Traditii de Sfantul Gheorghe | Ziua Veche
Acasa Cultura-ReligieReligie Traditii de Sfantul Gheorghe

Traditii de Sfantul Gheorghe

scris de A.P.
8 afisari

Sfantul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai venerati sfinti din calendarul ortodox, sarbatorit in fiecare an pe 23 aprilie.

sfantul-mucenic-gherogheIn traditia populara Sfantul Gheorghe este cunoscut sub numele de San-George. Este considerat a fi un zeu al vegetatiei, protector al naturii inverzite, al vitelor si al oilor. In spiritualitatea populara, intre San-George si Samedru (Sfantul Dumitru) exista o intelegere cosmica. Se spune ca atunci cand broastele canta pentru prima oara, San-George ia cheile de la Samedru pentru a deschide drumul naturii spre viata.

In dimineata zilei de San-George, capul familiei, intotdeauna un barbat, asaza la stalpii portilor si ai caselor, la ferestrele si usile caselor si grajdurilor, in gradini si pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea ca oamenii, vitele si semanaturile erau protejate de fortele malefice.

Ramurile verzi erau pastrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri impotriva bolilor. Ele erau puse si in hrana animalelor, in credinta ca acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.

In ajunul zilei de Sfantul Gheorghe, fetele de maritat credeau ca isi pot vedea ursitul daca priveau, in aceasta noapte, intr-o cofa plina cu apa.

Exista si obiceiul ca in dimineata zilei de 23 aprilie, fetele sa puna in mijlocul drumului brazde verzi, impodobite cu coronite, pentru a observa care fecior va calca peste ele. Daca flacaii ce le erau dragi nu calcau pe coronite, fetele credeau ca in acel an se vor casatori. Brazdele si coronitele erau pastrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu in ameliorarea diferitelor boli.

Tot in dimineata zilei de Sfantul Gheorghe, fetele mergeau pe furis in padure pentru a culege matraguna si navalnic. Aceste plante erau puse in pod sau sub streasina, in credinta ca ele le vor aduce petitori bogati.

Flacaii cautau in dimineata zilei de Sfantul Gheorghe, iarba fiarelor, planta miraculoasa ce putea sa sfarame lacatele. In ajunul sarbatorii, tinerii mergeau intr-o dumbrava cu o cofa cu apa neinceputa. Vasul era ascuns intr-un loc doar de el stiut. La rasaritul soarelui fiecare privea in cofa cu apa. Daca in vas se afla un fir de iarba, credeau ca se vor casatori cu fata iubita. Dimpotriva, daca in apa se afla o floare uscata, era semn ca tanarul nu se va insura in acel an, iar daca gaseau pamant, se credea ca feciorul va muri in curand.

Femeile casatorite mergeau in padure si culegeau plante doar de ele stiute (mulgatoare, untul vacii), pe care le adaugau in hrana animalelor, in credinta ca vacile vor da mult lapte si de buna calitate.

Nimeni nu avea voie sa doarma in aceasta zi deoarece se credea ca acel care incalca interdictia, avea sa fie somnoros intregul an.

Urzicatul era un alt obicei practicat de Sfantul Gheorghe. Exista convingerea ca prin urzicat ei vor fi mai ageri, mai harnici si mai sanatosi de-a lungul intregii veri care urma sa inceapa. Dintre toate obiceiurile enumerate, in comunitatile satesti contemporane se mai pastreaza doar obiceiul impodobirii stalpilor de la poarta cu ramuri verzi.

Sărbătoarea Sfântului Gheorghe anunță începutul verii pastorale: în zorii zilei, când se aud primele broaşte cântând, Sfântul Gheorghe (Sângeorz) primeşte cheile de la Sfântul Dumitru (Sâmedru), ca să încuia anotimpul friguros. La toamnă, pe 26 octombrie (de ziua Sfântului Dumitru), cei doi sfinţi vor face din nou schimb de chei, pentru ca Sâmedru să descuie poarta, slobozind gerurile şi zăpada.

În credinţele populare, Sfântul Gheorghe intră în posesia cheii în zori, după ce se aud primele broaşte cântând. Pentru că aduce începutul verii pastorale, sfântul este numit şi Cap de primăvară.

Ramurile sfinţite alungă duhurile rele
Se mai spune că, dacă este rouă multă în această dimineaţa, vom avea un an cu mult belşug.

Tradiţia cere ca, în ziua de Sfântul Gheorghe, capul familiei să pună ramuri verzi la stâlpii porţilor şi ai grădinii, la ferestrele şi uşile casei şi ale grajdurilor, pentru ca membrii familiei şi vitele să fie feriţi de boli. Crenguţele înverzite se duc şi la cimitir şi se agaţă de cruce, pentru ca forţele malefice să fie ţinute departe de sufletele celor decedai.

Cine doarme azi va dormi tot anul
Aşa cred oamenii, în unele zone, şi în zilele noastre – că cel ce pune capul pe pernă în timpul zilei va fi molâu şi ”adormit” tot anul. Iar cel care este urzicat (lovit cu urzici) va fi ager, harnic şi sănătos întreaga vară.

Gunoiul, mai avertizează tradiţia, trebuie depus la rădăcina pomilor, care vor da rod din plin.

După slujba de la biserică, preotul împarte credincioşilor crenguţe de liliac, ce vor fi duse acasă, pentru a păzi sănătatea familiei şi a animalelor cât ţine anul.

În tradiţia oierilor, în ziua de Sângeorz se aleg ciobanii care vor lua în primire turmele până la Sfântul Dumitru.

Este şi sâmbăta lui Lazăr, numită şi Moşii de Florii
În sâmbăta din ajunul Floriilor, Iisus Hristos l-a înviat pe Lazăr, care fusese de patru zile înmormântat. Iar mulţimile adunate la poarta cetăţii l-au întâmpinat cu flori pe Mântuitor şi l-au aclamat. De aceea, sâmbata aceasta este numită, în popor, Moşii de Florii şi este ultima sâmbătă dinaintea Paştelor în care se fac pomeniri pentru sufletele rudelor plecate în lumea de dincolo.

Ce se dă de pomană
În sâmbăta lui Lazăr, în fiecare casă, gospodina pune la copt plăcinte, care vor fi împărţite rudelor, vecinilor, musafirilor, dar şi la cimitir, pentru pomenirea morţilor. În zonele care păstrează cu sfinţenie vechile obiceiuri, fetiţele îmbracă rochii albe, împodobite cu flori de primăvară şi merg cu colindul prin sat, spunând povestea lui Lazăr. Iar gospodarii le dau ouă pe care ele le vor încondeia în Joia Mare.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. OK Mai mult