Sfinții Apostoli Petru și Pavel | Ziua Veche
Acasa Cultura-ReligieReligie Sfinții Apostoli Petru și Pavel

Sfinții Apostoli Petru și Pavel

scris de C.P.
0 afisari

Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt sărbătoriți împreună în 29 iunie. Biserica a hotărât ca acești doi mari Apostoli să fie cinstiți în aceeași zi deoarece în aceeași zi și în același an au pătimit moarte de martiri la Roma. Sfântul Apostol Petru a fost răstignit cu capul în jos, iar Sfântul Apostol Pavel a fost martirizat prin tăierea capului.

Sărbătoarea Sfinților Apostoli este precedată de un număr de zile de post, care variază în funcție de data Sfintelor Paști. Postul Sfinților Apostoli începe întotdeauna în ziua de luni după Duminica Tuturor Sfinților, a noua duminică după Paști.

Originar din Betsaida Galileii, Sfântul Apostol Petru a fost fratele Sfântului Apostol Andrei și pescar ca toți cei din familia lui. Primind îndemnul adresat de Hristos de a-L urma, a părăsit meseria pe care o practica și s-a alăturat Lui Hristos Dumnezeu până la patimile și Învierea Sa, propovăduind după Cincizecime Evanghelia (vestea bună).

Numele său era Simon, nume pe care Iisus îl schimbă în Cephas, care în aramaică înseamnă piatră sau rocă, notează Dicționarul de Teologie Ortodoxa, 1994. Pe această piatră Mântuitorul Hristos va zidi Biserica: “Și Eu îți zic ție, că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18).

Primul între apostoli, Petru asistă, împreună cu Iacov și Ioan, la descoperirea puterii dumnezeiești a Mântuitorului Hristos pe muntele Tabor, fiind martor la Schimbarea la Față a lui Hristos.

Când Iisus îi întreabă pe apostoli cine cred ei că este El, Petru răspunde: “Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16, 16), atunci l-a fericit Mântuitorul, pentru că: “Nu trup și sânge ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri” (Matei 16, 17).

În ziua Cincizecimii, Sfântul Apostol Petru vorbește plin de Duhul Sfânt mulțimilor adunate la Ierusalim despre împlinirea proorociilor Vechiului Testament în persoana lui Iisus, dovedind că Iisus este Mesia cel așteptat. Ca rezultat al predicii lui, în acea zi s-au botezat primii trei mii de oameni, întemeindu-se astfel prima comunitate creștină.

Sfântul Apostol Petru a participat, în anul 50, la Sinodul Apostolilor din Ierusalim, unde s-a hotărât ca cerințele rituale ale religiei mozaice să nu fie obligatorii pentru creștinii proveniți dintre păgâni. După descoperirea făcută de Dumnezeu de a predica și păgânilor, a mers în Galatia, Asia Proconsulară, Bitinia și Roma.

În timpul persecuției lui Nero, a fost întemnițat și condamnat la moarte prin răstignire, fiind apoi îngropat la Roma (anul 67).

Supranumit “Apostolul neamurilor“, cel care a avut cea mai amplă și fructuoasă misiune evanghelizatoare, Sfântul Apostol Pavel s-a născut în Tars, într-o familie de evrei, părinții săi fiind cetățeni romani.

Educat la școala fariseilor (grupare politic-religioasă cu o mare autoritate asupra poporului iudeu, care a fost mult criticată de Mântuitorul Hristos pentru falsitate și ipocrizie), Sfântul Pavel a fost trimis să studieze la Ierusalim, la școala rabinului Gamaliel, potrivit Dicționarului de Teologie Ortodoxă, 1994.

A fost un prigonitor de temut al creștinilor, plin de zel pentru legea mozaică. Dar, în urma unei revelații de pe drumul Damascului, când Iisus îi apare într-o lumină orbitoare și îi spune: “Saule, Saule, de ce Mă prigonești?” (Fapte, 9, 4), se convertește la creștinism. A început misiunea de apostol “mai pe urmă chemat”, după o perioadă de trei ani petrecută în Arabia. Întors la Ierusalim, i-a cunoscut pe doi din ceilalți apostoli, Petru și Barnaba.

În cele trei călătorii misionare ale sale, Sfântul Apostol Pavel aduce la credință mulțimi de păgâni, întemeind biserici în toate marile orașe din spațiul asiatic și de răsărit al Imperiului Roman.

A fost prins și întemnițat vreme de doi ani, la Ierusalim, după care, pentru a scăpa de judecata Sinedriului, face apel la Cezar, în calitatea lui de cetățean roman. Ajuns la Roma, a rămas captiv vreme de doi ani, timp în care și-a continuat lucrarea de propovăduire a Evangheliei și de întărire a comunității creștine de acolo.

În anul 67, în timpul împăratului Nero (64-67), a suferit moarte martirică în aceeași zi în care Sfântul Apostol Petru a fost crucificat.

Deși ultimul chemat la apostolie, Sfântul Apostol Pavel a contribuit mai mult decât ceilalți apostoli la răspândirea creștinismului printre păgâni, datorită calităților sale personale, a erudiției în cunoașterea Scripturilor, a iscusinței cu care stăpânea retorica și, nu în ultimul rând, a dragostei față de Hristos.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult