lepede de credința creștină în ciuda persecuțiilor, motiv pentru care a fost întemnițat și supus la chinuri cumplite, iar în cele din urmă a fost decapitat.
Legenda spune că Sfântul Gheorghe a învins un balaur care teroriza o cetate, simbolizând biruința credinței asupra răului. Astfel, el a devenit un simbol al luptei, al curajului și al protecției divine.
Semnificația religioasă a sărbătorii
Din punct de vedere religios, Sfântul Gheorghe este un model de credință neclintită și martiriu creștin. El este pomenit în calendarul ortodox ca mare mucenic, adică un sfânt care a îndurat chinuri grele pentru Hristos fără a renunța la credință.
Sărbătoarea lui este marcată prin slujbe speciale în biserici, unde se citesc acatistul și viața sfântului, iar credincioșii vin să se roage pentru curaj, sănătate, izbăvire de necazuri și protecție în fața ispitelor. Mulți își aduc copiii la biserică pentru a fi binecuvântați în această zi, iar cei care poartă numele sfântului se spovedesc și se împărtășesc.
Sfântul Gheorghe este considerat ocrotitorul celor nedreptățiți, al militarilor, fermierilor, dar și al celor care se confruntă cu greutăți sau prigoane, fiind invocat ca sprijin în lupta spirituală a fiecărui creștin.
În iconografie, el este reprezentat călare pe un cal alb, în momentul în care străpunge cu sulița balaurul – imagine ce simbolizează victoria binelui asupra răului, a credinței asupra necredinței.
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Gheorghe
În satele românești, această zi este înconjurată de numeroase obiceiuri populare, care amestecă elemente precreștine cu credințe ortodoxe. Este considerată o sărbătoare de început de an pastoral, marcând ieșirea oilor la pășunat și începerea lucrărilor de primăvară.
Stropirea cu rouă și cu apă curată
În dimineața zilei de 23 aprilie, fetele tinere se stropeau cu rouă sau se spălau cu apă neîncepută, adunată dintr-un izvor curat. Se credea că această practică aduce sănătate, frumusețe și dragoste. Unele fete își puneau roua într-o batistă și o păstrau tot anul pentru leacuri și farmece.
Punerea crenguțelor verzi la streașină
Pentru a alunga spiritele rele și pentru protecția casei și a gospodăriei, oamenii puneau la porți, ferestre sau la grajduri ramuri verzi de stejar, fag, salcie sau gorun – numite armindenii Sfântului Gheorghe. În unele regiuni, aceste ramuri erau păstrate până la Sânziene (24 iunie), când erau arse pentru a proteja câmpurile de grindină.
Focuri de veghe și „privegherea oilor”
În unele zone, în special în Muntenia și Oltenia, se aprindeau focuri rituale pe dealuri sau la marginea pășunilor pentru a alunga duhurile rele și pentru a asigura belșugul. Păstorii obișnuiau să stea de veghe toată noaptea lângă turmele de oi, practicând ritualuri magice pentru a afla cine va avea noroc sau cine va fi lovit de ghinion în acel an.
Descântece și superstiții
Femeile făceau descântece pentru sănătate și iubire, folosind plante culese de Sfântul Gheorghe, considerate miraculoase. Se spunea că cine doarme în această zi va fi somnoros tot anul, iar cine se trezește devreme va fi harnic și norocos.
Onomastica și semnificația modernă
Sfântul Gheorghe este și ocrotitorul Armatei Române – calitatea sa de luptător fiind legată de ideea de curaj și dăruire. Multe biserici din România îi sunt închinate, iar imaginea sa apare frecvent în icoane călare pe cal alb, în momentul în care străpunge balaurul cu sulița.
Ziua de 23 aprilie este și zi onomastică pentru peste 1 milion de români care poartă numele de Gheorghe, Gheorghiță, George, Georgiana, Georgeta, Gina, Ghiță sau alte derivate. Este o ocazie de urări, întâlniri de familie și sărbătoare personală.
Sfântul Gheorghe este o punte între credința creștină și rădăcinile ancestrale ale poporului român. Ziua sa aduce lumină și speranță, marchează începutul simbolic al verii pastorale și este încărcată de semnificații legate de renaștere, curaj și protecție. Fie că este celebrat în biserică, prin tradiții sau printr-un simplu „La mulți ani!” spus celor dragi, Sfântul Gheorghe rămâne o prezență vie în sufletul românilor, un simbol al biruinței prin credință.
